Budism - Ce este Vacuitatea

[florin.oltean75]

Despre intrarea mintii in inima

-----------------------
„Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru“ (Luca 17:21)
-----------------------

Deci, daca nu intram inlauntrul nostru nu vom gasi niciodata Imparatia lui Dumnezeu.

“Intrarea mintii inlauntru” deosebeste un credincios adevarat de unul superficial, indiferent de credinta conceptuala pe care o are.

---------------------------------
Ce inseamna “a intra inlauntrul nostru?”
----------------------------------

“Inlauntru” este centrul simtirii gandurilor. Generic, acest “inlauntru” este denumit “inima” sau “inima gandirii” sau “salasul mintii”.

Ca locatie fizica “simtirea intelegerilor este simtita” in zona pieptului.

Toate intelegerile sunt amestecate mai mult sau mai putin cu un gand radacina care le coloreaza pe toate.

Gandul radacina este “eu”.

Din acest punct de vedere, intrarea mintii in inima are o singura autostrada – urmarirea consecventa a “ gandului eu”.

Aceasta este o disciplina auto-impusa aplicata instinctiv in multe forme de practica spirituala.
In crestinism este uzitata expresia cu un aer mai arhaic “luarea aminte la sine”.

“Eul” poate fi urmarit cu exercitiu asupra lui (pocainta, semerenie,evlavie,…) si/sau observat in manifestarile sale spontane in cadrul interactiunilor neprevazute de zi cu zi.

Unii incearca sa “ingramadeasca” mintea in inima fara ca inainte sa o antreneze corespunzator, fara sa o fluidizeze in exercitiul de observare al eului. Este ca si cum cineva ar incerca sa intre pe o usa stramta incarcat cu multe bagaje. Lupta este teribila si cu putine rezultate.

Mintea insa, intra natural in inima, firesc, fara opintiri herculeene, atunci cand se straduie mai intai sa ia aminte la sine.

Observand eul in toate ipostazele sale virtuoase si nevirtuoase mintea este “trasa” in mod natural mai in adancul fiintei.



Luarea aminte la sine presupune o atenta observatie a miscarilor eului, a modului cum el apare mintii.

Cand acesta apare cu claritate, in budism se spune ca a fost realizata prima treapta din cele patru, in cunosterea persoanei “identificarea obiectului negatiei”.

Aceasta tragere a mintii inlauntru prin urmarirea eului este atent potentata si de identificarea centrului simtirii (inima) si “adunarea” mintii in locasul ei, in sursa proprie.

Mai precis, mintea se concentreaza, in principiu, intr-o vacuola imaginara din zona pieptului.

In budism, pentru adunarea mintii in inima ( in vacuola) se recurge la un spectru larg de metode ajutatoare (cu baza formala si fara baza).

Mintea este adusa inlauntru si angajata acolo in felurite meditatii si rugaciuni.

[bogdan81]

Florin, o intrebare simpla.
Crestinismul afirma raspicat existenta persoanei dupa moartea fizica, care isi pastreaza constiinta de sine. Numesc constiinta de sine constiinta propriei existente si a alteritatii personale, adica a faptului ca NU se confunda cu alte persoane.
Din cate stiu, Buddha afirma exact contrariul : constiinta de sine este o iluzie trecatoare iar dupa moarte nu mai exista nimic.
Or pentru mine e clar: fara constiinta de sine, fara a sti de propria ta existenta ca persoana deosebita de altele, nu poate exista sens al vietii.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bogdan81

Florin, o intrebare simpla.
Crestinismul afirma raspicat existenta persoanei dupa moartea fizica, care isi pastreaza constiinta de sine. Numesc constiinta de sine constiinta propriei existente si a alteritatii personale, adica a faptului ca NU se confunda cu alte persoane.
Din cate stiu, Buddha afirma exact contrariul : constiinta de sine este o iluzie trecatoare iar dupa moarte nu mai exista nimic.
Or pentru mine e clar: fara constiinta de sine, fara a sti de propria ta existenta ca persoana deosebita de altele, nu poate exista sens al vietii.

Nu stiu din ce surse te-ai informat ca budismul sustine ca nu mai exista nimic dupa moartea fizica.

