Cei multi...

[iustin10]

În prealabil postat de Demetrius

Dacă Stăpânul Cel Aspru ”secera pe unde nu a semanat", atunci cum spui tu că cei nebotezați ortodox nu au nici o șansă de a fi ”secerați”?

Cei multi nu sunt neaparat orotodoxi decat in cateva tari . Si chiar daca ne limitam la a vorbi de acestia,de exemplu intr-o tara ortodoxa, nu cred ca le este sufficient botezul, daca toata viata il refuza constant pe Dumnezeu, si nu fac nici macar binele care pot in jurul lor.

Daca insa vorbim si de cei neortodoxi ,pe undeva lucrurile se contopesc in masa celor multi.
Caci sunt la fel de necredinciosi si ortodoxi si catolici si protestanti. Marea majoritate a oamenilor nu are nevoie de Dumnezeu. Deci cu atat mai mult nu mai conteaza botezul ci faptele bune care le faci. Pe cei ortodoxi aceste fapte ii pot adduce la credinta. Pe cei neortodoxi ,faptele bune ii pot adduce intai la credinta,si apoi,de ce nu,chiar la ortodoxie.
Macar un om care nu auzit de Dumnezeu,nu e inca indoctrinat nici cu celelalte credinte ratacite,protestante. Deci el e ca o tabula rasa pe care sunt sanse sa se scrie credinta corecta,mai multe decat la un aderent al unei secte
Dar chiar si despre sectari daca vorbim, e de preferat sa faca binele ,atat cat pot ei,si sa creada in Hristos,caci pentru aceasta nimeni nu va fi condamnat. Pentru o fapta buna sau pt credinta in Hristos , nimeni nu va fi judecat . E adevarat,nici nu va lua cununa desavarsirii,care doar in ortodoxie se poate lua, dar i se pot ierta multe din ratacirile dogmatice,daca face cat de mult bine poate in jur,chiar si asa,fara har
Eu nu am prejudecati,si nu ma uit de unde vine o fapta buna. Stiu doar ca fara har nu poti fi desavarsit ,dar poti avea dragoste ,chiar in forma ei mai limitata

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu am prejudecati,si nu ma uit de unde vine o fapta buna.

Hîm... Eu zic să te uiţi...:) Şi, încă, de două ori! Nu de alta, dar mai ştii cui rămâi dator?.....

(Problemă mare de tot cu faptele astea "bune", pentru mine. Dilema-i următoarea: când este o faptă bună cu adevărat bună? După ce criterii o evaluăm ca "bună"? Criteriul după care se consideră îndeobşte o faptă ca fiind bună e satisfacerea nevoilor momentane, presante sau considerate valoroase pentru viitor... Ei, şi iată cum încep complicaţiile, întrucât nu orice satisfacere a nevoilor e bună şi nu orice nevoie merită atenţie şi satisfacere etc. Şi în ce perspectivă vedem folosul ori binele faptei? Apoi, unele fapte, cum ar fi de pildă pedepsirea severă sau chiar omorul, au fost poruncite chiar de Dumnezeu. Deci?...)

Fără discernământ, faptele considerate bune pot duce la dezastru. Şi iarăşi, ajunşi în acest punct, discuţia poate redeveni nesfârşită....

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

. Dilema-i următoarea: când este o faptă bună cu adevărat bună? După ce criterii o evaluăm ca "bună"? Criteriul după care se consideră îndeobşte o faptă ca fiind bună e satisfacerea nevoilor momentane, presante sau considerate valoroase pentru viitor... Ei, şi iată cum încep complicaţiile, întrucât nu orice satisfacere a nevoilor e bună şi nu orice nevoie merită atenţie şi satisfacere etc. Şi în ce perspectivă vedem folosul ori binele faptei? Apoi, unele fapte, cum ar fi de pildă pedepsirea severă sau chiar omorul, au fost poruncite chiar de Dumnezeu. Deci?...)

Fără discernământ, faptele considerate bune pot duce la dezastru. Şi iarăşi, ajunşi în acest punct, discuţia poate redeveni nesfârşită....

