Maica Domnului

[McosminG]

Sa fiu sincer,pana acum un an nu eram o persoana prea credincioasa,credeam in Dumnezeu,stiam ca El exista,dar nu faceam eforturi pentru a-L cunoaste sau efortul de a mere la biserica.
Totul a inceput in luna aprilie a anului trecut (2013),aveam 16 ani cand o umflatura in zona femurului m-a adus la spitalul Marie Curie din Bucuresti.Eu credeam ca nu e nimic grav si ca ma voi face bine imediat,insa nu era deloc asa,doctorii mi-au luat o biopsie pentru a afla ce am.In Saptamana Mare am primit rezultatul biopsie si am aflat ca am Osteosarcom (cancer). Am fost devastat, doctoral imi propusese sa incep tratamentul imediat fiindca nu e timp de stat,dar i-am spus ca imi doresc sa fac Pastele acasa. Am luat cea mai buna decizie deoarece in aceasta saptamana am aflat de Sfantul Nectarie si am gasit si acatistul Maicii Domnului Pantanassa.
Pe 10 mai am inceput curele cu citostatice,cea mai grea perioada din viata mea… totusi am lasat de o parte toate grijile si senzatiile de rau pe care le aveam de la citostatice si am decis sa ma rog si sa incerc sa ma aproprii de Dumnezeu.Am inceput sa citesc toate acatistele pe care le aveam cu mine la spital.(in jur 7-8) ,dar totusi 2 dintre ele imi dadeau o liniste foarte mare si o caldura sufleteasca,acatistul Sfantului Nectarie si cel al Maicii Domnului Pantanassa.Am tot citit aceste 2 acatiste care m-au ajutat sa trec mult mai usor peste chimioterapie.La a3a cura de citostatic am primit niste ulei sfant de pe Insula Eghina care imediat cum am inceput sa iau o lingurita pe zi,m-a ajutat sa nu mai imi fie asa rau,iar analizele nu mai scadeau asa amenintator ca inainte.Au trecut 5 cure de citostatic din cele 6 pe care trebuia sa le fac inainte de operatia de rezectie a tumorii, insa era o singura problema,ca sa pot sa-mi pastrez piciorul imi trebuia o proteza care putea sa coste chiar si 20.000 de euro.Cu foarte mult ajutor Dumnezeiesc in timpul ultimei cure am reusit sa fac un reportaj care a fost dat la t.v ,iar in urmatoarele 4 zile avem toti banii necesari.Era ceva uimitor fiindca eu am considerat intotdeauna ca “nu am noroc de bani” , insa i-am primit exact cand aveam cea mai mare nevoie de ei. Totusi aveam banii dar doctoral care trebuia sa ma opereze era in concediu.Simteam ca totul a fost in zadar, ca m-am luptat si ca am strans banii degeaba deoarece toti medicii la care am fost mi-au zis ca e nevoie sa-mi amputeze piciorul pentru a mai putea trai.Nu concepeam asa ceva, cum sa traiesc fara picior? Pentru ce am mai luptat? Totusi Dumnezeu “planuise” totul pana in cel mai mic detaliu. Dupa o luna de stat acasa si cautand doctori,m-am intors la spital pe sectia de oncologie pentru a mai face o cura de chimioterapie in plus fata de protocolul initial,pentru a nu risca o metastaza sau cresterea tumorii.In ziua in care am ajuns la spital,doctorul care trebuia sa ma opereze s-a intors din concediu (cu o saptamana mai devreme) si m-a internat pentru a pregati operatia.Am mai asteptat cam 2 saptamani timp in care tumora incepuse din nou sa se mareasca,mi-am zis: “Gata,o sa mi-l amputeze, nu mai e nimic de facut”.Doctorul mi-a zis ca nu e prea sigur ca imi poate salva piciorul,iar in ziua operatiei a zis “Incerc,dar la cum arata, nu e nicio sansa”..Am intrat in sala de operatii aproape plangand.M-am asezat pe masa si am inceput sa ma rog pana cand anestezia si-a facut efectul.Dupa 5-6 ore m-am trezit si am intrebat o asistenta daca am ambele picioare,a raspuns “da,le ai”,nu-mi venea sa cred. Rugaciunile mele au fost mai puternice decat toate prognosticurile medicilor!
Au trecut cele 3 saptamani de stat la ortopedie,am fost 5 zile acasa si dupa am revenit la spital sa fac curele de citostatice,de data asta 12! Mi s-a parut enorm,nu stiam cum o sa rezist..am continuat sa ma rog si la prima cura am stat doar o saptamana,eram in culmea fericirii,dar cand m-am intors la spital pentru urmatoarea cura am venit cu piciorul foarte umflat,facusem un cheag pe o vena,si din nou riscam sa imi pierd piciorul sau sa mi se duca cheagul la plaman.Rugandu-ma din nou la Sf. Nectarie si la Maica Domnului, am raspuns excelent la tratamentul pentru cheag si am scapat din nou intreg.
Rugandu-ma tot mereu am reusit sa trec cu bine peste toate cele 12 cure cu citostatice!
Vorbind cu alti copii care au avut aceiasi boala si au reusit sa isi pastreze piciorul punandu-si proteza,am descoperit ca am primit mai mult ajutor divin decat credeam, deoarece aveam cea mai mica operatie dintre toti cei pe care-i stiu. Dumnezeu avusese grija nu doar sa-mi pastrez piciorul dar si sa-mi micsoreze tumora considerabil!
Si ajuns acasa nu am uitat ajutorul pe care l-am primit si ma rog in continuare Sfantului Nectarie si Maicii Domnului,si le multumesc pentru ajutorul pe care mi l-au dat in cea mai grea perioada a vietii mele!
Trebuie sa recunosc ca am amanat scrierea acestei minuni facute pentru a astepta primul control.Chiar saptamana trecuta am fost la Bucuresti si totul a iesit foarte bine!
Doresc sa multumesc Sfantului Nectarie si Maicii Domnului pentru ca s-au rugat si au mijlocit la Bunul Dumnezeu pentru mine!
Pentru toti cei care treceti prin momente grele,asa cum am trecut si eu,vreau sa va zic sa nu va pierdeti credinta! Doar prin credinta putem obtine minuni si mantuire!

Eu, vreau sa va spun ce mi-a spus un parinte despre Stapana noastra Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu.
A zis parintele; cel mai mult se supara Maicuta Domnului cand nu ii cerem nimic.

[adrian7]

Maica Domnului m-a ajutat de multe ori la probleme mai mari dupa ce m-am rugat, dar trebuie sa te rogi staruitor si sa ai nadejde. E bine si sa o cinstim si sa ii multumim.
Doamne miluieste!

[Lucian008]

În prealabil postat de Jennyy

Eu, vreau sa va spun ce mi-a spus un parinte despre Stapana noastra Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu.
A zis parintele; cel mai mult se supara Maicuta Domnului cand nu ii cerem nimic.

Eeeeeee, se supara ea mai mult cand gresim sau cand ii cerem lucruri nepotrivite.....