Cum sa gandim corect...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Florin ce spui tu poate fi interesant dar istoric,sau macar realist vorbind,daca tu crezi ca lui Moise i-au trecut prin cap,in acele clipe,tinand cont de contextul timpului sau,interpretari precum cele scrise de tine mai sus atunci iti acord un premiu pentru creativitate :)

Dumnezeu se descopera pe Sine, in cuvinte multe, in cuvinte putine sau fara cuvinte.

Alege daca vrea sa se Exprime pe Sine in logos complex, simplu sau fara concept.

Ca sa ajunga la inima omului are la indemana o infinitate de metode.

Desi rationam, in fapt Dumnezeu nu poate fi rationat.

Ratiunea, daca nu ne duce la granita ei ca sa ne lase in grija Lui Dumnezeu, ne rataceste, nu ne duce niciunde.

Dumnezeu este ca un Foc care aprinde Totul.

Care "fulgera cu fulgerarile nestricaciunii si Dumnezeirii".

Dar acestea sunt cuvinte...

Evreii,in traditia lor,au o poveste foarte interesanta cu privire la Moise.Ei spun ca intr-o zi,in timp ce pastea turma socrului sau Ietro,Moise a observat ca un miel s-a pierdut.A lasat turma si a plecat dupa el.L-a gasit langa un izvor,prea ostenit sa mai ajunga la el,tinutul fiind extrem de arid si dificil.Moise i-a dat sa bea apa,l-a luat in spate si l-a adus inapoi.Atunci Dumnezeu ar fi hotarat ceva de tipul ,,Pentru ca ai avut mila de un singur miel iti voi da sa pastoresti intreaga turma a lui Israel".Un fel de arhetip al Bunului Pastor despre care vorbea si Iisus (Luca 15:1-6).Ciudat cum aceasta traditie si-a pierdut pentru urmasii lui Moise orice putere de sugestie in timpurile Noului Testament, nereusind sa conexeze prefigurarea din actiunea lui Moise raportata la cuvintele si faptele Mantuitorului.In alta ordine de idei la acel moment,de pe Muntele Horeb,nu cred ca Moise a inteles prea multe,si asa era suficient de inspaimantat si in plus nu avusese loc nimic in viata,sau cultura sa,care sa-l pregateasca pt asa ceva.Insa Dumnezeu s-a revelat nu in functie de cat putea atunci Moise sa inteleaga (realist vorbind ar fi putut foarte putin fie si prin definire in opozitie)ci in functie de ceea ce este EL.Moise urma sa inteleaga cu timpul,atat cat putea in limitele capacitatilor sale, gradual. Dumnezeu insa ramane mereu acelasi,nu este dependent de limitele noastre si nici obligat sa sa fie mai putin decat este doar pt ca noi sa definim mai usor in opozitie.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Evreii,in traditia lor,au o poveste foarte interesanta cu privire la Moise.Ei spun ca intr-o zi,in timp ce pastea turma socrului sau Ietro,Moise a observat ca un miel s-a pierdut.A lasat turma si a plecat dupa el.L-a gasit langa un izvor,prea ostenit sa mai ajunga la el,tinutul fiind extrem de arid si dificil.Moise i-a dat sa bea apa,l-a luat in spate si l-a adus inapoi.Atunci Dumnezeu ar fi hotarat ceva de tipul ,,Pentru ca ai avut mila de un singur miel iti voi da sa pastoresti intreaga turma a lui Israel".Un fel de arhetip al Bunului Pastor despre care vorbea si Iisus (Luca 15:1-6).Ciudat cum aceasta traditie si-a pierdut pentru urmasii lui Moise orice putere de sugestie in timpurile Noului Testament, nereusind sa conexeze prefigurarea din actiunea lui Moise raportata la cuvintele si faptele Mantuitorului.In alta ordine de idei la acel moment,de pe Muntele Horeb,nu cred ca Moise a inteles prea multe,si asa era suficient de inspaimantat si in plus nu avusese loc nimic in viata,sau cultura sa,care sa-l pregateasca pt asa ceva.Insa Dumnezeu s-a revelat nu in functie de cat putea atunci Moise sa inteleaga (realist vorbind ar fi putut foarte putin fie si prin definire in opozitie)ci in functie de ceea ce este EL.Moise urma sa inteleaga cu timpul,atat cat putea in limitele capacitatilor sale, gradual. Dumnezeu insa ramane mereu acelasi,nu este dependent de limitele noastre si nici obligat sa sa fie mai putin decat este doar pt ca noi sa definim mai usor in opozitie.

Nu stim cat a inteles Moise din experienta sa.

Noi nu stim duhurile oamenilor. In afara pot fi simpli, in exprimare pot fi simpli si totusi sa fie miscati launtric de Duhul Sfant.

Cand evaluam alte persoane/fapte suntem tentati sa utilizam propriile paradigme.

O minte obisnuita vede o realitate obisnuita.

O minte extraordinara vede o realitate extraordinara.

-------------

Cand spunem ca orice aspect al Realitatii nu are o existenta in sine, autonoma nu insemana ca o micsoram. Ci este o observatie bazata pe un adevar limpede ca lumina zilei.

In fapt nu exista nici "mai mult", nici "mai putin". Nimic nu poate fi micsorat si nimic nu poate fi crescut in mod esential, pentru ca pur si simplu esenta lipseste cu desavarsire.


Omul se bucura cand "este mai mult" si se supara cand "este mai putin" in raport cu felurite forme de posesiune.

In principiu, aceasta este "nebunia" lumii acesteia.

[florin.oltean75]

Credinta


Credinta este o sugestie (conceptuala) validata si interiorizata.

Este ca o planta care a prins radacini in inima - si udata, din cand in cand, prin autosugestii controlate sau reflexe;
o expunere la lumina unor succesiuni de sugestii si autosugestii, in acelasi registru.

Si necredinta in ceva/cineva este, in fapt, tot o forma de credinta care valideaza o invalidare.

Efectele credintei sunt direct proportionale cu amplitudinea acesteia, iar calitatea lor rezoneaza cu continutul acesteia.