O fapta buna este atunci cand e facuta din toata inima ,fara ezitare, fara calcul, din dorinta imediata de a servi pe celalalt . E posibil ca pentru beneficiar sa nu fie foarte productiv acel ajutor : de exemplu ,daca cineva iti cere ajutor la o problema de servici in mod repetat ,poate ar fi mai bine sa il lasi sa se chinuie putin sa o resolve,nu sa il ajuti de fiecare data. Dar pentru cel care ofera ajutorul sigur e bine,pentru sufletul sau,pentru ca se invata a isi depasi comoditatea,indiferenta ba chiar sila de oameni.
Nu efectele faptei ma intereseaza in primul rand,nu ce face cersetorul cu banii primiti ,ci disponibilitatea celui care efectueaza fapta de a nu trece indifferent, de a nu avea o inima moarta

Sunt nenumarate exemple in NT care arata ca asa trebuie sa fie faptele,izvorate din inima, si cu surplus de bunavointa:"daca iti cere cineva sa mergi cu el o mila , mergi doua"
Nu se zice: cerceteaza de ce celalt iti cere sa il insotesti o mila ,caci asa ti-ai paraliza puterea sufletului de a reactiona la ceilalti . Se zice insa:da-i cwe a cerut si mai mult decat atat,pentru ca asa arata ca nu te indoiesti de nevoia lui, ca te pui in locul lui ,ca si cum ar fi nevoia ta

In lumea larga, aceasta e regula de baza ,iubirea, chiar daca nu exista credinta.
Cat de pesimisti am fi si am plange aceasta lume ,daca o privim foarte atent,mai ales in colectivele de oameni unde credinta e ignorata total (poate ea e ascunsa totusiu in sufletele unora din ei) ,constatam totusi cu uimire ca vedem exemple mici dar impresionante de iubire. Oamenii acestia pe care noi ii punem in statistici la necredinciosi ,care nu ne ies la socoteala duminica la biserica,cand numaram numai babe in biserica, oamenii acestia multi, au totusi legatura iubirii in relatiile lor. Si multi din cei credinciosi ar avea de invatat din iubirea si respectful dintr-o familie de tigani (nu zic de ce fac ei in afara familiei).

In nici un caz nu zic ca este o iubire deplina si desavarsita,caci nu constientizeaza ca vine de la Dumnezeu ca este in legatura cu El,si ca are nevoie de harul sau . Poate e o iubire instinctiva. Dar nu e deloc mai putin valoroasa decat iubirea educata,care e constienta ca are legatura cu Dumnezeu. De multe ori imi iau puterea de a iubi,de la acesti oameni nedusi la biserica. Pentru ca ,generozitatea lor este pura si necalculata...

Daca nu ar fi asa ,daca nu ne am bucura si nu am lauda aceasta iubire underground,fara reguli , lumea ar fi cu adevarat un iad ,si din aceasta masa de necredinciosi nu ar rasari cele cateva procente de credinciosi ,asa cum iconomia dumnezeiasca randuieste
Si nu ar fi ca un exemplu viu , pentru cei care se considera credinciosi ,ca sa nu uite niciodata ,ca si cel mai dispretuit necredincios poate avea inima mai deschisa decat ei,si ca la acest punct nu poate fi pacalit nici Dumnezeu,nici cei din jur.

Iubirea este alfa si omega, inceputul nostru ca oameni ,si sfarsitul nostru ca dumnezei

[Demetrius]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu am prejudecati,si nu ma uit de unde vine o fapta buna. Stiu doar ca fara har nu poti fi desavarsit ,dar poti avea dragoste ,chiar in forma ei mai limitata

Prima dovadă că ai prejudecăți este să fii convins că nu ai; totuși, poate că ai dreptate la limite.

[iustin10]

În prealabil postat de Demetrius

Prima dovadă că ai prejudecăți este să fii convins că nu ai; totuși, poate că ai dreptate la limite.

Ce spui tu,poate fi cel mult o dovada de mandrie, ca m-as mandri ca nu am prejudecati. Dar nu e o prejudecata , caci sunt convins ca am si eu prejudecatile mele,care insa nu le cunosc la acest moment . Am zis doar ca in ceea ce priveste pe ceilalti nu am prejudecati,caci imi sunt dragi toti, pentru ca stiu ca Hristos este in toti,macar in stare potentiala " sta la usa si bate" . Oricine face o urma de fapta buna ,prin El o face, iar nu prin iscusinta lui persdonala . Iar atunci cand raul predomina in natura umana , si indurarea devine mai mare.