Cum sa gandim corect...

[Demetrius]

Hristos a înviat!

În prealabil postat de florin.oltean75

Iubirea Lui Dumnezeu este Neconditionata fiindca este Adevar...

Poate invers; adică Iubirea lui Dumnezeu este adevăr fiindcă este necondiționată.

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca Iubirea are o esenta proprie, atunci putem afirma ca toate lucrurile care nu sunt Iubire adica "desertaciunile" au si ele o esenta proprie.

Fals(sofism). Cum poate o deșertăciune să aibă esență proprie?
Chiar dvs contraziceți după numai trei fraze și spuneți:
”O esenta este indestructibila, nemodificabila. Daca o esenta se schimba, atunci nu este esenta.”
Vă place să jonglați cu sofismele și când spuneți că ne putem adânci și mișca în ”inexistența” esenței(!!!):

Cand spunem ca Iubirea nu are o esenta proprie, privind-O putem sa ne adancim in Ea la infinit. Ne asigura o miscare perpetua in Ea.

În prealabil postat de florin.oltean75

Apofatismul rezolva aceasta problema de finete, negand orice esenta, orice forma care apare mintii. Caci Dumnezeu este dincolo de toate esentele, intangibil, spunem “necunoscut in Fiinta Lui”. Daca spunem ca are o esenta, este ca si cum l-am “captura” intr-o “icoana”.

Dumnezeu este definit de Duhul Sfânt, niciodată de rațiune.

În prealabil postat de florin.oltean75

Conceptul de Adevar devine functional numai fiindca exista Minciuna/Eroare...

Pentru ca este inteles prin opozitie, conceptul de Adevar este gol de o esenta proprie.

Adevărul absolut definește ca minciună ”adevărul” în care trăim foarte mulțumiți; dacă nu apare Adevărul atunci minciuna e fericită.
Definirea prin opoziție a adevărului întărește mai mult minciuna, deci e falsă.

23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.(1Cor1,23)

În prealabil postat de florin.oltean75

Invataturile evanghelice sunt, in principal, “invataturi pe timp de criza”, cu o terminologie limitata. Nu inveti pe cineva care se afla in foc despre cum se confectioneaza materialele ignifuge, ci ii indrumi pasii pe directia corecta ca sa iasa din valvataie. Ulterior, terminologia patristica si portofoliul ei de rationamente au fost dezvoltate ( cu insertii si imprumuturi mai mult sau mai putin voalate din filosofiile “pamantesti” gen neoplatonism [un tip de 'newage' raportat la timpul lui]…) pentru a inlesni aprofundarea intelesurilor bibilice.

Oare prin asta vreți să spuneți că dvs nu ați fost încă ”în criză”?

Pentru a aprofunda înțelesurile Scripturii e nevoie să lepădăm nu terminologia(care nu-i deloc limitată din moment ce a catehizat mulți sfinți), ci pe noi înșine, ”eul” grosolan de inteligent, logic și rațional.

Salut Florin,am citit cele scrise de tine si sunt aspecte cu care nu pot fi de acord,acest lucru fiind doar opinia mea.O sa-ti dau un exemplu,analiza abordarilor patristice ar fi o discutie separata,mult prea complexa din punctul meu de vedere.De ce nu pot fi de acord cu modul cum vezi tu definitia divinitatii in opozitie:dupa cum stim Moise a fost crescut la curtea faraonului,iar religia egipteana era politeista,cu zeci de zeitati.In mod cert Moise a cunoscut aceste aspecte,fiind martor la acest cult,datorita circumstantelor in care a crescut.Prin urmare ar fi avut un etalon de comparatie.Totusi cand Dumnezeu i-a vorbit(Exod capitolul 3)nu i-a spus lui Moise ceva de tipul:,,Stii Moise acele zeitati de care tot auzi tu?Ele sunt false in comparatie cu mine pentru ca....".Dimpotriva s-a definit in modul cel mai criptic cu putiinta(nota bene: pt un om crescut intr-o cultura politeista)prin raportare la EL insusi:,,Eu sunt Cel ce sunt".Imagineaza-ti uimirea lui Moise,era o definitie cu care in mod cert nu se mai intalnise(in religia egipteana nu exista acest gen de definire a unei zeitati)si pentru care nu putea aplica un termen de comparatie.De crezi ca nu s-a definit Dumnezeu in opozitie,ar fi fost mult mai simplu dar nu a facut-o.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

De crezi ca nu s-a definit Dumnezeu in opozitie,ar fi fost mult mai simplu dar nu a facut-o.

