Drumul spre calugarie

[leonte]

În prealabil postat de I.Calin

Călugăria e scopul ultim și cel mai autentic divin-uman de coexistență cu Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt. Un om ce și-a desăvârșit chemarea pe pământ (prin iubirea cu tot dragul a soției/soțului și creșterea de prunci, mulți, mulți, mulți, aș mai vrea da' nu se poate și culmea pentru "cei cu impresii", veniturile mele sunt mici, pentru un bucureștean - ridicole), există soluții precum "succesuri": copiii aranjați și apoi la Domnul (de comun acord cu soția/soțul) în mănăstire!

Preacucernicului îi este rostul pentru ale preacuviosului!

Draga frate! Inca de la inceputul acestei scrisori te rog sa-mi ingaduiesti a avea o alta parere despre calugarie decat o ai tu. Nu vreau sa te acuz de ceva; vreau doar sa ma lamuresti, daca este ceva gresit in felul in care am inteles eu calugaria.

Viata monahala a luat nastere in pustie, al carei intemeietor il socotim a fi pe sf. Antonie cel Mare, sarbatorit pe 17 ianuarie. Ceva mai tarziu, nevoia incepatorilor de a se aciua pe langa un pustnic sporit, cu lucrare duhovniceasca, a dus la aparitia unor fenomene precum titulatura de STARET si viata de obste. Dupa ce a aparut viata de obste, unii dintre fratii mai vechi, indemnati de parerea de sine, au inceput s-ai povatuiasca pe noii veniti. Doar ca acesti "povatuitori" fiind inca slabi in lucrare si fiind ei insisi robi ai mandriei si ai altor apucaturi lumesti, mai tare ii vatamau pe incepatorii nou veniti. Din acest motiv, s-au hotarat canoanele vietii monahale, in care staretul este singurul al carui cuvant conteaza intr-o chinovie. Vorbim despre acei STARETI care nu au ajuns pe functie din voia lor, ci pe care ucenicii ii cautau si se rugau de ei sa ii primesca la picioarele lor, acei Avva care te inseninau si te mustrau doar cu privirea, doar cu trairea si cu Harul care lucra prin ei.
Din pacate, precum ai zis si tu, cele spuse de mine mai sus, sunt din registrul A fost Odata... Am auzit de la niste calugari din sf. Munte ca staretul Filoteu, din manastirea Karakalu, ar fi un astfel de Avva. Daca este asa si daca or mai fi si altii pe care eu nu-i stiu, atunci slavit sa fie Domnul pentru alesii sai si pentru ca nu a lepadat ortodoxia de la fata Sa!

Intorcandu-ma la calugarie, sa stii draga frate ca aceasta este o CALE si nu un SCOP, dupa cum ai afirmat mai sus. Chiar titlul acestui topic, este gresit. Nu putem spune Drumul spre calugarie, caci monahismul este un Drum spre Desavarsire. Scopul vietii noastre crestinesti, ar trebuie sa fie desavarsirea in iubire, caci fara iubire nu exista nici smerenie si nici o alta virtute. Din iubire, Hristos Domnul nostru, a spalat picioarele ucenicilor, din iubire a primit sa se nasca in iesle, din iubire a rabdat batjocura si insultele fariseilor cat timp a propovaduit printre ai Sai, din iubire a rabdat palmuiri si scuipari si moarte, din iubire s-a rugat Tatalui pentru iertarea celor ce-L ucideau, din iubire L-a primit pe Chefa care s-a lepadat si pe Toma care nu a crezut orbeste in cuvantul fratilor sai: Apostolii.
Deci te rog, daca ai citit undeva ca viata monahala ar fi altceva decat cea ce am scris eu, rogu-te sa ma lamuresti...