Creştinii sunt ERETICI, conform Bibliei

[2458386286]

"Uite hai sa o luam logic, cine te-a suparat? a intrat vreun ortodox la tine in casa bagadu-ti biblia pe gat? nu ti se pare un pic de ipocrizie din partea ta sa intri pe acest forum si sa improsti in dreapta si in stanga cu noroi? frate daca erai la locul tau iti vedeai de treaba si nu mai faceai atata tam tam, crezi in ce vrei, fa ce vrei, e viata ta, esti liber. Sau daca chiar ai vreo problema cu ortodoxia, de ce nu te duci si vorbesti cu un preot? Sunt aici pe forum atei, protestanti, si alte religii, dar au ramas fiindca au avut bun simt. Ar trebui sa iti ceri scuze la toata lumea, si sa nu te miri ca ai fost banat, ca mai apoi sa faci pe victima, ok?"

Dacă creştinii şi-ar fi văzut de treaba lor, şi nu ar fi impus altora cu forţa ideile lor, nu m-aş fi băgat.

Dar ei continuu fac asta, continuu îndoctrinează copii. Oricine observă lucrul ăsta şi realizează calamitatea, trebuie să se opună.

Creştinii au dus cele mai multe războaie în numele religiei. Nu împroşc cu noroi, expun lucruri întâmplate, făcute de creştinătate.

Puteţi să îmi daţi ban, sau să ştergeţi postările, nu am nici o problemă cu asta, pentru că vă înţeleg. Dar nu aveţi de ce să vă supăraţi, doar am atras atenţia asupra anumitor fapte, şi că se poate schimba totul cu puţină înţelegere. Nu am intrat pe forum să vă atac. Am folosit cuvinte grele, pentru că situaţia e serioasă.

Cei care convertesc cel mai mult, care fac tam tam, sunt creştinii. Ei fac tam tam, jumătate de planetă a fost convertită la creştinism, prin război. Prin sabie, sau prin pâine. Etiopia, india,etc . Doar oamenii săraci se convertesc la creştinism... pentru că de fapt au nevoie de pâine, nu altceva. şi au nevoie şi de consolare psihologică.

Pare că am intrat să fac tam tam aşa degeaba, fără să am nici un temei. Dacă vă uitaţi atenţi, jumătate de planetă este creştină, şi lumea este un haos. Cele două răboaie mondiale s-au întâmplat tot în context creştin. Ţări creştine.

Degeaba găsiţi scuze şi daţi vina pe altceva, pe alţii. Am expus deja nişte motive pentru care situaţia e aşa cum e. E în primul rând din cauza educaţiei bazată pe ascultare(adică un cuvânt mai frumos pentru a spune supunere), din cauză că copiii sunt îndoctrinaţi, sunt învăţaţi să se simtă vinovaţi, infricoşaţi, supuşi, sclavi.

E prieteneşte ce v-am spus, şi dacă voi vă supăraţi şi ştergeţi postările,e ok. Înseamnă doar că nu aţi înţeles. Dar ştiu că mulţi înţeleg.

Nu am nimic cu creştinii personal. Ce am atacat nu sunt persoane, ci ideologii care par bune dar sunt catastrofice.

Şi cum să scot în evidenţă chestiile astea? Dacă zic că da, sunteţi pe calea cea bună, continuaţi aşa, e bine ce faceţi, educaţi copilul în stil creştin (acelaş lucru cu educaţia în stil comunist. doar numele diferă, şi câteva concepte. dar îndoctrinarea e aceeaşi) , biserica e grozavă, totul e perfect ce faceţi, simţiţi-vă mândri, sfinţi, veţi fi mântuiţi, are dumnezeu grijă de toate. La ce ar ajuta?

E ceva foarte ciudat, că ajungem să ne identificăm cu o anumită ideologie (oricare ar fi ea).

Ia gândiţi-vă , un om normal şi inteligent, nu ar trebui să fie capabil să vorbească despre orice problemă, din toate unghiurile? Detaşat? Nu ar trebui în primul rând el să fie observatorul critic al unei anumite ideologii pe care o respectă şi crede că este benefică?

Suntem educaţi să ne supărăm când cineva ne contrazice. Suntem educaţi că totul e ori alb, ori negru. Ori Dumnezeu există, ori nu există. Ori Iisus Hristos e perfect, ori nu e perfect. Ori Buddha e perfect, ori nu e perfect. Nu suntem lăsaţi să putem culege partea bună şi de la Iisus, şi de la buddha, şi de la mohammed, şi de la orice om şi animal şi plantă, şi piatră, şi carte, şi orice, să lăsăm părţile rele, ideile care au consecinţe catastrofice.

Un om educat sănătos, ar învăţa să fie interesat de discuţiile în contradictoriu, să întâmpine cu bucurie pe cineva care îi atacă ideologia, pentru că cineva din exterior vede diferit, şi poate vede ceva ce ţie ţi-a scăpat. Şi cu atât mai mult cu cât accepţi astfel de provocări, transmuţi în aur, acea cale pe care o consideri de valoare.

Pentru că nu am intrat să împroşc aiurea, să mă iau de oameni. Vreau să mă contraziceţi, cât mai mult, şi împreună să învăţăm din această experienţă.