Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Mângâietor este Duhul, Mângâietor este Fiul, Mângâietor este Tatăl Treime Sfântă, Dumnezeule, slavă Ţie! Slavă Ţie, Dumnezeule, Care ne-ai dăruit fiinţare, Care ne-ai dăruit mântuire, Care ne-ai dăruit nouă, celor din întunericul şi din umbra morţii, cunoaşterea adevărului şi mângâierea ce vine din suflarea asupra noastră a Duhului Tău Sfânt, Care împreună-lucrează cu Sfântul Tău Adevăr, Care este Cuvântul Tău!
În cântările sale harice, de Dumnezeu insuflate, Sfânta Biserică În numeşte pe Duhul Sfânt „Mângâietor”, „Mângâietor” Îl numeşte şi pe Fiul lui Dumnezeu; Mângâietor este şi Tatăl, Care în chip de nepătruns cu mintea Îl naşte pe Fiul şi în chip de nepătruns cu mintea Îl purcede pe Duhul Sfânt. Mângâietor este Duhul, Mângâietor este Fiul, Mângâietor este Tatăl. Dacă razele sunt lumină şi foc, şi soarele din care vin ele este lumină şi foc.

Treime Sfântă, Dumnezeule, slavă Ţie! Slavă Ţie, Dumnezeule, Care ne-ai dăruit fiinţare, Care ne-ai dăruit mântuire, Care ne-ai dăruit nouă, celor din întunericul şi din umbra morţii, cunoaşterea adevărului şi mângâierea ce vine din suflarea asupra noastră a Duhului Tău Sfânt, Care împreună-lucrează cu Sfântul Tău Adevăr, Care este Cuvântul Tău! Cei ce au cunoscut şi au primit Sfântul Adevăr au intrat sub înrâurirea, sub călăuzirea Sfântului Duh, sunt partea Domnului. În capul tuturor cunoştinţelor şi impresiilor care nu au drept cap Adevărul se află satana. Şi urmează satanei îngerii lui; aceştia sunt partea lui; sorţul lor este împreună cu el. Ţărână să mănânce în toate zilele vieţii lor şi pe pântecele lor să se târască (v. Fac. 3, 14); această hotărâre s-a pogorât asupra lor de la Judecătorul tuturor – Dumnezeu. Partea lor este înţelegerea trupească; îmbrăcămintea lor este învechirea lui Adam.

Sfântul Adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu spune: prin multe necazuri se cuvine nouă a intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 14, 23). Necazurile sunt cu precădere partea vremurilor noastre, căreia nu i-a fost lăsată nici nevoinţa muceniciei, nici nevoinţa călugăriei. Partea noastră, a creştinilor vremurilor din urmă, este partea unor necazuri ce par neînsemnate, nimicnice. Cumpăna este la Dumnezeu! Înaintea Lui, în cumpăna Lui, orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mică însemnătate, oricât de mare ar fi el, pentru că adumbrirea puterii şi harului Său poate preface în cea mai mare desfătare cel mai mare necaz. Astfel, şi un necaz mic are înaintea Lui însemnătate deplină, cu nimic mai prejos decât cea a unui necaz mare. Totul depinde de harul Său – iar El primeşte de la om cu milostivire orice necaz pe care omul îl întâmpină mulţumindu-I, supunându-I-se, slavoslovindu-L.



(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 71-72)

[cristiboss56]

"Eu sunt prietenul tau, capul tau, sunt fratele tau, sora , mama, toate , si nu voiesc alta decat sa fii si tu prietenul Meu.

Eu am fost sarac pentru tine, cersetor pentru tine, am fost rastignit pentru tine, am fost pus in mormant pentru tine, in Cer ma rog Tatalui pentru tine si am venit pe pamant mijlocitor pentru tine la Tatal. Tu esti Mie totul, frate impreuna mostenitor, prieten, membru.
Ce doresti mai mult ?
Pentru ce tragi indarat de la Acel ce atat de mult te iubeste? Pentru ce lucrezi tu numai pentru lumea aceasta?
Pentru ce torni tu apa intr-un vas fara fund? Caci aceea face pentru cel ce lucreaza pentru lumea cea de acum.
Pentru ce voiesti tu sa apuci focul si sa abati aerul?
Pentru ce alergi in zadar?
Toate au sfarsitul lor; arata-mi, deci, si sfarsitul ravnei tale pentru lume.
Dar tu nu poti acestea.
Toate sunt desertaciune.
Sa mergem la morminte; arata-mi pe tatal tau, arata-mi pe nevasta ta cea moarta. Unde este cel ce purta haine impletite cu aur, cel ce sedea in trasura pompoasa , cel ce avea putere pe viata si pe moarte ?
Eu nu vad nimc alta decat oase si viermi. Toate acele sunt pulberi si vis si umbra, un chip sec, ba nici macar un chip. Si dea Dumnezeu ca la sfarsit numai acesta sa fie raul.
Cinstea, traiul bun si bogatia sunt, negresit, aici o umbra, dar cele ce au fost legate cu ele, cele ce au urmat din ele : zgarcenia, desfranarea, acestea nu sunt umbre, ci sunt scrise in cer, fie cuvinte , fie fapte.
Cu ce ochi vom privi noi la Hristos in Ziua Judecatii? "
(Sfantul Ioan Gura de Aur -" Cuvinte pentru vremurile din urma")

