Evreii, Mesia și Ioan Botezătorul

[Demetrius]

În prealabil postat de sophia

...Intrebarea cea mare insa ramane de ce oamenii totusi au ales sa-l salveze pe Barabas? De ce l-au urat intr-atat pe Iisus? Eu asta nu inteleg.

11. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.(Marcu15,11)

Eu sunt de părere că, la fel ca azi, oamenii au fost manipulați, dar și că, tot la fel ca azi, oamenii nu sunt preocupați de mântuire, ci de traiul cât mai ușor în această lume și de aceea au strigat ce li s-a spus, nu de la oricine, ci de la arhierei.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Demetrius

11. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.(Marcu15,11)

Eu sunt de părere că, la fel ca azi, oamenii au fost manipulați, dar și că, tot la fel ca azi, oamenii nu sunt preocupați de mântuire, ci de traiul cât mai ușor în această lume și de aceea au strigat ce li s-a spus, nu de la oricine, ci de la arhierei.

Cu regret totusi, nu am striga si noi la fel, daca ar zice episcopii ca unul e eretic?

[Demetrius]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Cu regret totusi, nu am striga si noi la fel, daca ar zice episcopii ca unul e eretic?

Nici vorbă de regrete.

Câte întrebări importante! Evreii erau beneficiarii Vechiului Testament. Totusi, multi dintre prorocii lor au fost ucişi. Iisus cunoştea bine firea neamului omenesc şi stia că va avea aceeaşi soartă, însă Misiunea pe care o avea Îi permitea să-i valorifice până şi defectele.

Noi suntem beneficiarii Noului Testament. Ce facem cu el?

Evreii nu voiau să accepte atunci apariţia lui Mesia, noi Îl negăm acum prin păcatele noastre. Dacă am vedea astăzi la două mese diferite un pustnic cu un aspect neingrijit şi un homosexual imbracat la patru ace, câţi ne-am aşeza la masă cu pustnicul?

Apoi să nu uitam că rangurile şi funcţiile inalte pot sa ne influenţeze negativ acum ca şi atunci. De aceea, mulţi fugeau de ele.

[leonte]

În prealabil postat de antoniap

Noi suntem beneficiarii Noului Testament. Ce facem cu el?

Evreii nu voiau să accepte atunci apariţia lui Mesia, noi Îl negăm acum prin păcatele noastre. Dacă am vedea astăzi la două mese diferite un pustnic cu un aspect neingrijit şi un homosexual imbracat la patru ace, câţi ne-am aşeza la masă cu pustnicul?

Grele intrebari. Tu ai alege pe cel la patru ace, fie ca-i homosexual, fie un curvar de rand. Despre asta nu am nici o indoiala. Dar fi linistita! Nu esti singura, care ai alege in felul acesta. Si eu as face aceeasi alegere; cel mai probabil.

Am insa o problema cu afirmatia ta de mai sus, pe care am ingrosat-o. As spune ca, dimpotriva, Evreii il asteptau pe Mesia, si tanjeau dupa venirea Sa. Insa voiau un Mesia lumesc precum erau si ei. Voiau un mesia care sa le supuna celelalte popoare sub picioarele lor.

Din pacate, multi ortodocsi de azi, asteapta o A doua venire dupa impulsuri similare. <<Iisus cand va veni, va spulbera cu suflarea SA pe antihrist si pe ucenicii sai : sectarii, protestantii, catolicii, butistii, masonii, ecumenistii si pe toti ceilalti care nu sunt ca noi. Dar pe cei ce sunt nelipsiti de la evenimentele din calendarul nostru ortodox, pe cei care venereaza sfanta datina batrneasca, pe noi ne va lua in palme si ne va duce in ceruri, la marele parastas care nu se va sfarsi niciodata.>>

Fratilor! Asa sa va ajute Dumnezeu! De v-ar lua odata la marele parastas, sa va imbuibati pe vesnicie, fara sa va lipseasca nimic din laturile dupa care jintuiti. Iar pe mine sa ma lase sa-mi petrec eternitatea pe o stanca pustie, la umbra unui brad, rontaind din doua in doua zile la o coaja de paine si contempland farmecul tacerii eterne, departe de toata minciuna si impostura prozelita. Daca puteti sa ma credeti, nu as fi invidios pe voi si nu ma voi ruga niciodata sa ajung la marele parastas pe care il propovaduti la amvon.

În prealabil postat de leonte

Grele intrebari. Tu ai alege pe cel la patru ace, fie ca-i homosexual, fie un curvar de rand. Despre asta nu am nici o indoiala. Dar fi linistita! Nu esti singura, care ai alege in felul acesta. Si eu as face aceeasi alegere; cel mai probabil.

