Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[adrian7]

In Romania sunt mai multe copii "Prodromita", iar in Bucuresti sunt 3, dintre care una seamana foarte mult cu originalul.
Sarbatoarea este singura cu cruce albastra din calendar dedicata Maicii Domnului.
Doamne miluieste!

[cristiboss56]

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie:Bucură-te, Slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!



D

[cristiboss56]

Mărturii despre Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

De-a lungul timpului au fost consemnate nenumărate minuni săvârşite cu cei care au cerut ajutor de la Născătoarea de Dumnezeu închinându-se cu credinţă icoanei Prodromiţa, atât în Muntele Athos, cât şi în pelerinajele din ţara noastră.
La Schitul Prodromu se găseşte un document datat 29 iunie 1863 care cuprinde mărturia zugravului Iordache Nicolau despre minunea săvârşită cu pictarea sfintei icoane a Maicii Domnului Prodromiţa.
De asemenea, în urma analizei ştiinţifice a icoanei, prin cercetare la microscop, nu s-au depistat urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii. Sunt mărturii cum că sfintele feţe din icoana Prodromiţa se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.
Există dovezi cum că şi copiile icoanei săvârşesc minuni. Astfel, un credincios din Atena, care avea o reproducere a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa a declarat ca în urma rugăciunilor la această sfântă icoană, în familia sa s-a petrecut o schimbare.
În ţara noastră, o copie foarte reuşită a icoanei Prodromiţa se află într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Aceasta a fost pictată în anul 1922 după originalul din Muntele Athos.
Una dintre cele mai mari minuni făcute de această copie fidelă a Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa a avut loc în anul 1954, când biserica în care ea a fost depusă a ars în întregime, fiind incendiată de o mână criminală (deoarece împiedica constucţia unei şosele). Au existat mărturii conform cărora acţiunea de stingere a incendiului a fost sabotată. Dar, deşi biserica a ars în întregime, icoana a rămas intactă.
Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (Înainte-mergătoarea) este o icoană cu totul aparte, cu o mare putere făcătoare de minuni, fiind considerată între cele mai valoroase icoane, ea nefiind pictată de mână omenească. Această icoană pune în evidenţă şi o altă trăsătură a Maicii Domnului, aceea de călăuză pentru noi – prin faptul că Maica Domnului ni se oferă călăuzitoare pe calea vieţii la vreme de încercare. Amin.

[cristiboss56]

„M-aţi căutat?”… În fiecare zi auzim această întrebare duioasă, ca un clinchet de clopot cristalin. E glasul cel blând al Maicii Domnului, către orice muritor, e întrebarea care ne provoacă conştiinţele şi ne determină pe noi înşine la alte întrebări esenţiale vizând propria viaţă. Paradoxal, dar de când a plecat în „mânăstirea cerului” Maica Domnului nu a lăsat în urma sa nici o întrebare dureroasă, nici o căinţă fără speranţă, nici un suflet fără adevăr.
La întrebarea: „M-aţi căutat?” desigur că răspundem stingheriţi, nesiguri, oscilând între tăcere şi cap plecat de ruşine în jos. Şi sfiala noastră pare a pleca deîndată pe cărările descurajării. Un impuls omenesc de moment ne aruncă în disperare. Dar, „nu”! Maica Domnului nu ne lasă. Nu acceptă doborârile noastre. E acolo lângă noi, în dreapta noastră spre a ne spune: „Nu, niciodată, să nu vă căiţi în deznădejde!” Şi apoi adaugă: „Eu sunt lângă voi! Mereu există început nou, speranţă şi înviere!”


De două mii de ani Maica Domnului ne alungă inerţia falselor smeriri, ne întinde braţul din înecul părerilor greşite de sine şi ne aduce la limanul noilor începuturi. Splendoarea „mutării sale la cer” înseamnă coborârea raiului în inima noastră. E poate singura retragere care întregeşte. Pustiul stelelor se uneşte pustiul pământului.
Şi pe acest pustiu încep să se sosească apele răspunsurilor certe. Muritorii primesc arvuna Împărăţieie, şansa de a o lua mereu de la capăt pe drumul mântuirii, curajul de se simţi iertaţi, înţeleşi şi iubiţi.
Născătoarea de Dumnezeu se roagă pentru noi şi cu îndrăznire îi spune Fiului Său: „Şi ei sunt ai mei! Acum şi pururi şi în vecii vecilor!” Atunci un glas din cer se aude: „Fie voia ta, Maica Mea! Fie Mie după cuvântul tău!”
<<http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Maica-Domnului-M-ai-cautat-b1-p2289.htm>>

[cristiboss56]

Credinţa lui în Născătoarea de Dumnezeu, şi mai exact în Născătoarea de Dumnezeu din Valanas – Lania l-a ajutat pe un băiat de 7 ani să depăşească grave probleme de sănătate în momentul în care ştiinţa a ridicat mâinile în semn de neputinţă.