Iar a se imputa budismului ca ceea ce numim constiinta sine, o considera doar o iluzie – este, de asemenea, neadevarat.

Budismul are o viziune aproximativ asemanatoare cu cea a crestinismului in ceea ce priveste fenomenul mortii.

Sustine ca exista o constiinta indestructibila, personala, care supravietuieste mortii trupului.

Aceasta, dupa moartea fizica intra intr-o “stare intermediara” (bardo), tranzitorie (similar vamilor in crestinism), pana cand imbraca, in virtutea legii cauzei si efectului, un anume invelis care-i stabilizeaza relativ o noua existenta.

Noul invelis poate fi unul angelic, luminos (deva loka) umplut de beatitudine sau unul intunecat, patruns de suferinta (naraka loka) functie de faptele anterioare ale mintii, vorbirii si trupului.

Budismul descrie in detaliu ierarhia taramurilor prin care calatoreste constiinta.

Pot fi clasificate functie de capabilitatea de a conceptualiza in doua: samsara superioara (lumi angelice, lumea oamenilor) si samsara inferioara (forme inferioare de existenta, iaduri). In iaduri nu mai este timp de gandit, pentru ca suferinta este atot-patrunzatoare.

Sau, de exemplu, in trei: lumile cu locuitori fara trupuri (arupa loka), lumile in care locuitorii au trupuri luminoase (rupa loka) si lumile in care locuitorii sunt munciti de dorinte (de la lumi celeste in care pofta este inca manifesta pana la iaduri).

Un invelis al constiintei isi mentine integritatea pana cand i se epuizeaza energia karmica. Cand acesta “se sparge”, constiinta calatoreste spre alte taramuri existentiale. Destinatia este stabilita in baza karmei acumulate anterior de constiinta respectiva, “karma” fiind o particularitate a legii cauza-efect.

Constiintele calatoresc prin samsara fara sa stie de unde vin si incotro se indreapta. Existentele anterioare sunt uitate, pentru ca mintea lor cea mai subtila inca nu este curatita de necunoastere.

Faptele bune duc in cer, intr-unul din locasuri, faptele rele duc in iad, in diferite locasuri (in budism sunt descrise opt nivele de iaduri).

Budismul considera ca urmatoarea destinatie a unei constiinte tot in samsara este asemanatoare iadului cel putin din doua motive: pentru ca in fata se deschide din nou perspectiva unui numar de morti infinit (nasteri doar pentru a muri din nou – constiinta se afla in falcile Mortii – reprezentare simbolica a samsarei in iconografia budista) si pentru ca samsara este atat de inselatoare incat drumul spre iad este foarte abrupt – caderea este rapida dar urcusul foarte anevoios.

[bogdan81]

Credinta in existente anterioare, deci in reincarnare, este in crestinism o erezie.
Dar vezi, tocmai aici e diferenta.
In timp ce budismul proclama intoarcerea la unitatea nediferentiata, in crestinism persoana ramane ireductibila.
Budismul sustine reincarnarea. Este vorba de asa-numitul "sine universal" impersonal care se intrupeaza sub diferite forme. In budism, acest sine universal impersonal este considerat mai adanc decat persoana. In crestinism dimpotriva, NU exista nimic mai adanc decat persoana.
Iar persoana presupune si aceasta constiinta empirica pe care crestinismul o prezerva, in timp ce budismul o anuleaza si o dispretuieste.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bogdan81

Credinta in existente anterioare, deci in reincarnare, este in crestinism o erezie.
Dar vezi, tocmai aici e diferenta.
In timp ce budismul proclama intoarcerea la unitatea nediferentiata, in crestinism persoana ramane ireductibila. Budismul sustine reincarnarea. Este vorba de asa-numitul "sine universal" impersonal care se intrupeaza sub diferite forme. In budism, acest sine universal impersonal este considerat mai adanc decat persoana. In crestinism dimpotriva, NU exista nimic mai adanc decat persoana.
Iar persoana presupune si aceasta constiinta empirica pe care crestinismul o prezerva, in timp ce budismul o anuleaza si o dispretuieste.

Crestinismul afirma ca persoana este ireductibila, fara insa sa explice ce intelege prin "persoana".