Am insa o problema cu afirmatia ta de mai sus, pe care am ingrosat-o. As spune ca, dimpotriva, Evreii il asteptau pe Mesia, si tanjeau dupa venirea Sa. Insa voiau un Mesia lumesc precum erau si ei. Voiau un mesia care sa le supuna celelalte popoare sub picioarele lor.

Din pacate, multi ortodocsi de azi, asteapta o A doua venire dupa impulsuri similare. <<Iisus cand va veni, va spulbera cu suflarea SA pe antihrist si pe ucenicii sai : sectarii, protestantii, catolicii, butistii, masonii, ecumenistii si pe toti ceilalti care nu sunt ca noi. Dar pe cei ce sunt nelipsiti de la evenimentele din calendarul nostru ortodox, pe cei care venereaza sfanta datina batrneasca, pe noi ne va lua in palme si ne va duce in ceruri, la marele parastas care nu se va sfarsi niciodata.>>

Fratilor! Asa sa va ajute Dumnezeu! De v-ar lua odata la marele parastas, sa va imbuibati pe vesnicie, fara sa va lipseasca nimic din laturile dupa care jintuiti. Iar pe mine sa ma lase sa-mi petrec eternitatea pe o stanca pustie, la umbra unui brad, rontaind din doua in doua zile la o coaja de paine si contempland farmecul tacerii eterne, departe de toata minciuna si impostura prozelita. Daca puteti sa ma credeti, nu as fi invidios pe voi si nu ma voi ruga niciodata sa ajung la marele parastas pe care il propovaduti la amvon.

Ideile de mai sus privind aspectul exterior mi-au fost inspirate de viata sfantului Petru Athonitul care reusise sa abandoneze definitiv grija pentru acesta. Observ ca noi si in primul rand eu prea mult accent punem pe forma, neglijand fondul. Acest sfant in pustnicia lui reusise sa puna accent pe fond si sa stabileasca o legatura vie cu Dumnezeu.


In legatura cu afirmatia privind Mesia, da, aici am fost superficiala. Da, evreii il asteptau pe Mesia, dar un Mesia pentru trup, nu pentru suflet, asa cum ai precizat. Ideea este ca si noi cei de astazi, crestinii, noi care dezaprobam o asemenea atitudine la evrei, prea o urmam. Prea ne asemanam cu acei evrei care cautau un dumnezeu al avantajelor materiale si al placerilor.

[tabitha]

În prealabil postat de antoniap

Dacă am vedea astăzi la două mese diferite un pustnic cu un aspect neingrijit şi un homosexual imbracat la patru ace, câţi ne-am aşeza la masă cu pustnicul?

Câți ne-ar da voie pustnicul să stăm la masa lui. Sau celălalt.
Pentru că în ziua de azi trebuie să ceri voie înainte de a te așeza la masa altuia.
În fine, nu putem judeca după aparențe. Dacă-i un pustnic neîngrjit nu-i neapărat un sfânt, după cum o persoană pusă "la 4 ace" nu-i neapărat homosexual, sau cine știe ce păcătos. Să lăsăm judecata Domnului !

[Mihnea Dragomir]

Habar nu am la ce masa m-as aseza. Dar aud o voce in urechea stanga soptindu-mi: pariu ca la masa pidosnicului se mananca mai cu staif ca la masa pustnicului ?

[sophia]

Nu stiu totusi ce anume asteptau evreii de la Mesia. N-am inteles in ce/cine credeau ei pe atunci. Cred ca in acela care i-a ajutat prin Moise si alti conducatori. Stiau totusi de Dumnezeu tatal. Acela a vorbit cu Moise.
Probabil ca asteptau vreun trimis de la El.
Sigur ca asteptau ca niste oameni. Ceva ce puteau ei sa patrunda cu mintea.
Eu nici acum n-am inteles de ce unii dintre noi isi pot imagina macar ca noi oamenii putem sa percepem altceva decat omenescul. Ca putem sa percepem niste forte supra-omenesti.
Nici cei din vremea lui Iisus nu l-au perceput ca pe Mesia. Sigur il vedeau ca ceva deosebit, dar tot ca oameni (si apostolii si chiar si Maica Lui).
Aici cred eu ca este o mare problema.
Ca vrem sa-l vedem altfel decat prin prisma omeneasca. Si nu este corect.
El insusi s-a facut Om, tocmai ca se ne fie noua posbil sa-l vedem, sa-l cunoastem, sa comunicam cu El. Stia ca altfel nu putem.

