Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Rugaciunea in budism - Marea Rugaciune (Rugaciunea Mahayana )

--------------------------------------
De ce avem “rugaciune” in budism?

Rugaciunea este fundamentul budhismului mahayana. Este edificiul pe care sunt cladite toate practicile spirituale budiste, fara exceptie.

Nu exista nicio practica budista care sa nu-si traga seva din rugaciune. Nici macar una singura.

Budhismul mahayana apeleaza la rugaciune, pentru ca recunoaste ca aspirantul la libertate (prin adevar) nu poate sa realizeze ceva semnificativ doar prin el insusi.

Caci efortul exclusiv prin sine insusi este un cerc vicios care nu duce nicaieri. Este o ratacire perpetua. Cel ce se increde doar in sine, deja este pierdut.

Budistul recunoaste ca are nevoie de puterea binecuvantarilor si lumina inspiratiilor care vin de sus.

Caci fara inspiratie nu exista deschidere si luminare a caii, iar fara binecuvantare nu exista energie pura care sa sustina efortul mintii.

----------------------

De cate feluri este rugaciunea budista?

Rugaciunea este de nenumarate feluri: functie de cerere, de treapta rugaciunii, de exprimare…

Insa, toate rugaciunile pot fi clasificate in trei: rugaciuni mici, rugaciuni mijlocii si Marile Rugaciuni.

Este util sa stim cand apelam la o rugaciune mica, cand apelam la una mijlocie sau cand savarsim Marea Rugaciune.

Sesizand diferenta dintre acestea, dobandim, cu timpul, o intelepciune speciala iar rugaciunile noastre, fie ca sunt “mici”, “mijlocii” sau “mari” vor deveni foarte puternice.

Se spune ca rugaciunea este mica/medie/mare pentru ca face referire la harul/darul pe care ni-l intoarce Dumnezeu.

Harul pe care-l intoarce Dumnezeu intr-o rugaciune “medie” este mai mare decat cel intr-o rugaciune “mica”. Caci mintea se intinde cu iubire si la altii. Imbratiseaza cu dragoste si alte fiinte, nu doar propriul sine.

Marea Rugaciune intoarce din partea Lui Dumnezeu un har covarsitor asupra celui ce se roaga astfel, peste puterea noastra de intelegere/inchipuire.

Insa, pentru ca suntem imperfecti iar circumstantele in care ne aflam zi de zi sunt pline de obstructii si situatii imprevizibile, nu putem sa ne rugam mereu cu Marea Rugaciune.

Sunt unele momente cand trebuie sa apelam la mica rugaciune si altele cand trebuie sa apelam la rugaciunea medie.


Ce este o “rugaciune mica”?

“O rugaciune mica” implica un singur dialog, rugator – Dumnezeu (Buddha).

Aceasta este o slavire, multumire sau o cerere adresata lui Dumnezeu pentru propriile nevoi trupesti si spirituale. Nu este o rugaciune pentru nevoile si suferintele altora. Strigam pentru noi insine. Pentru propria salvare. Pentru propria miluire.

Ce este o “rugaciune mijlocie”?

“O rugaciune mijlocie” implica, de asemenea, un singur dialog, rugator – Dumnezeu, prin care rugatorul se roaga pentru alte suflete. Atentie! Chiar daca rugatorul se roaga pentru toate sufletele creatiei, este tot o rugaciune mijlocie – pentru ca implica un singur dialog - intre mintea rugatorului si mintea Domnului!

Ce este “Marea Rugaciune”?

Pentru a intelege Marea Rugaciune sunt nevoie de cateva explicatii suplimentare.

Sa intram putin in mecanismul intim de gandire al rugaciunii.

Rugaciunea este un proces care face apel la anumite forme de reprezentare mentala.

Elementele de reprezentare mentala de baza (invocari/actualizari mentale voluntare) sunt:

• prezenta Lui Dumnezeu in fata noastra;
• simtim ca Dumnezeu este Viu, Plin de Viata; nu este o prezenta formala, statica;
• ca ne Asculta cu mare atentie; ca toata mintea Lui Dumnezeu este concentrata la ceea ce spunem;
• ca Doreste din toata inima sa ne indeplineasca cererea;
• ca are Puterea sa savarseasca orice; chiar sa invie toti mortii.

In Marea Rugaciune elementele de reprezentare mentala sunt suplimentate astfel:

• prezenta tuturor fiintelor in jurul nostru; mai aproape de noi sunt persoanele apropiate noua, familia, prietenii, dusmanii; fiintele non-umane sunt concepute tot in forma umana (devasi, animale, fantome, demoni);
• aceeasi rugaciune pe care o adresam noi este rostita de fiecare fiinta in parte; toti intr-un glas adreseaza rugaciunea Lui Dumnezeu; nu spunem rugaciunea doar noi; ci sunt o infinitate de glasuri care se ridica catre Dumnezeu, “intr-un singur glas”; deci dia-logosul se transforma intr-un multi-logos, fara limite;
• o Mare Rugaciune incepe cu “eu si toate fiintele…” de exemplu “sa fim miluite”; deci fiecare fiinta se roaga pentru toate celelalte, in acelasi timp.

Marea Rugaciune este savarsita pentru toata faptura.

Nenumarate fiinte nu se pot ruga pentru ele insele: cele aflate in iad, cele necuvantatoare, cele care sunt in dureri, cele legate puternic de patimi.

Insa, prin Marea Rugaciune se dezleaga harul pentru toata faptura, fara exceptie.

Pentru ca Dumnezeu aude, vede si poate.

Prin Marea Rugaciune fiecare fiinta savarseste in chip tainic rugaciunea, chiar daca mintea ei acum nu este la Dumnezeu.

Fiecare fiinta primeste o lumina nevazuta. In chip neinteles, se deschide calea launtrica catre Dumnezeu, in inima fiecarei fapturi.

Si fiecare, la vremea ei, isi va aduce laudele si slavirea Celui care ridica din orbirea necunostintei, Celui care da Viata Vesnica.