Reactii chimice in corp.

[bluester]

Cu toate ca nu cunosc multe notiuni de biochimie , o sa incerc sa te ajut.

Din cate stiu eu , hormonul numit oxitocina (ocitocina) are ca actiuni principale contractia musculaturii uterului in timpul nasterii , dar ajuta si la expulzia laptelui din sani. Pe plan secundar , nu cunosc efectele acestui hormon... insa este posibil ca oxitocina sa ajute la aparita sentimentelor de iubire , de relaxare. Dar asta nu inseamna ca hormonii pun control total pe creier , ci iti creeaza anumite stari... pe care le poti suprima cu niste vointa.
Un alt exemplu , ar fi hormonii sexuali : testosteronul- la barbati , iar la femei estrogenul si progesteronul. La barbati , testosteronul ajuta la dezvoltarea scheletului,musculaturii , ingrosarea vocii si multe altele. Totodata testosteronul poate provoca anumite stari de agresivitate dar si senzatii de tipul "macho man". Dar , cum spuneam mai sus, hormonii nu pun stapanire pe creier , iar omul se poate controla chiar daca homonii respectivi ii creeaza anumite stari. Constiinta este libera indiferent de cantitatea de hormon din sange.
Ar fi chiar o nebunie sa ne motivam pacatele prin faptul ca avem uneori cantitati mai mari de hormoni in sange. Daca am da vina pe hormoni pentru faptele imorale, toti violatorii,pedofilii si criminalii ar scapa de inchisoare.

[pisi]

Multumesc de raspuns. Se pare ca ceilalti au inteles gresit intrebarea si au venit cu raspunsuri mai rautacioase.

Eu vorbeam ca in general multi spun ca prin administarea anumitor hormoni , ni se pot schimba anumite comportamente. Nu neaparat de hormonul "dragostei" , oricum in corpul nostru sunt reactii chimice care ne fac sa ne simtim intr un fel sau altul si intrebam daca suntem robii acestor schimbari?

[cristiboss56]

În prealabil postat de pisi

Se pare ca ceilalti au inteles gresit intrebarea si au venit cu raspunsuri mai rautacioase.

Pisiii , nu fi suparata . . . !
Mare grija la hormoni !

[florin.oltean75]

În prealabil postat de pisi

Multumesc de raspuns. Se pare ca ceilalti au inteles gresit intrebarea si au venit cu raspunsuri mai rautacioase.

Eu vorbeam ca in general multi spun ca prin administarea anumitor hormoni , ni se pot schimba anumite comportamente. Nu neaparat de hormonul "dragostei" , oricum in corpul nostru sunt reactii chimice care ne fac sa ne simtim intr un fel sau altul si intrebam daca suntem robii acestor schimbari?

Din pacate asa este, pentru ca Omul este acum trupesc.

Dispozitiile lui sufletesti sunt schimbatoare din multe cauze, insa modificarile somatice au puterea cea mai mare asupra lui.

Este greu sa fii generos atunci cand esti rupt de foame.

Sau plin de evlavie cand esti cu stomacul plin de mancaruri grele.

Cu toate acestea trupul este un vas foarte pretios.

El trebuie inteles printr-un lung proces de observare atenta, rabdatoare, a modului cum reactioneaza, a efectelor resimtite in urma diferitelor activitati si ciclurilor sale naturale.

Acesta trebuie ajustat progresiv, prin selectarea si dozarea atenta a activitatilor zilnice astfel incat sa aibe putere suficienta, sa asigure claritatea mintii pentru angajarea acesteia in lucrul spiritual.

Un principiu general director este moderatia in toate. Insa corectiile trebuie aplicate de la caz la caz.

Trupul trebuie imblanzit si supus.

Odata cu cresterea fortei rugaciunii, acesta nu mai exercita influente atat de puternice asupra sufletului.

Devine usor si flexibil, plin de vigoare, gata sa serveasca sufletul in dorul sau dupa Dumnezeu.