[cristiboss56]

Părintele PAISIE DUHOVNICUL- de la Sihla

..Să te laşi în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea să facă o oală mai de preţ, o dă de două-trei ori prin foc, o căleşte şi o ciupeşte până se face după plăcerea lui.
Aşa si frăţia ta, nu vei pleca la Domnul până ce nu vei fi gata. Nu va mai fi nevoie de o oarecare pregătire mai sigură. ...Iar frăţia ta să faci închinăciuni cât de mici, pe cât poţi, că de la cei bolnavi nu cere Domnul canon, ci să rabde boala cu mulţumire, fără de cârtire.
Aşadar, să fii în pace, să nu te oboseşti, şi când şi unde va fi voia lui Dumnezeu, ne vom vedea. Apa trece şi pietrele rămân. Ispitele vin şi se înlocuiesc unele pe altele până la ultima răsuflare.
Şi după ce vom trece noi dincolo, nici în urmă n-o să ne uităm.
Acolo e lumină lină, luna e întotdeauna plină
Soarele nu asfinţeşte, iar clima nu se răceşte.
Păsările-acolo cântă frumos şi laudă pe Domnul Hristos.
Îngerii neâncetat slavoslovesc, cântând slavă Împăratului ceresc.
Iar Măicuţa Domnului stă de-a dreapta Fiului.
Acolo să dorim să fim, în vecii vecilor.
Amin!
Iar până atunci trebuie răbdare, cât putem duce în spinare!

...Dumnezeu pe cine iubeşte, îl ţine aproape de El, ca nu cumva libertatea să-i schimbe mintea şi înşelăciunea lumii să-i câştige sufletul. Aşadar, suntem datori să primim cu dragoste aceste încercări si să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate.
Să ne rugăm să ne dea Dumnezeu răbdare, că "cel ce va răbda până în sfârsit, acela se va mântui".
Iar ispitele ce vin, cu voia lui Dumnezeu vin pentru încercare si pentru a ne ţine pe calea smereniei. Numai să cunoaştem slăbiciunea noastră, să ne rugăm si să cerem ajutor: "Doamne, nu ne lăsa în ispite!"...
Că vin si fără voia noastra, de la trup, de la lume si de la diavol. Aşa că, orideunde vin, noi suntem datori să ne rugăm, strigând: "Doamne ajută!" Însă pentru a ne uşura de ele, este nevoie să ne mărturisim.
Aceasta ne duce la smerenie.
Această rugăciune scurtă ne ajută la toate faptele cele bune, că Domnul a zis: "Fără de mine nu puteţi face nimic!". Să cerem ajutor de la Domnul si să ne lăsăm în voia Lui.

[cristiboss56]

Rugăciunea Doamne, miluieşte-mă, Doamne, iartă-mă, dar îndeosebi pomenirea deasă a numelui Mântuitorului ne ajută să ne izbăvim de pomenirea deasă a răului, a aproapelui pe care-l vorbim de rău. Suntem foarte adesea vorbiţi de rău şi vorbim şi noi de rău pe alţii. Chiar în biserici. Mare păcat!

Să ştiţi că cel ce vorbeşte în timpul slujbei în biserica este asemenea lui Iuda care a ieşit înainte de vreme de la Cină. Cel ce iese înainte de „Amin“ din biserica, tot asta face! Să luăm aminte! Când vorbim noi altceva, Domnul nu mai are loc să vorbească. Şi când îl auzim pe semenul nostru, nu-l mai auzim pe Dumnezeu. Şi tocmai cei care folosim pe buze numele lui Dumnezeu, cântările, rugăciunile, vorbirile Lui, suntem tentaţi să uităm că este vorba de Dumnezeu. Să luăm aminte! Şi iar să luăm aminte! Când vorbim noi în casă lui Dumnezeu, Dumnezeu tace. Tăcerea lui Dumnezeu e un răspuns. În tăcere, Doamne, fă-ne să Te auzim. Din tăcerea Ta, Doamne, învaţă-ne să tăcem noi. Să nu ne ispitim pe noi, nici pe semenii noştri. Să-i lăsăm să Te audă. Să-i lăsăm să Te vadă! Să-i ajutăm să Te simtă. Să se simtă cu adevărat în prezenţa Ta. Căci Tu, Doamne, pe nici unul n-ai vorbit de rău şi pe cei răi i-ai iertat. Să va luptaţi măcar să nu mai gândiţi şi să nu va mai aduceţi aici aminte de rău!

