Neuro-Spiritualitate

[AlinB]

În prealabil postat de CristianR

Interesantă tema. Dă de gândit. Substratul chimic al proceselor psihologice nu este, totuși, o noutate. Problema apare, însă, atunci când consideri că ele sunt cauza vieții psihice/ sufletești. Că, dacă îți lipsește un anumit hormon vei fi nefericit, iar injectarea lui, de exemplu, te va face fericit.

Din pacate nu e atat de simplu, mecanismul de actiune nu e inca suficient de cunoscut.

Si este necesar doar in cazurile patologice, in care, cum ziceam mai sus, exista un dezechilibru major, cu cauze biologice, in acest echilibru al neorotransmitatorilor.

Sigur, daca tu esti o persoana depresiva, cu un aport dintr-un anumit transmitator poti sa-ti schimbi dispozitia, dar e un efect care dureaza prea putin daca nu-ti schimbi felul de a gandi, de a te raporta la ceilalti, la tine, etc. ceea ce este calea recomandata, pentru ca altfel, aportul extern de substante duce in timp la diverse dezechilibre si chiar boli neuronale si fiziologice.

Dacă gândești că scopul practicilor ascetice și al rugăciunii este acela de a produce în corp și creier anumite reacții chimice care, ca un drog, îi vor da liniștea, echilibrul psihic, eventual extazul, unde mai este harul?

Adevarul este ca harul este omniprezent, problema este ca noi nu avem dispozitia necesara pentru a-l primi, ii suntem potrivnici prin felul nostru de a fi.
Si asta nu se refera la echilibrul psihic ci ca si fel al nostru de a fi, ca si caracter.

Ceea ce cred insa ca a vrut sa sublinieze Leonte, este faptul ca destui de multi oameni sunt afectati biologic de pacat, iar o abordare exclusiv spirituala a probelemelor lor este mai presus de nivelul lor de intelegere si aplicare in practica.
Uneori e nevoie mai intai de o schimbare in plan material pentru ca omul sa se deschida spre

Ex.: n-ai sa-i poti tine o predica unui om al strazii, nefericit si nemancat despre buntatile pregatie de Dumnezeu pentru cei virtuosi, mai intaii ii oferi o masa si pe urma reuseste, poate, sa te asculte.
Dar chiar si asa, s-ar putea sa-ti puna intrebari la care n-ai sa-i poti raspunde doar "spiritualist".

Deși consider că, uneori, în mod greșit îi sunt atribuite acestuia diverse senzații, simțiri, manifestări - a căror cauză poate fi de natură psiho-chimică - lucrarea lui este reală, iar felul în care este experimentat îl cunoaștem mai ales de la sfinți.

De ce, crezi ca procesele psihico-chimice nu sunt reale? :)

Ce vreau să spun este că, deși nu putem contesta o legătură între stările psihice și chimia creierului (și a întregului organism), nu hormonii determină viața spirituală, ci invers, credința unită cu harul condiționează fiziologia.

Ia-o altfel, daca esti sarac si n-ai picioare, cum ajungi la biserica?
Nu este la fel ca atunci cand ai o masina si poti sa o conduci, nu-i asa?

La fel, exista afectiuni ale creerului, genetice sau dobandite care sunt o piedica in calea vietii spirituale si care pot sa ramana o povara de viata indiferent cat de mult incearca omul sa se induhovniceasca.

Așa se explică, de altfel, la cei înduhovniciți, sfințiți, faptul că materia propriului corp se transfigurează, devine luminoasă, bine mirositoare, nepătimitoare.

Doar ca nu toti ajung acolo, fie ei si buni crestini.