Pentru că nu era nevoie?
Ceea ce este intrinsec nu se definește prin comparație?
Orice comparație este un fel de slăbiciune? Adică noi, ca oameni, mai apelăm și la comparație, pentru a ne cunoaște mai bine... pentru a nu rătăci pe căile mândriei...

Ne mai comparăm cu noi cei din trecut...

Scuze pt intervenție. Posibil să nu fie la subiect.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Salut Florin,am citit cele scrise de tine si sunt aspecte cu care nu pot fi de acord,acest lucru fiind doar opinia mea.O sa-ti dau un exemplu,analiza abordarilor patristice ar fi o discutie separata,mult prea complexa din punctul meu de vedere.De ce nu pot fi de acord cu modul cum vezi tu definitia divinitatii in opozitie:dupa cum stim Moise a fost crescut la curtea faraonului,iar religia egipteana era politeista,cu zeci de zeitati.In mod cert Moise a cunoscut aceste aspecte,fiind martor la acest cult,datorita circumstantelor in care a crescut.Prin urmare ar fi avut un etalon de comparatie.Totusi cand Dumnezeu i-a vorbit(Exod capitolul 3)nu i-a spus lui Moise ceva de tipul:,,Stii Moise acele zeitati de care tot auzi tu?Ele sunt false in comparatie cu mine pentru ca....".Dimpotriva s-a definit in modul cel mai criptic cu putiinta(nota bene: pt un om crescut intr-o cultura politeista)prin raportare la EL insusi:,,Eu sunt Cel ce sunt".Imagineaza-ti uimirea lui Moise,era o definitie cu care in mod cert nu se mai intalnise(in religia egipteana nu exista acest gen de definire a unei zeitati)si pentru care nu putea aplica un termen de comparatie.De crezi ca nu s-a definit Dumnezeu in opozitie,ar fi fost mult mai simplu dar nu a facut-o.

Orice "concept" este o parte care se rupe din intreg si se prezinta cu un anumit "statut existential".

Intelesul primar al "adevarului" este axiologic, revendicandu-si o parte din manifestarile realitatii.

Din aceasta perspectiva este "parte separata de minciuna".

Si minciuna, in perceptia duala, exista la modul concret.
Nu-i putem nega existenta.

Intelesul profund al "Adevarului" este Intregul, Monada, care depaseste dualitatea.

Dumnezeu nu este rupt de nimic, fiind omniprezent.

Cand Dumnezeu afirma ca este "Adevar" si ca "Este cel ce Este" transcende orice inteles axiologic functional in dualitate.

Unifica toate aspectele existentiale in Omniprezenta Sa.

Cel unit cu Hristos, nu poate vedea altceva decat pe Hristos in toate.

"Idolii" sunt fara exceptie tot ceea ce stimuleaza miscarile launtrice pacatoase, fie ca sunt de lemn, de fier, de hartie...sau virtuali. Tot ceea ce rupe Unimea launtrica este Rau si Corupator.

Florin ce spui tu poate fi interesant dar istoric,sau macar realist vorbind,daca tu crezi ca lui Moise i-au trecut prin cap,in acele clipe,tinand cont de contextul timpului sau,interpretari precum cele scrise de tine mai sus atunci iti acord un premiu pentru creativitate :)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Florin ce spui tu poate fi interesant dar istoric,sau macar realist vorbind,daca tu crezi ca lui Moise i-au trecut prin cap,in acele clipe,tinand cont de contextul timpului sau,interpretari precum cele scrise de tine mai sus atunci iti acord un premiu pentru creativitate :)

Dumnezeu se descopera pe Sine, in cuvinte multe, in cuvinte putine sau fara cuvinte.

Alege daca vrea sa se Exprime pe Sine in logos complex, simplu sau fara concept.

Ca sa ajunga la inima omului are la indemana o infinitate de metode.

Desi rationam, in fapt Dumnezeu nu poate fi rationat.

Ratiunea, daca nu ne duce la granita ei ca sa ne lase in grija Lui Dumnezeu, ne rataceste, nu ne duce niciunde.

Dumnezeu este ca un Foc care aprinde Totul.

Care "fulgera cu fulgerarile nestricaciunii si Dumnezeirii".

Dar acestea sunt cuvinte...