(Casian, Episcopul Dunării de Jos)

[cristiboss56]

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p2280.htm
Publicat de :balla georgeta

Dumnezeu te cauta, cautandu-te, te inconjoara cu toate semnele milostivirii si grijii Sale :viata ta este a Lui si toate cele necesare vietii sunt, de asemeni, ale Sale:Lumina, aerul, hrana, imbracamintea, casa si tot ce ai si ce este in tine sunt ale Sale. Pentru tine S-a pogarat din cer, a suferit, a murit pe Cruce, a inviat, S-a inaltat la cer, a trimis pe Sfantul Duh si a intemeiat pe pamant Biserica, in care a pus tot ce este nevoie pentru mantuirea ta si, cel mai important: de la nastere si prin randuielile exterioare ale vietii te-a facut deja partas acestui tezaur de bunatati duhovnicesti !...Vezi cata dragoaste ! Si pentru toate acestea nu pretinde de la tine decat inima ta.Pana si picatura de apa, incalzita la soare, se ridica spre cer...Iar tu de ce intarzii sa te intorci la Domnul, incalzit fiind ?Nu vezi oare cum toti cei din jurul tau se indreapta spre Domnul, si saracii si cei fara titluri si neinvatatii ? De ce stai pe loc, lasandu-i pe toti sa ti-o ia inainte in Imparatie ?Ce esti mai rau decat altii ?Oare te-a vatamat cineva ? Iti lipseste oare ceva, ce le este dat tuturor ?De ce stai pe loc ?Misca-te, grabeste-te, pana nu s-a incuiat usa deschisa pentru primirea tuturor celor ce vin acum !De ce stai ?Vino la Domnul si incepe sa lucrezi cu sarg pentru El.Timpul zboara,puterile imbatranesc, se invartoseaza si se apropie de nemiscare, miscandu-se pe directia lor inselatoare.Iar azi-maine vine moartea.Vezi, ca nu cumva sa ramai in aceasta raceala impietrita fata de Domnul.Cauta-L pe Domnul !Ori Dumnezeu, ori lumea : cale de mijloc nu exista.Sau dormi atat de lipsit de grija, incat nu vezi nimic?!Acolo este totul, aici - nimic;acolo este adevarul, aici - mirajul;acolo este linistea, aici - grijile chinuitoare; acolo, multumirea, aici - necontenite suferinte; acolo, bucuria si veselia, aici - numai necazuri si durerea inimii.Le stii pe toate acestea, le-ai incercat pe toate, dar ramai, totusi, in aceeasi stare de desartaciune a mintii si a inimii...Vrei sa aduci raiul pe pamant?! iata, este al optulea mileniu, cum iubitorii de lume se straduiesc cu toate mijloacele sa instaleze raiul pe pamant...Si nu numai ca nu reusesc, ci, dimpotriva, totul merge din ce in ce mai rau...Nu-ti va reusi nici tie , ci numai te vei epuiza in goana dupa bunastarea inselatoare a lumii.De fapt, care suflet nu cunoaste toate acestea ?Pe toate le stim.Stim ca trebuie sa-i apartinem cu sufletul numai lui Dumnezeu si sa le facem pe toate si lucrurile importante, si pe cele marunte pentru a-I fi pe plac numai Lui.(Sfantul Teofan Zavoratul, VIATA LAUNTRICA )

Monahul Teodot- Preluare Televiziunea Tele M. Neamt


https://www.youtube.com/watch?v=AuwDwNJrn0U

[cristiboss56]

Niciodată să nu-ţi pui nădejdea în oameni şi să nu te tulburi dacă nu găseşti compătimire la ei şi să nu-i judeci, la aminte la tine însuţi.

(Cuviosul Nicon)

Să ţii minte, iubite frate, adevărul acesta totdeauna, că ceea ce va semăna omul în veacul acesta, aceea va şi secera în veacul viitor şi în lumina acestui adevăr să te cercetezi pe tine zi de zi şi să vezi ce ai semănat pentru veacul viitor - grâu sau neghină? Cercetându-te astfel, să-ţi propui o mai bună îndreptare pentru ziua următoare şi aşa să-ţi petreci toată viaţă ta. Dacă ziua această ai petrecut-o rău, astfel încât nici rugăciunea nu ai adus-o corect înaintea lui Dumnezeu şi nici măcar o dată nu ţi-ai zdrobit inima, nici în cuget nu te-ai smerit, nici milă sau milostenie nu ai dat nimănui şi nici pe cel vinovat nu l-ai iertat, nici jignirile nu le-ai răbdat şi de la manie nu te-ai înfrânat, nici de la vorbe, mâncare şi băutură, iar mintea ţi-ai cufundat-o în gânduri necurate: toate acestea să le judeci potrivit conştiinţei şi să te osândeşti pe ţine însuţi, propunându-ţi că în ziua următoare să fii mai atent faţă de cele bune şi mai prudent faţă de cele rele.
Aşa să cercetezi, iubite frate, tot timpul ceea ce ai semănat şi să cureţi de neghină şi să ai grijă, că un adevărat creştin, să faci nu numai o recolta care se trece, ci una care va rămâne în viaţă veşnică.

(Cuviosul Moise)