NICI O ASEMANARE intre crestinism si budism

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

Draga florin ,daca afirm ca budismul este o gluma pe langa crestinism,nu inseamna ca nu-ti respect opinia . Tu ,din punct de vedere crestin ,esti eretic.Nu e un lucru de mirare caci au cazut in erezii ditamai episcopi si preoti ortodocsi.Cu erezia nu e de gluma,mai ales daca esti chiar tu initiatorul unei asemenea erezii.Vei raspunde pentru orice suflet influentat de ideile tale.Poti citi canoanele primelor7 Sinoade ecumenice daca esti curios sub cate anateme ai intrat singur prin ideile tale.

In ceea ce priveste spovedania ,mai exact Taina Spovedaniei,nu are nici o legatura cu budismul.Lipseste Hristos ca Mantuitor,preotul ca martor si trecerea peste mandria de a putea marturisi verbal pacatele,primirea canonului de la duhovnic.Pe langa Taina Spovedaniei ortodoxe ceea ce numeai tu “spovedanie“ in budism e doar o gluma.

Si , pe de alta parte , in budism n-are logica spovedania ,ca doar curatirea se face in cadrul nenumaratelor cicluri de reincarnari.

In crestinism ,are logica,ca omul are o singura viata si pana la sfarsitul ei ,spovedania e absolut esentiala si mantuitoare.In budism mai intr-o libelula ,mai intr-un catelus si ajungi sa te cureti de pacate . :)

Ideea ca purificarea fiintei se face pur si simplu prin tranzitiile ei existentiale succesive este o idee gresita, care nu se regaseste in scripturile budiste cu autoritate.

Este ceva similar "saraciei duhului" care este inteleasa gresit de ateii care privesc cu compatimire nedisimulata crestinismul.

Bineinteles ca acest neadevar poate fi exploatat cu eficienta de orice forma de propaganda anti-budista.

Ideea ca simpla transformare fortata, inerenta a trupurilor are ceva virtuos in sine - este o enormitate pentru orice persoana cu un minim simt al ratiunii.

Budismul nu considera ca o forma de suferinta oarecare are ceva virtuos in sine, automat - un proces de purificare asociat.

Fluctuatia amplitudinii suferintei (in sensul descresterii ei) nu inseamna "purificare".

"Arderea karmei" /"consumarea karmei" este o expresie care se refera, de fapt, la experimentarea inevitabila a efectelor actiunilor non-virtuoase. Efecte pe masura cauzelor. Nu inseamna o eliberare reala, un salt din temporalitate.

Pentru ca fiinta se afla in necunostinta, aceasta va pacatui fara intrerupere si va experimenta fara intrerupere "pedeapse pe masura". Fiecare cuantum de pacat este corelat cu un cuantum de "pedeapsa". "Arderea karmei" inseamna de fapt consumarea unei pedepse corespunzatoare unui pacat anterior - nu secarea "izvorului de pedepse".

Suferinta este prezenta perpetuu in continuumul bietelor fiinte samsarice - ca viermele neadormit, ca focul care nu se stinge.

Daca nu este practicata rabdarea, marturisirea pacatelor in fata comunitatii (Sangha)/Buddha si curatarea mintii/inimii - suferinta nu va cunoaste niciodata un sfarsit.

Va reveni in puseuri acute interminabile.

Adica, din punct de vedere budist Samsara este un Iad cu diferite forme de intensitate ale suferintei. Omul moare in Iad doar ca sa invie din nou in Iad, intr-o succesiune interminabila de trupuri stricacioase care sunt strivite in permanenta de Moarte.

Budistii, in general, nu spun ca o astfel de fiinta este "Rob al Mortii" ci spun ca se afla in necunostinta, ca nu cunoaste Adevarul despre natura reala a existentei - desi reprezentarea simbolica a samsarei in budism infatiseaza moartea ca un Diavol care striveste in falcile sale fiecare fiinta samsarica, fara intrerupere. Nici una nu ii scapa.