![]() |
![]() |
|
#21
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#22
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#23
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu-i nimic, viata e o biblioteca nesfarsita de experiente, al carei paznic este numai frica. Nu neaparat sfanta frica de Dumnezeu. Iar experienta de viata a celor care au trait raul in nenumarate forme (de pilda a cuviosilor care s-au despatimit, cu ajutorul lui Dumnezeu) face inutila vorbaria din cap. Tratamentul concret al unei patimi va este, imi pare mie acum, o enigma. Nu-i bai, eu va doresc o viata lunga si bogata in victorii ale binelui. Dumnezeu sa ne ocroteasca! |
#24
|
|||
|
|||
![]()
Va multumesc, Lucian, ca imi prilejuiti o scurta meditatie pe tema Fiului Risipitor, oarecum fara legatura cu topicul, desi ceva legatura s-ar putea sa fie.
Mai intai ma duce gandul la Ulisse, indelung-calatorul, multincercatul si, intr-un final, izbavitul. Mi-l imaginez uitind o clipa de Ithaca lui si, cu un curaj aparte, iesind din carte, din efortul sau, spre a privi lumea. Cate nereguli vede, cum ar mai pune el la cale niste cai troiani, sa sparga zidurile ignorantei, necredintei, superstitiilor toate... Dar nu il lasa Autorul si... iata-l iar in Carte, continuind periplul! Aidoma Fiul Risipitor, intors dintre porci, mi-l imaginez acum cocotindu-se pe craca unui dud, la juma de deal distanta de casa parinteasca, inspectind zona. Cate nereguli vede! Cat de prost merg lucrurile acasa, fara el... Aproape ca ii vine sa se intoarca in lumea mare. El, care le stie acum (aproape) pe toate, el care n-a stat in cusca mica a parintelui sau, ca fratele preableg, el ar putea sa puna treaba cu adevarat pe roate, daca ar fi lasat. Cate incurcaturi si poticneli! Unul leneveste, altul doarme de-a binelea, unul fura, doi se bat, altii beau in loc sa traga. Chiar si slugi superstitioase vede, de care isi rade acum, privindu-i de sus, de pe craca lui din dud. Nu baga de seama insa, ca, in timp ce priveste si socoteste lumea de la picioarele lui, o veverita nimerita prin apropiere roade un firicel din coaja cracii pe care sade el, roade catusi de putin cu dintii ei mici, dar suficient ca ramul (cam uscat, dealtfel) sa se franga si Risipitorul sa cada drept in ... cap. In fine, reveria mea se termina cu un om aproape amnezic, unul care mai tine minte, prin nu stiu ce minune, doar prostiile pe care le-a facut in lunga lui calatorie si scopul pe care il avea cand a pornit pe lungul drum al intoarcerii acasa. Acela de a-si cere iertare si de a ruga sa fie reprimit in ordinea dintai, fie si ca sluga cea mai umila. Ca e Ulisse, ca e Fiul Risipitor, ca sunt eu sau orice om, ceva leaga toate aceste calatorii: ele se petrec, de fapt, pe Marea Interioara, adeseori involburata, uneori turbata. Sa neglijam fie si o clipa dificultatea navigatiei pe astfel de mari, pentru a privi in oceanele altora, cu ocheane lucioase care dilata pana la majuscula neajunsurile din afara: miroase a naufragiu sau, mai rau, a ciorba la canibali. Si ma retrag acum, las tasta si reiau vaslele, un curent rece pare deja a purta barca mea... Si-mi pare ca aud dans si tobe... |
#25
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Nimeni nu-i dădea măcar o bucată de pâine. El era bețiv, scandalagiu, bătăuș și pe deasupra și hoț. Într-o astfel de stare a venit el la noi, rupt de foame. Cerea pâine și rachiu, pentru care avea o patimă grozavă. Noi l-am primit cu dragoste și i-am zis: „Trăiește la noi, îți vom da rachiu cât vrei, dar numai cu condiția ca, de îndată ce te vei îmbăta, să te culci imediat. Insă dacă vei face un cât de mic scandal sau gălăgie, atunci nu numai că te vom alunga și nu te vom mai primi niciodată, dar vom face și un raport către judecător sau către polițai, ca să te trimită în surghiun, ca pe un vagabond suspect.” El a fost de acord și a rămas la noi. O săptămână și mai bine a băut într-adevăr mult, cât a vrut, dar, potrivit cu făgăduința dată și ca să nu fie lipsit de rachiu, se culca sau ieșea din casă în grădină, unde se culca în tăcere. Când se trezea, frații din casa săracilor căutau să-l convingă și-i dădeau sfaturi ca să se înfrâneze măcar câte puțin, la început. Astfel, treptat-treptat, el a început să bea mai puțin și, în cele din urmă, peste vreo trei luni a devenit un om cumpătat și acum lucrează undeva și nu mănâncă pâine străină. Iată, acum trei zile a fost pe la mine ca să-mi mulțumească. „Ce înțelepciune, săvârșită și călăuzită de dragoste!” fragment din Pelerinul rus
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#26
|
|||
|
|||
![]()
Multumesc Ioan Cezar si dobrin4m pentru postari. Si eu sunt de parere ca de patimi/ pacate/ dependente te lasi treptat, cu vointa dar si cu rugaciune, spovedanie, canon etc.
Dar unii dintre noi sunt mai drastici... |
#27
|
|||
|
|||
![]()
Si eu va multumesc!... :)
Poate cei care ne par drastici sunt pur si simplu mai curati, imi place sa cred... Iar scrobeala camasii imi pare sortita unei pete mici, sangerii, care-nfloreste fix in dreptul inimii... Hristos in mijlocul nostru! AMIN+ |
#28
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]() |
#29
|
||||
|
||||
![]()
In Vinerea Mare puteam sa pun pariu ca cel putin o femeie mai in varsta o sa place cu masa pe care era asezat Sf Epitaf. Abia mergeau, nu se pune problema sa se poata apleca, dar tineau sa treaca pe sub masa. Poate ca sunt eu prea strict, prea exigent, poate din cauza asta nu reusesc sa vad binele din oameni, dar eu nu am vazut-o ca un semn de piosenie. In Saptamana Mare sunt pline bisericile (totusi mai putin pline decat acum cativa ani) de oameni care vor sa treaca pe sub masa, vor sa ia flori care au stat pe Sf Epitaf,vor sa ia Lumina, vor sa li se sfinteasca cele din cosuri... etc. De ce? "Pentru ca este bine?" Sa nu continuam cu intrebarea: "De ce este bine?" pentru ca sursa de superstitii este inepuizabila.
Si nu sa tii post, sa te rogi, sa asculti slujbele este bine. Nu. Bine este sa le faci pe cele de mai sus.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#30
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Data viitoare cand visati, daca reusiti sa va dati seama ca visati ( ceea ce se poate face cu putina practica, cautati despre vise lucide ) invocati un sfant, un arhanghel, pe Dumnezeu sa fie cu voi si sa va duca acolo unde trebuie sa fiti. Asa se rezolva problemele pe care le ai in viata :D |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Minuni | Georgiana1995 | Generalitati | 12 | 19.04.2013 17:30:36 |
Minunile false si adevaratele minuni | georgeval | Generalitati | 19 | 31.07.2009 14:21:11 |
minuni | silana | Intamplari adevarate | 0 | 22.07.2008 18:14:23 |
Minuni | MadalinS | Intamplari adevarate | 8 | 19.03.2008 16:49:32 |
|