Intarirea Credintei

[dobrin7m]

În prealabil postat de florin.oltean75

In crestinism sunt uzitate o serie de clisee de limbaj, fara insa o aprofundare atenta, rationala a acestora.

****************************

Ce este "in-chipuirea"?

Un CHIP inlauntrul mintii.

Acest "chip" poate avea multe nivele de subtilitate.


Orice reprezentare mentala este un chip inlauntrul mintii, compilat din informatii asimilate anterior.


Acest "chip" poate fi o forma concreta cu atributii detaliate sau pur si simplu o idee foarte subtire.

Indiferent de obiectul reprezentat in minte, procesul este unul de in-chipuire, indiferent daca acest "chip" este "prezenta unei persoane" sau "o idee de rai" (fara atribute).

==================
Ce nu este "inchipuire"?

De exemplu, nu sunt inchipuiri perceptiile senzoriale.

Nu sunt inchipuiri nici "vederile mentale directe': diferite forme de clarvedere in care nu sunt implicate simturile.

=================

Orice incepator, apeleaza in mod necesar la "in-chipuire".

Acesta se aseamana cu cineva aflat intr-o camera intunecata, care isi inchipuie lumina de afara - pe care nu o vede DIRECT.

====

Fie ca-si imagineaza existenta unei zeitati, existenta Lui Dumnezeu sau non-existenta ambelor, procesul mental este acelasi.

Credinta presupune in mod automat "in-chipuire" pentru ca nu percepe direct obiectul credintei. Intradevar, "in -chipuirea" poate sa aiba multe nivele de subtirime

Nu poti sa afirmi ca ai credinta in ceva ce se infatiseaza limpede in fata ochilor.

Conceptul de "credinta" se justifica cand nu exista vedere directa.

Desigur, inchipuirea este un chip inlauntrul mintii, insa un chip construit in mintea noastra.
Starea de indumnezeire este aceea fara inchipuire, in care toate sunt clare, minte luminata, duh curat. In care sufletul primeste direct de la Dumnezeu raspunsuri la ceea ce nu stie si trebuie sa stie, fara sa mai ajunga sa recurga la inchipuiri. In care sufletul , atunci cand nu primeste un raspuns de la Domnul, nu isi inchipuie raspunsul ci accepta ca nu a sosit inca momentul sa stie. (aici poate interveni diavolul ispitind, aducand imagini si raspunsuri omului nerabdator si necugetat) Sunt multe inchipuiri in mintea omului, pe diferite nivele, si pe masura ce inainteaza arunca cate un nivel de inchipuire.

Cea mai curata si inalta rugaciune este aceea in care mintea nu isi inchipuie nimic, nici sfinti, nici ingeri, nici pe Dumnezeu , nici pe Maica Domnului, ci se roaga curat plini de iubire fara margini pentru Dumnezeu. Atunci Hristos se roaga cu tine, esti cu El si El cu tine. Cata vreme inca mai avem inchipuiri nu suntem ceea ce trebuie sa fim.


Iata un mic extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

"Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă... "