Oare sunt prea batrana pentru manastire?

[Iliana]

În prealabil postat de ciresica

Da, doamna Sophia, imi place cum ati raspuns. Asta este si problema mea, ca pacatele sunt de multe feluri, si de multe ori nu stiu ce sa spun la spovedanie. Mie mi se intampla multe lucruri, intru mult in contact cu oamenii, si unii se poarta in fel si chip cu mine, si nu stiu ce am gresit in relatia cu ei. De ce unii ma ignora, de ce unii ma jignesc, etc. Am unele zile atat de incarcate, incat simt nevoia sa ma spovedesc la sfarsitul lor.
Si, intr-adevar, eu cred ca relatia duhovnic-ucenic trebuie sa se bazeze pe dragoste. Daca dragoste nu e, nimic nu e, cum spus Sf. Pavel.

Cand avem cate o zi foarte incarcata, cu tot felul de probleme la serviciu, discutii etc putem simti, intr-adevar, nevoia sa discutam cu cineva, sa ne "descarcam" cum se spune, nu sa ne spovedim. Putem discuta cu un membru al familiei, cu un prieten bun, chiar cu un vecin, un coleg. Cred ca faceti o mare confuzie intre spovedanie si o simpla discutie cu cineva. La spovedanie mergem, de regula, dupa o mai mica sau mai mare pregatire, dupa ce ne adunam putin gandurile, incercam sa identificam si sa ne amintim pacatele pe care le-am facut.
La "urgenta" mergem intr-adevar atunci cand am savarsit un mare pacat intr-o zi si simtim nevoia sa-l si marturisim imediat sau atunci cand ne apasa unul sau mai multe pacate si simtim un impuls, la un moment dat, sa mergem chiar atunci!
Nicidecum atunci cand cineva ne ignora sau ne jigneste, inseamna ca ori suntem noi prea mandri (si asta e un pacat mare) ori acei oameni au o problema si atunci nu trebuie sa ne tulburam, trebuie doar sa-i compatimim pe acei oameni si, eventual, sa ne rugam pentru ei ( ca tot suntem noi plini de iubire nu-i asa?), sau, uneori, chiar Dumnezeu îi trimite pe acei oameni sa ne vorbeasca intr-un anumit fel sau sa se comporte urat cu noi. Stie El de ce! Si trebuie sa incercam sa intelegem si noi de ce!

Deci fugim la spovedanie atunci cand stim sigur ca noi am facut anumite pacate si vrem sa le marturisim, iar despre sfaturile pe care vrem sa le cerem duhovnicului am scris si in alta postare: le cerem atunci cand este disponibil si , mai ales, atunci cand chiar nu putem afla acele lucruri din carti, internet sau de la alte persoane. Nu mergem la duhovnic cu toate fleacurile ca sa ne pacalim pe noi ( ca pe altcineva n-avem pe cine pacali) ca de fapt ne spovedim. Si inca si des...
Asta e parerea mea pe care, bineinteles, puteti s-o ignorati in continuare. Probabil ca e doar parerea mea, nimeni nu mai gandeste asa, asta e, eu atat am inteles deocamdata despre spovedanie.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intelepteasca pe toti!