Cuvinte de folos de la Maica Siluana

[Marcel_Ionut]

“ Noi nu vom intra in iad pentru pacatele noastre, ci datorita nesimtirii noastre de a-L aduce pe Dumnezeu in iadul nostru, in haznaua noastra, de a-L intanli acolo ca sa ne scape, ca sa ne vindece , sa ne lumineze, ca sa ne sfinteasca. Asta e coborarea la iadul din suflet : constientizarea intregii neputinte si a suferintei pe care mi-o produce iluzia ca as putea sa fac ceva fara Dumnezeu. Cand ajungi sa vezi cat esti de neputiincios, de structurat pentru neputiinta, zici: vino, Doamne! “



“ Talantii “ mei sunt toate aceste defecte, toata aceasta mostenire, aceasta drojdire a paharului vietii mele care a ajuns la mine, ea trebuie data lui Dumnezeu sa o faca vin curat. Din iad ma scoate Hristos “



" Păcatul meu este otrava vieții mele, care se revarsă, în primul rând, asupra copiilor mei, în familia mea, apoi la vecini și în jurul meu! Când eu Îi dau păcatul lui Dumnezeu, El îl ridică de la mine și-mi dă harul Lui. "



" Plimbă-te prin templul Duhului Sfânt care este trupul tău! Mergi cu grijă, în vârful picioarelor, cu delicateţe, pentru că e lucrare sfântă acolo! Află acolo un loc de odihnă şi stai. "



" Nu te mai uita în oglindă ca să vezi dacă eşti sau nu frumoasă, pentru că vei iscodi să afli acolo cine ştie ce imagine din clipurile publicitare! Uită-te în oglindă ca să vezi dacă nu eşti ciufulită, dacă nu eşti murdară pe faţă, dacă nu ţi-ai pus puloverul pe dos! Iar ca să vezi cât eşti de frumoasă, uită-te în icoana Maicii Domnului şi zi: „Maica Domnului, nu-i aşa că şi eu sunt frumoasă?” Pentru că frumuseţea ta e înăuntru. "



" Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: 'Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e! „



" Iubirea dintre Fiul lui Dumnezeu şi Tatăl este o naştere, o veşnică naştere. Când lucrăm la asemănarea noastră cu Dumnezeu, trăim de fapt această stare de permanentă naştere de sus. Nu mai trăim „după capul nostru”, nici după impulsurile şi legile bio-psiho-sociale, ci şi cu, în şi prin Dumnezeu. Atunci viaţa noastră bio-psiho-socială se sfinţeşte, se înduhovniceşte. "



" Nu uitaţi, oameni buni, mătăniile şi închinăciunile sunt cele mai puternice arme pe care ni le-a dat Dumnezeu în trupul nostru. "



" Frumuseţea omului nu este în lut, ci în lumina dinlăuntrul lutului! "

[Marcel_Ionut]

“ Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi. Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale. Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria. Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm. A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine si că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fata mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare. Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat. “