Ascultarea fata de familie

[gpalama]

În prealabil postat de alex190

Deschid un topic care va fi de folos unora dintre noi, inclusiv mie, pentru ca neavand o educatie primordial crestineasca, de multe ori am pierdut ordinea prioritatilor in viata.
Deci, intrebare: pana unde trebuie sa mearga ascultarea fata de parinti si mai tarziu, fata de sot/sotie?Exista situatii in care e permisa neascultarea?Suntem crescuti de mici in ideea ca trebuie sa ne ascultam parintii oricum, iar mai tarziu sotii(ascultarea fiind mai mult impusa femeii decat barbatului).Dar sunt parinti alcoolici, dependenti de droguri si, care impun copiilor un mod de viata haotic, departe de echilibrul credintei...In cazurile cele mai nefericite se ajunge nu numai la abuzuri psihice grave, ci inclusiv la abuzuri sexuale, la violente care de multe ori sfarsesc in mutilarea si uciderea victimelor.In cazul sotilor, la fel...Ce e de facut in astfel de situatii,dppdv crestinesc?

ASCULTAREA este un principiu foarte foarte sensibil.

Ascultarea se face asa:
- In manastire de catre ucenici, fata de un duhovnic;
- In casa de copii fata de parinti
- In viata fata de cei mai mari

Dar sunt SI CONDITII ale ascultarii:
- DUHOVNICUL sa aiba o viata deosebit de imbunatatita si sa fie cu adevarat experimentat
- parintii sa fie foarte foarte echilibrati, modele de viata, sa poata fi "ascultati" si sa educe un copil si un o capra

Eu zic asa: omul trebuie sa aiba un mare mare echilibru in viata.
Iar Duhul Sfant ne spune la toti sa discutam, si sa ascultam unii de altii.
Iar "ascultarea" nu mai este o nevointa, ci o consecinta a unei experiente de viata TRANSMISA mai departe.

Ascultarea este oarecum si un principiu de autoritate: daca cineva tanar si neexperimentat nu are experienta intr-o directie, sa aiba incredere in cel de care asculta si sa mearga pe mana lui.


Eu zic asa: ascultarea vine intotdeauna cu echilibru si cu intelegere, cu pace si cu liniste.
Daca nu este pace si liniste, atunci nu exista nici ascultare.