In fine, mi-este greu sa explic. Dar n-o inteleg nici pe Antonia.
Cum ar trebui noi sa-l percep pe Iisus si pe cei de Sus, dintre ai Lui?
In ce fel? Daca nu ca oameni, in mod omenesc, atunci cum concret?
Da, inteleg trebuie sa vedem dincolo de trupul sau, sa vedem invataturile lui.
Dar tot omeneste ni se adreseaza, simplu (a exprimare): sa fim buni, sa ne iubim unii pe altii, sa ne ajutam etc.
Mai greu pentru noi este sa talcuim pildele lui. Multi vor mereu sa le puna altfel, cat mai complicat si ciudat.

Legat de exemplul dat de Antonia, cat se poate de nepotrivit.
Exact cum vad multi oameni problema credintei.
Ma duc sa stau la masa cu pustnicul. El inseamna binele, credinta. Celalalt pentru ca este altfel este rau.
Lasand la o parte faptul ca eu nu inteleg problema cu credinta si neingrijitul trupului. Unde scrie sa nu ne spalam, pieptanam si sa umblam in zdernte?
Oare asa ni-l imaginam noi pe Iisus, pe Maica Sa, pe apostoli, pe sfinti? Murdari, ciufuliti, zdrentarosi?
Nu cred. Macar icoanele ne dovedesc contrariul.

Iisus oare la care masa s-ar fi asezat? Stim ca se ducea tocmai in case si la oameni care aveau mai mare nevoie de El: la Zaheu vamesul, la Saul, etc.

Exemplul acesta arata exact cum inteleg multi credinta. Nu-i critic, ii intekeg, pentru ca intr-un fel asa este tendinta, asa suntem invatati.

Cred ca Iisus s-ar fi asezat la masa celui diferit. Tocmai pentru ca acela are nevoie de El, sa discute cu el, sa-l inteleaga si sa-l ajute.

Sunt aici mai multe aspecte:
Ce anume inseamna pentru noi, binele, credinta? Pai vad ca depinde.
Pentru unii inseamna singuratatea, izolarea, rugaciunea, abandonarea trupului. Dar cine ne invata asta? Unde?

Pentru altii credinta inseamna sa iubesti aproapele, sa te ocupi de el, sa-l intelegi, sa-l ajuti si nu sa te izolezi si sa-l abandonezi.
Eu asa inteleg din scripturi, de la El.

Marturisesc ca nu inteleg unele lucruri. De ce pustincul este zdrentaros, calugarul neingrijit si preotul de mir este curat si imbracat in vesminte cu fir?
Unde este diferenta? Si de ce exista ea. Nu sunt si unul si altul reprezentanti ai aceleasi credinte?

Si tocmai ca vad ca nu ne uitam la interiorul omului (si a credintei). Tot la suprafata sa fie perfect: sa fie intact trupeste si sa stie multe, foarte multe, talcuiri, scripturi etc.
Dar pierdem sufletul, suferinta profunda a omului. Ce se ascunde in spatele unor probleme ale omului...

Aici este problema mea cel putin. Unde este credinta, in biserica, sau in a ajuta un om necajit (trupeste sau sufleteste)?

Noi cum l-am recunoaste oare pe Mesia? Si ce asteptam de la El? Ce ne deosebeste pe noi (ca oameni) de cei din alte tari (Israel, Italia, Turcia)? Ce ne dorim noi toti diferit?
Am pus in postarea mea anterioara acele intrebari pentru ca nu-mi pot explica cum de oamenii nu l-au recunoscut pe Iisus. Ce anume n-au inteles? Cum au putut sa-l aleaga pe celalalt, desi il stiau cine este si ce facea?
Si asta s-a mai repetat in istorie. Cred ca este ceva in constructia umana, o eroare. Diferenta asta intre om si Dumnezeu, intre firesc si ne-firesc.

Personal cred ca mi-as doi sa discut si cu pustnicul, dar si cu celalalt om. De la unul sa inteleg unele lucruri si sa cer sfat, de la celalalt sa inteleg ce este cu el, de ce este asa, si poate si alte lucruri interesante.
Mi-e teama ca pustnicul nu m-ar primi si nu m-ar intelege, ca ar fi poate prea aspru in a ma judeca intru credinta. Si ca eu n-as sti sa comunic cu el.
Poate ca si cu celalalt as gresi. Nu stiu, depinde de el.
La amandoi depinde nu numai de mine, ci si de ei...