![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Eu prefer sa cercetez inainte de a crede pentru ca de foarte multe ori mi s-a spus "crede si nu cerceta" si am fost dezamagit. Chiar si in stiinta sunt astfel de curente - trebuie sa crezi intr-o teorie, altfel nu esti acceptat ca partener de discutie. Daca pui intrebari, esti tratat ca "eretic" si ti se spune ca nu ai inteles nimic. Cred ca mantuirea sta in credinta in Iisus Cristos trimis de Dumnezeu sa ne arate Calea. Desi sunt Ortodox, cred ca si altii din alte religii crestine se vor mantui. Cred ca se spune ca in zilele din urma pana si evreii necrestini il vor cunoaste pe Iisus si vor fi mantuiti (dar nu toti). Stiu sigur ca, cu cat stii mai multe despre Creatia lui Dumnezeu, cu atat Il intelegi mai bine si te minunezi de puterea si intelepciunea Sa. Foarte multi oameni de stiinta au fost si sunt crestini (chiar daca din alte culte). In alta ordine de idei, un cuvant catre cei care cred ca metoda datarii radioactive este infailibila: nu este asa, metoda aceasta poate da gres din motivul foarte simplu ca nu se cunoaste CAUZA dezintegrarii radioactive naturale (nu artificiale). Cercetati singuri si vedeti ca nimeni nu stie sa spuna ce DECLANSEAZA acest proces. Se spune despre el ca este spontan, aleatoriu insa cauza pentru care un izotop se dezitegreaza la un moment dat nu se cunoaste. Acest fapt are cateva consecinte. In datarea radioactiva se presupune ca izotopii au avut dintotdeauna acelasi timp de viata (sau de injumatatire) - insa dat fiind ca nu se cunoaste cauza dezintegrarii, toate datarile pot fi lovite de nulitate daca aceasta presupunere se dovedeste nefondata. Este foarte posibil ca timpul de injumatatire sa NU fie constant ci sa fie variabil, fiind determinat de o cauza pe care stiinta nu a descoperit-o inca. Asadar, chiar daca extrapolarile duc la varste ale universului de miliarde de ani, cei ce cred ca Universul are doar 7500 de ani nu sunt neaparat surzi si orbi la "dovezile" stiintei. Eu personal prefer sa nu ma pronunt atata timp cat cauza radioactivitatii naturale nu se cunoaste. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"crede si nu cerceta" este o dogma stiintifica,... de exemplu: undele gravitationale ? Citat:
Last edited by AlbertX; 24.06.2014 at 21:09:48. |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#4
|
|||
|
|||
![]()
Multumesc pentru raspuns.
Daca ai aflat cumva ce cauza DECLANSEAZA dezintegrarea radioactiva naturala, poti si vrei sa o impartasesti aici, eu unul sunt gata sa te ascult. Numai bine. |
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Exista mai multe feluri de descompuneri radioactive. Una foarte bine studiata este cea cu emisie de particule alfa, asa cum se intampla la datarea U-Pb despre care s-a discutat aici, si care se foloseste cel mai des la masurarea varstei pamantului. Dezintegrarea cu emisie alfa apare numai la izotopi de elemente foarte grele, unde forta nucleara (de atractie intre nucleoni) devine, datorita marimii nucleului si "excesului" de neutroni, suficient de slaba ca sa fie contrabalansata de forta coulombiana (de respingere) dintre protoni. Forta de respingere este permanent mai mica decat cea nucleara, astfel incat nucleul nu se rupe in bucati, insa o particula alfa (2 protoni+2 neutroni) poate evada de dupa zidul de potential prin efect tunel. Exista multe explicatii ale acestui fenomen pe net, una foarte simpla si usor de priceput am gasit aici. Probabilitatea de a se intampla asta depinde de configuratia nucleului. In functie de aceasta probabilitate, la scara mai mare a unei populatii de atomi se poate calcula un timp de injumatatire, dupa care 1/2 din populatie a emis o particula alfa si are acum nuclee stabile. Astfel, exista modele fizice pentru mecanismul de emisie alfa si pe baza carora se care pot calcula destul de precis, timpii de injumatatire pentru diferiti izotopi. Bineinteles, in aplicatiile practice, cum este datarea radiometrica, nu se foloseste timpul de injumatatire calculat, ci cel masurat. Alte tipuri de descompuneri radioactive, cele cu emisie beta si gama apar tot spontan, inca de la creearea nucleului. Si aici, in functie de configuratie, exista o probabilitate mai mica sau mai mare ca emisia sa se intample, si aici se poate calcula timpul de injumatatire. Ca fapt divers, timpul de injumatatire al feluritilor izotopi ia valori foarte diverse, de la sub o microsecunda, pana la miliarde de ani. Totusi, in scoarta terestra nu se gasesc izotopi cu timpul de injumatatire mai mic de cateva sute de milioane de ani, vezi lista de aici. Te las pe tine sa gasesti o explicatie. |
|