![]() |
![]() |
|
|
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
__________________
http://creatie6zile.wordpress.com/ Last edited by bin000; 24.08.2014 at 00:28:05. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Ar fi bine daca ar fi atat de simplu.Realitatea este insa mult mai complexa sa spunem,si mai greu de explicat sau incadrat,cel putin din perspectiva mea.Ce m-ar interesa,ca sa nu lungesc inutil interventia mea:acele citate,in prima postare a topicului,care incearca corelatii cu aspecte din genetica din ce carte exact sunt.Acel aspect ma intereseaza in mod particular.Multumesc anticipat pt info,numai bine.
|
#3
|
||||
|
||||
![]()
Sunt preluate din cartea Enigmele eredității / Konstantin V. Zorin, pag. 57, 63, 67, 105, 116, 117, 118 și 151...
|
#4
|
|||
|
|||
![]()
Genetica este o știință extrem de complexă, căreia nu i-a dat de cap nici un om până azi, din câte cunosc.
Cei care scot după placul lor fragmente din cărțile de genetică (precum unii scot din context versete din Scriptură, pentru a da interpretări care le convin lor) uită, printre multe altele, următoarele: a) transmiterea genelor de la genitori la urmași este condusă de legile probabilității, nu de mecanică; în genetică nimic nu e sigur, ci doar probabil. b) genotipul nu e totuna cu fenotipul. Aceasta înseamnă că, chiar dacă doi oameni au fondul genetic absolut identic, dezvoltarea lor morfologică nu este niciodată identică. Intervin nenumărați factori pe care îi putem reuni în câteva clase principale - educația/cultura mediului, experiențele vieții, autoconstruirea propriei personalități prin propriile decizii. În concluzie, premisele presupuse a fi identice duc la rezultate variate. c) genele recesive, spre deosebire de cele dominante, nu se manifestă (decât atunci când în genomul urmașului se întâlnește aceeași genă recesivă și de la mamă și de la tată). Consider că este cu totul păgubos ca omul care nu stăpânește bine genetica să facă speculații teologice pe spinarea geneticii. Prin aceasta se scoboară pe sine și în genetică și în teologie... Ca fapt divers, reamintesc că unul dintre marii oratori ai Antichității a avut un defect din naștere (transmis ereditar) la nivelul aparatului fonator. Dar, prin lucrul cu sine și-a depășit datul ereditar și a devenit unul dintre cei mai buni oratori, poate cel mai bun. https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/demostene/ Pe de altă parte, ca să ridicăm ștacheta sus de tot, în chiar Genealogia Mântuitorului întâlnim persoane despre care uneori ne sfiim să vorbim... http://www.cuvantul-ortodox.ro/categ...erii-domnului/ Speculațiile genetice au, printre alte neajunsuri, pe acela că alimentează fanatismul rasist (rase pure, nazism etc.). Pentru om e întotdeauna mai important (cu impact practic mai mare, cu validitate ecologică) în ce cultură trăiește, în ce lume de duhuri, în ce atmosferă omenească (și îngerească...) decât cu ce tendințe în potențial vine pe lume. Dacă se transmit urmările păcatelor părinților, aceasta se face prin comportamentul (practici - obiceiuri, ritualuri) și amintirile (idei, sentimente, valori, filosofii, credințe) ce însoțesc fiecare coabitare dintre înaintași și urmași. Păcatul se reînnoiește activ - psihologic și duhovnicește de la o generație la alta, prin comunicarea directă la toate nivelurile dintre generații; el nu se transmite pasiv prin substratul genetic biochimic. Să respectăm și să cultivăm tradițiile bune, de la o generație la alta, și astfel vom avea urmași sănătoși, trupește și sufletește și duhovnicește. Și chiar dacă păcatul s-ar transmite, stă în puterea oricărui păcătos născut din păcătoși să devină bineplăcut Domnului, chiar sfânt. Prin alegerea nevoinței întru atragerea Harului Domnului, știind că "duhul umilit, inima înfrântă și smerită..." și că tot ce nu este posibil la om este posibil la Dumnezeu, dacă Domnul voiește. Last edited by Ioan_Cezar; 24.08.2014 at 02:50:55. |
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Există, într-adevăr, anumite experimente prin care omul se pune în locul lui Dumnezeu, însă orice experiment care nu decurge conform firii, nu face parte din planul lui Dumnezeu, și deci, nu poate fi obiectul discuției de față, din moment ce se se încadrează la păcate împotriva firii. Last edited by tot-Laurentiu; 24.08.2014 at 22:39:15. |
#6
|
|||
|
|||
![]()
Iartă-mă dar nu vreau să particip la monotona dispută abracadrabrantă despre conflictul dintre știință și religie, despre superioritatea uneia sau a alteia etc.
Discursul eclectic, gen salată de cuvinte și idei, în care se amestecă cu bățul emoțional termeni de ici și de colo pentru a demonstra nu știu ce afinitate, nu duce la nimic bun. Știința Părinților nu este la concurență cu genetica, nu e nici deasupra nici sub vreo știință, ci lucrează în alt plan: cel duhovnicesc. Că uneori Părinții apelează la câte un termen din științele lumii, asta se face pentru a ne ajuta pe noi să înțelegem unde bate cuvântul duhovnicesc. Utilizăm variate mijloace dar nu le confundăm cu scopul. Ne uităm unde arată degetul, nu la deget sau în deget. Părinții ne arată Cerul, nu pământul din om, nu lumescul vieții acesteia de care se ocupă în general științele. Ei se ocupă cu meta-fizica, nu cu fizica existenței. Când Părintele Sofronie ne vorbește despre sânge, nu are în vedere vreo lămurire care ține de hematologie, sistemul cardio-vascular ori gene și codoni, ci sugerează, prin apelul la un mijloc plastic de expresie, că viața evlavioasă a mamei are consecințe profunde asupra vieții copilului. Ne mai învață astfel ceva care scapă amatorilor de termeni genetici: inima duhovnicească a mamei comunică cu inima duhovnicească a fătului încă din timpul vieții intrauterine. Stările sufletești ale mamei sunt prima învățare primită de copil. Cu cât aceste stări sunt mai sănătoase duhovnicește, cu atât mai sănătos duhovnicește se va dezvolta și copilul. Iar această învățare, această permanentă educație duhovnicească se va prelungi și mai apoi, după naștere, în relațiile duhovnicești dintre mamă (tată, familie) și copil. Acești oameni nu explică cum se "traduce" în ADN viața duhovnicească, întrucât ei nu explică Tainele ci le trăiesc, le experiază, le cultivă. Părinții pun mereu accentul pe factorii duhovnicești pentru că voiesc ca noi, mamele și tații, să ne dezvoltăm duhovnicește, iar prin aceasta să îi ajutăm și pe urmașii noștri să se dezvolte duhovnicește. Apoi vin și celelalte, pe această bază bună, absolut necesară. |
#7
|
||||
|
||||
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#8
|
||||
|
||||
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|