A suspenda analiza intr-un cuvant considerat tabu este incorect/neonest intr-o dezbatere. Cu atat mai mult cu cat se combate "o alta viziune asupra persoanei".

Ce intelege crestinismul prin "persoana"? Care este miezul ireductibil al persoanei?

Daca este o furnizata o explicatie pertinenta atunci avem o baza de discutie. Altfel avem doar afirmatii de gradinita gen:

"persoana mea este mai personala decat persoana ta care este impersonala".

De unde ideea ca budismul "dispretuieste" persoana...cand Buddha indeamna la iubirea tuturor persoanelor si nu dispretuirea lor ?

Crestinismul ataca budismul cu cuvinte de genul: "impersonal", "nimic", "necomunitar"....pentru a nu lasa sa se vada adevarata bogatie spirituala a acestei religii bazata in mod fundamental pe dragoste si respect pentru toata faptura.

[bogdan81]

Florin, dar budismul afirma ca persoana e unica si ireductibila ?
Din cate stiu eu nu. Si stiu ca am citit mai demult o carte scrisa de Ananda Comaraswami, intitulata "Hinduism si budism", de unde reiese destul de clar ceea ce spun eu.
Efortul tau de a pune semnul egalitatii intre crestinism si budism nu sta in picioare, fiindca fundamentele difera. Noi crestinii marturisim ca Hristos e UNICUL FIU al lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte nimeni nu poate fi comparat cu El, nici Buddha, nici Mahomed, nici Visnu sau altii. Sunt curios daca tu crezi acelasi lucru.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bogdan81

Florin, dar budismul afirma ca persoana e unica si ireductibila ?
Din cate stiu eu nu. Si stiu ca am citit mai demult o carte scrisa de Ananda Comaraswami, intitulata "Hinduism si budism", de unde reiese destul de clar ceea ce spun eu.

Depinde de ce a inteles autorul, depinde de intentiile sale, depinde de ceea ce a inteles cititorul.

Unicitatea si inconfundabilitatea constiintei fiecarei fiinte in parte este un principiu fundamental in budism, reprezentat prin factorul discriminator al intelepciunii. Una din cele cinci flacari ale intelepciunii.

Iconografic acest aspect al intelepciunii este reprezentat de Buddha Amithaba (culoarea rosie).
Pentru ca intelepciunea diferentiaza fiecare fiinta in parte, acestui Buddha ii este atribuita in principal calitatea Marii Compasiuni. Razele ei atinge si recunoaste individualitatea si valoarea fiecarei fapturi in parte.

De aceea o mare parte din comunitatea budista cauta refugiul in acest Buddha (Amithaba - Lumina Inepuizabila a Milei).


Principiul cauza-efect (karma) se aplica fiecarei constiinte in parte. Constiintele nu se confunda iar efectele nu sunt resimtite aleator.

"Fiecaruia dupa fapta si rasplata" - karma.

Referitor la controversa individualitatii, constiinta poate fi unita cu Constiinta sursa, fara insa sa-si piarda propria identitate. "Uniti si totusi despartiti", "impreuna si totusi despreunati".

Pentru unire budismul utilizeaza metafora picaturii care regaseste oceanul,
pentru pastrarea individualitatii - mentinerea continuumului propriului eu.

Efortul tau de a pune semnul egalitatii intre crestinism si budism nu sta in picioare, fiindca fundamentele difera. Noi crestinii marturisim ca Hristos e UNICUL FIU al lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte nimeni nu poate fi comparat cu El, nici Buddha, nici Mahomed, nici Visnu sau altii. Sunt curios daca tu crezi acelasi lucru.

Dragostea jertfelnica nu poate fi comparata cu nimic.

Este mai presus de orice calitate.

Scripturile budiste afirma ca este mai presus chiar decat vederea naturii ultime a realitatii.

De aceea Iisus nu poate fi inlocuit cu nimic.

Insa daca Iisus este dragoste, putem invata din toate manifestarile dragostei indiferent sub ce denominatiune ar fi ele.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Mintea este adusa inlauntru si angajata acolo in felurite meditatii si rugaciuni.

Meditaţii la ce?
Rugăciuni la cine?