![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Felul in care se pune problema prin predica de la amvon, ma refer strict la dogmatica, le da mana libera acestor impostori si incurajeaza credinta gresita a oamenilor superficiali care vin la preot ca la vrajitor. Aici ma refer la insistentele cu tenta eclesiolatra chiar si a predicatorilor bineintentionati si curati, dar care inca nu si-au insusit, prin lucrare proprie, intelesul cel mai adanc al sfintilor parinti. Iar cand nu esti in masura sa vorbesti depre ceva, pentru ca este mai presus de tine si pentru ca nu ai ajuns sa patrunzi o parte consistenta din ceea ce vrei sa predici, atunci predica despre tacerea buzelor, predica despre ceva ce poti implini si lasa aspectele dogmatice, mai ales pe cele care sunt de o finete apostolica... Am sa va rezum o intalnirea a mea cu un parinte foarte in varsta si foarte simplu, din Sfantul Munte. Intrebandu-l exact despre problemele acestea din biserica noastra si despre scandalul silentios pe tema ecumenismului, parintele, ca sa nu ma indrume pe o cale gresita, simtindu-ma ori pe mine prea slab, ori pe el depasit din lipsa informatiilor si a inaltelor studii teologice mi-a pus in fata unei retorici care m-a lasat fara replica. "Atata timp cat stiu calea spre despatimire, nu vad de ce m-as preocupa de pacatele altora; iar cand o sa ajung la despatimire, atunci inima cea curatita ma va lumina sa deosebesc binele de rau. Mie nu-mi este de folos sa ma alatur vreunei tabere, nici pro nici contra ecumenismului, decat daca vad ca drumul despatimirii duce catre una dintre tabere... Tinta mea este Hristos, iar la Hristos se ajunge prin implinirea poruncilor. Tu cum stai la capitolul asta? Stii poruncile? Le-ai implinit? Daca vrei sa fii desavarsit, stii ce zice Mantuitorul ca mai trebuie sa faci?... sa-ti vinzi averile si sa-i urmezi Lui" Cam asta imi amintesc din discutia de acum 5 ani. Batranul acela m-a coplesit cu neincetata luare aminte la sine insusi, chiar daca eu pe atunci nu pretuiam aceasta virtute, decat verbal, poate. Chiar pagan daca as fi fost, duhul de blandete cu care mi-a vorbit, rabdarea cu care m-a ascultat, nu m-ar fi lasat indiferent. Am iesit din chilia sa, foarte senin, fara nici o tulburare si pornit sa ma lupt cu fiara din mine. Acesta a fost efectul intalnirii mele cu un om al lui Dumnezeu. Nu m-a amenintat cu Tartarul lui Hades, nu mi-a fagaduit placinte in Campiile Alizee, ci m-a robit prin bunatatea lui. Bunatate care am vazut ca eu inca nu o aveam, inca nu o am... Last edited by leonte; 27.06.2014 at 15:52:58. |
|