Evreii,in traditia lor,au o poveste foarte interesanta cu privire la Moise.Ei spun ca intr-o zi,in timp ce pastea turma socrului sau Ietro,Moise a observat ca un miel s-a pierdut.A lasat turma si a plecat dupa el.L-a gasit langa un izvor,prea ostenit sa mai ajunga la el,tinutul fiind extrem de arid si dificil.Moise i-a dat sa bea apa,l-a luat in spate si l-a adus inapoi.Atunci Dumnezeu ar fi hotarat ceva de tipul ,,Pentru ca ai avut mila de un singur miel iti voi da sa pastoresti intreaga turma a lui Israel".Un fel de arhetip al Bunului Pastor despre care vorbea si Iisus (Luca 15:1-6).Ciudat cum aceasta traditie si-a pierdut pentru urmasii lui Moise orice putere de sugestie in timpurile Noului Testament, nereusind sa conexeze prefigurarea din actiunea lui Moise raportata la cuvintele si faptele Mantuitorului.In alta ordine de idei la acel moment,de pe Muntele Horeb,nu cred ca Moise a inteles prea multe,si asa era suficient de inspaimantat si in plus nu avusese loc nimic in viata,sau cultura sa,care sa-l pregateasca pt asa ceva.Insa Dumnezeu s-a revelat nu in functie de cat putea atunci Moise sa inteleaga (realist vorbind ar fi putut foarte putin fie si prin definire in opozitie)ci in functie de ceea ce este EL.Moise urma sa inteleaga cu timpul,atat cat putea in limitele capacitatilor sale, gradual. Dumnezeu insa ramane mereu acelasi,nu este dependent de limitele noastre si nici obligat sa sa fie mai putin decat este doar pt ca noi sa definim mai usor in opozitie.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Evreii,in traditia lor,au o poveste foarte interesanta cu privire la Moise.Ei spun ca intr-o zi,in timp ce pastea turma socrului sau Ietro,Moise a observat ca un miel s-a pierdut.A lasat turma si a plecat dupa el.L-a gasit langa un izvor,prea ostenit sa mai ajunga la el,tinutul fiind extrem de arid si dificil.Moise i-a dat sa bea apa,l-a luat in spate si l-a adus inapoi.Atunci Dumnezeu ar fi hotarat ceva de tipul ,,Pentru ca ai avut mila de un singur miel iti voi da sa pastoresti intreaga turma a lui Israel".Un fel de arhetip al Bunului Pastor despre care vorbea si Iisus (Luca 15:1-6).Ciudat cum aceasta traditie si-a pierdut pentru urmasii lui Moise orice putere de sugestie in timpurile Noului Testament, nereusind sa conexeze prefigurarea din actiunea lui Moise raportata la cuvintele si faptele Mantuitorului.In alta ordine de idei la acel moment,de pe Muntele Horeb,nu cred ca Moise a inteles prea multe,si asa era suficient de inspaimantat si in plus nu avusese loc nimic in viata,sau cultura sa,care sa-l pregateasca pt asa ceva.Insa Dumnezeu s-a revelat nu in functie de cat putea atunci Moise sa inteleaga (realist vorbind ar fi putut foarte putin fie si prin definire in opozitie)ci in functie de ceea ce este EL.Moise urma sa inteleaga cu timpul,atat cat putea in limitele capacitatilor sale, gradual. Dumnezeu insa ramane mereu acelasi,nu este dependent de limitele noastre si nici obligat sa sa fie mai putin decat este doar pt ca noi sa definim mai usor in opozitie.

Nu stim cat a inteles Moise din experienta sa.

Noi nu stim duhurile oamenilor. In afara pot fi simpli, in exprimare pot fi simpli si totusi sa fie miscati launtric de Duhul Sfant.

Cand evaluam alte persoane/fapte suntem tentati sa utilizam propriile paradigme.

O minte obisnuita vede o realitate obisnuita.

O minte extraordinara vede o realitate extraordinara.

-------------

Cand spunem ca orice aspect al Realitatii nu are o existenta in sine, autonoma nu insemana ca o micsoram. Ci este o observatie bazata pe un adevar limpede ca lumina zilei.

In fapt nu exista nici "mai mult", nici "mai putin". Nimic nu poate fi micsorat si nimic nu poate fi crescut in mod esential, pentru ca pur si simplu esenta lipseste cu desavarsire.


Omul se bucura cand "este mai mult" si se supara cand "este mai putin" in raport cu felurite forme de posesiune.

In principiu, aceasta este "nebunia" lumii acesteia.