![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
![]() |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Convinsă fiind că nu-mi face cinste ceea ce voi scrie, recunosc că eu merg la biserică pentru că mă simt bine așa, și mi-ar lipsi teribil dacă aș fi împiedicată să merg.
Și cred că îmi e de folos chiar dacă nu știu scopul acela teoretic/ teoretizat... al Liturghiei. Cred că harul lui Dumnezeu lucrează și pentru cei care nu au o pregătire/ cunoaștere teoretică, fie și minimală. Este aproape cunoscut că sunt mai degrabă ignorantă. Am constatat că nu cunoașterea mă împlinește. Fiecare cu drumul lui. Citisem în mai multe locuri, de exemplu și în Sofronie Saharov - Rugăciunea, experiența vieții veșnice - că mai mult te apropie de Dumnezeu curăția inimii, să zicem, decât cunoașterea. O să caut fragmentul exact. Cum spunea și părintele Rafail Noica, nu ar trebui să ne polarizăm, ci să rămânem uniți, acceptând diversitatea. Adică nu sunt nicidecum împotriva cunoașterii, dar fiecare cu aplecările sale... |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Annyta, de acord cu tine, nu cunoșterea, ci curăția inimii.
Însă e bine de știut că nu mergem la biserică (la Sf. Liturghie) ca ne fie mai bine, pentru spor în viață, sănătate sau altele, ci scopul primordial este de a uni cu Hristos și pentru ca noi să fim una cu El. Toate celelalte, ajutor, sănătate sunt consecințe ale unirii noastre cu Hristos. Bineînțeles, mergem la biserică și să dăm slavă lui Dumnezeu și să-I mulțumim pentru toate prin rugăciune, la fel cum aducem cinste Maicii Domnului sau sfinților. Când ne cumpărăm un telefon, o mașină sau orice altceva suntem interesați ce funcții au până la cele mici detalii, cu atât mai mult ar trebui să fim interesați și să cunoaștem cele legate de biserică. Lipsa interesului de a cunoște e un semn al indifernței noastre. Iertare, nu mă refer la tine, ci vorbesc la modul general. |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Eu nu sunt interesată de toate funcțiile telefonului sau ale mașinii. Mai aflu câte ceva pe parcurs, dacă mi-e de folos rețin, dacă nu, nu mă complic. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Bun, nu ți se potrivește exeplul dat, dar cred că ai înțeles ce vreau spun. Indiferența nu ține loc de scuză. Și când spun asta mă refer atât la mireni, cât și la preoți. Una e să spui ”în pace să ne rugăm” față de ”cu pace să ne rugăm”...și multe altele pe care și alți useri le-au punctat.
Last edited by ovidiu b.; 24.04.2014 at 16:41:19. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
De multe ori ne aflam in inselare ,nu ne dam seama cand gresim.Aici trebuie sa intervina preotul . |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Nu m-am referit la împărtășirea deasă.
|
#8
|
||||
|
||||
![]()
in cazul acesta, NIMENI nu ar trebui sa se impartasesca. Nu poti sa-l iei pe Dumnezeu in tine, atat timp cat nu constientizezi ce pacate ai savarsit si nu regreti aceste fapte rele. In cazul acesta unde este vina preotului?
|
|