Despre istoria sa emoţionantă, micuţul şi familia lui au vorbit la principalul buletin de ştiri tv al CYBC.

După cum s-a spus, din cauza unor tumori la cap şi la coloana vertebrală, copilul era imobilizat în scaunul cu rotile şi medicii au exclus posibilitatea ca el să meargă din nou.

De Crăciun, micuţul a fost internat într-un spital din Germania şi când s-a întors în Cipru, cu toate speranţele de a se vindeca destrămate, a citit o carte despre istoria şi minunile Născătoarei de Dumnezeu din Valanas.

De atunci, dorinţa micuţului a fost să doarmă sub icoana Născătoarei de Dumnezeu, pe care, după cum a spus, a văzut-o de trei ori în vis.

În luna aprilie a anului trecut a dormit sub icoana Născătoarei de Dumnezeu în paraclisul din Lania.

De atunci, sănătatea lui a cunoscut îmbunătăţiri constante , în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, micuţul a vizitat şi a venerat icoana Născătoarei de Dumnezeu din Valanas nu în scaunul cu rotile, ci mergând pe picioarele sale!

[cristiboss56]

Era in vara anului 1947. Arhimandritul Cleopa pleca la Bucuresti sa aduca obiecte bisericesti pentru noul paraclis. Ajungand in capitala, parintii de la Patriarhie l-au invitat la o intalnire duhovniceasca in casa profesorului universitar Alexandru Mironescu, unde erau deja adunati numerosi preoti, profesori si credinciosi.

Intre ei erau si Arhimandritii Benedict Ghius, Dosoftei Morariu, Gherontie Ghenoiu, Parintele Profesor Dumitru Staniloae si multi alti intelectuali. Se puneau intrebari si se dadeau raspunsuri duhovnicesti. In acel moment a intrat in sala si Parintele Cleopa. Invitatii s-au sculat in picioare si, cerand binecuvantare, asteptau ca parintele sa le vorbeasca cuvant de folos.

Fiind rugat, Parintele Cleopa a inceput sa le spuna un cuvant de la Sfintii Parinti despre cinstirea Maicii Domnului. In timp ce vorbea el, deodata s-a savarsit o minune!

Icoana mare a Maicii Domnului din perete, pe care era inchipuit si Proorocul David, a inceput sa se clatine tare timp de cateva minute si sa scoata un sunet ca de harpa. Parintii si credinciosii adunati in sala, fiind cuprinsi de emotie, nu stiau ce minune sa fie aceasta. Unii plangeau, altii isi faceau cruce, altii se inchinau la icoana Maicii Domnului, iar altii se rugau cu lacrimi, fiind cuprinsi de uimire. Dintre toti, Arhimandritul Benedict Ghius a fost cel mai mult miscat, repetand mereu: ''Maica Domnului? Maica Domnului? O minune!? O minune!''

Dupa cateva minute, icoana s-a oprit pe loc, pendulul batea normal si toti, cuprinsi de emotie, se rugau la Maica Domnului sa aiba mila de tara si de poporul roman. Aceasta minune a Maicii Domnului cu Pruncul in brate a intarit mult in credinta pe toti cei ce erau de fata, mangaindu-le sufletul.

Dupa ce Parintele Cleopa si-a incheiat cuvantul, au cantat cu totii axionul Maicii Domnului si s-au retras fiecare cu gandul la minunea savarsita. Cei mai multi au considerat ca prin aceasta minune Maica Domnului a binevoit sa arate un semn de imbarbatare si de mangaiere pentru binecredinciosii crestini, intr-un moment in care urmau sa vina grele incercari peste tara noastra.

[cristiboss56]

Spunea Părintela Arsenie:
''Când eram copil, în casa mamei mele era o Icoană a Maicii Domnului care-mi plăcea foarte mult.
Odată am întrebat-o pe mama :
-De ce îmi place aşa de mult acea icoană ?
Iar ea mi-a spus :
-Ei, dragul meu , cât te-am purtat în pântece , foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană''.
Altă dată ne-a spus :
''Mama mea când a rămas însărcinată cu mine s-a uitat la Icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei . A pictat-o rugându-se la Maica Domnului , cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana :
''Maica Domnului , îţi cer un copil , fie parte bărbătescă fie parte femeiască , care să îţi slujească Tie , Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos . Nu pentru mine îl cer''.
După ce-am terminat studiile , mama credea că am să mă stabilesc ca orice om la casa lui . Când a aflat ce intenţii aveam (să se călugărească -n.n), mi-a luat capul în mâini , m-a sărutat şi m-a binecuvântat zicându-mi: -O , dragul meu şi scumpul meu , de când mă rog eu pentru asta !"
De aceea a fost Părintele Arsenie omul lui Dumnezeu, pentru că a fost cerut prin rugăciune , crescut cu rugăciune.