Boala pedeapsa de la Dumnezeu????

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de pisi

Astazi sateam si ma intrebam daca boala chiar este un mod de a ne putea ispasi pacatele sau este pur si simplu rodul unui mod de viata gresit, alimentatie proasta sau pur si simplu mostenire genetica, Acum vreo 6 luni mi-a murit cainele de cancer, a fost operat dar se pare ca a recidivat si a murit in chinuri goaznice. L am gasit dimineata mort cu coltii infipti in cusa, de durere.

Oare a trebuit sa isi plateasca niste pacate, avea nevoie de boala pt a realiza ca nu e bine ce face?
Eu sincer cred ca mediul in care traim este toxic si vietile pe care le ducem sunt dezordonate nicidecum o pedeapsa de la Dumnezeu.

Mai intai: imi pare tare rau de cainele dv. Stiu cat va e de greu: am trecut si eu prin asta, cu pisica mea, care a murit in chinuri, otravita. De fapt, a fost mult mai rau de atat, fiindca otravitorul se prea poate sa fi fost eu insumi, din nebagare de seama vinovata (culpa), lasand la indemana ei otrava destinata sobolanilor.

Acuma, din prima carte a Bibliei, eu inteleg ca boala si moartea sunt consubstantiale materiei. Acolo unde e materie, acolo e si degradare. In fond, nu altceva ne invata termodinamica, cu ale ei principii al doilea si al treilea. Si totusi, Adam si Eva, inainte de cadere, nu cunoscusera boala. Nici moartea nu ar fi cunoscut-o, de nu ar fi cazut. Ci ar fi fost ridicati la Cer in viata fiind, cu tot cu trupuri. Aceasta invulnerabilitate initiala nu e din cauza ca materia din Raiul Pamantesc ar fi fost alta decat cea de pe pamantul de acum, nici din cauza ca ei ar fi fost nistre Superoameni. Ci din cauza unei gratii absolut speciale pe care Domnul a dat-o lor: gratia suspendarii caracterului trecator al materiei. Deindata ce gratia aceasta s-a luat de la ei, materia si-a urmat cursul spre distructie. Fiindca nu a fost vorba doar de Adam si Eva: prin ei, nu numai toti oamenii, ci toata Creatia vizibila a avut de suferit: boala si moartea si-au putut raspandi efectele. De atunci, dupa ce principiile termodinamicii nu au mai fost suspendate de puterea fara margini a lui Dumnezeu, toate vizibilele, indiferent ca sunt plante, animale sau oameni, ba chiar si pietrele si alte existente inanimate, sufera legea distructiei inexorabile.

De aceea, nu doar cainele dv si pisica mea sufera si mor. Si oamenii. Chiar si sfintii cei mai mari au fost bolnavi, au suferit si au murit. In afara (poate) de Sfanta Fecioara, in care nu a existat pacat.

Pe de alta parte, cat de mare este deosebirea felului in care reactioneaza, in fata bolii, alesii lui Dumnezeu de ceilalti ! Mereu sfintii, privind la suferinta lor au vazut, urmandu-L pe Isus, caracterul ei mantuitor. Ei nu au cautat cu tot dinadinsul boala, dar au primit-o, asa cum Isus a sarutat Crucea. Si asa cum ateii si unii protestanti nu pot de loc intelege cultul Crucii lui Cristos, tot asa celor mai slabi dintre noi, ca mine de exemplu, ne vine greu sa-i intelegem pe sfinti. Folos spiritual ? "Sa-si ia crucea SA si sa Imi urmeze!" ? Ni se pare cel putin absurd, daca nu grotesc. Dar nu asa I se pare lui Dumnezeu, nu asa! "Paharul acesta" nu l-a indepartat de la Fiul Sau mult iubit, stiind cata valoare are. "Paharul acesta" are valoarea de a rascumpara pacatele lumii. Iar paharul nostru are valoarea de a ne rascumpara pacatele noastre. Cu o singura conditie: de a-l bea, pana la ultima picatura, impreuna cu Isus, punand suferinta noastra la picioarele Crucii Sale. Cum sa inviem, impreuna cu El, cum sa avem vreodata, asa cum El are deja, trup nestricator, din nou plin de gratia initiala, cum sa participam, asa cum Adam si Eva au participat, la un "chip innoit al Lumii", daca refuzam sa ne impartasim macar un pic din suferinta Lui ? Drept cine ne luam, nu ar fi aceasta nebunie ? Si nu este nebunie fapta celor care, cunoscand suferinta, il injura pe Dumnezeu, astfel aruncandu-I in fata ceea ce este, adesea, ultimul colac de salvare pe care El il trimite ? De aceea, asemanandu-ne cu Iov, sa spunem si noi, indiferent daca plesnim de sanatate in vila noastra cu termopane, ori daca zacem plini de raie pe gunoiul din marginea Cetatii: "Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Lui binecuvantat!"