Daca rugaciunea este ca o mare valvataie, focul ei poate preschimba natura trupului, din cea fizica intr-una transcendenta.

[pisi]

Multumesc!

Practic sufletul este oarecum legat de functiile trupului, adica in momentul in care suntem obositi trupeste, nu mai putem sa gandim la fel de rapid si logic ca dimineata la prima ora, sa zicem.
sau cand un om are un accident si se loveste la cap,nu mai recunoste pe nimeni de langa el, sunt afectate niste functii ale creierului care nu mai pot accesa memoria. memorie care practic apartine de suflet nu de trup?

În prealabil postat de florin.oltean75

Din pacate asa este, pentru ca Omul este acum trupesc.

Dispozitiile lui sufletesti sunt schimbatoare din multe cauze, insa modificarile somatice au puterea cea mai mare asupra lui.

Este greu sa fii generos atunci cand esti rupt de foame.

Sau plin de evlavie cand esti cu stomacul plin de mancaruri grele.

Cu toate acestea trupul este un vas foarte pretios.

El trebuie inteles printr-un lung proces de observare atenta, rabdatoare, a modului cum reactioneaza, a efectelor resimtite in urma diferitelor activitati si ciclurilor sale naturale.

Acesta trebuie ajustat progresiv, prin selectarea si dozarea atenta a activitatilor zilnice astfel incat sa aibe putere suficienta, sa asigure claritatea mintii pentru angajarea acesteia in lucrul spiritual.

Un principiu general director este moderatia in toate. Insa corectiile trebuie aplicate de la caz la caz.

Trupul trebuie imblanzit si supus.

Odata cu cresterea fortei rugaciunii, acesta nu mai exercita influente atat de puternice asupra sufletului.

Devine usor si flexibil, plin de vigoare, gata sa serveasca sufletul in dorul sau dupa Dumnezeu.

Daca rugaciunea este ca o mare valvataie, focul ei poate preschimba natura trupului, din cea fizica intr-una transcendenta.

În prealabil postat de pisi

Multumesc!

Practic sufletul este oarecum legat de functiile trupului, adica in momentul in care suntem obositi trupeste, nu mai putem sa gandim la fel de rapid si logic ca dimineata la prima ora, sa zicem.
sau cand un om are un accident si se loveste la cap,nu mai recunoste pe nimeni de langa el, sunt afectate niste functii ale creierului care nu mai pot accesa memoria. memorie care practic apartine de suflet nu de trup?

Doamne fereste, sa ne pice ghivece in cap la toti, cand iesim din casa dimineata!Daca noi, oamenii suntem atat de nepasatori fata de suferinta celorlalti si fata de urmari, chiar avand memorie si constienta raului facut, ne putem imagina cum am fi, accidentati la cap...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de pisi

Multumesc!

Practic sufletul este oarecum legat de functiile trupului, adica in momentul in care suntem obositi trupeste, nu mai putem sa gandim la fel de rapid si logic ca dimineata la prima ora, sa zicem.
sau cand un om are un accident si se loveste la cap,nu mai recunoste pe nimeni de langa el, sunt afectate niste functii ale creierului care nu mai pot accesa memoria. memorie care practic apartine de suflet nu de trup?

Buna pisi,

Memoria este un aspect care tine de trup, de impresiile trupesti.

Sunt impresii remanente ale unor interactiuni senzoriale stocate temporar, chimic, in celulele nervoase.

Chiar si propriul nume, este o astfel de remanenta, care este intretinuta printr-o stimulare mai frecventa a aceleiasi inlantuiri neuronale.

Astfel, se genereaza un stereotip dinamic specific, in acest caz o identitate corelata cu o anume sonoritate si forma grafica standardizata.

Mintea/Sufletul nu are niciun corespondent fizic. Este tot timpul "cunoscatorul" din noi insine, aspectul care cunoaste/simte/experimenteaza.

Prin memorie, "cunoscatorul" are o perceptie segregata in cele trei timpuri: trecut/prezent/viitor.

De fapt, "cunoscatorul" nu are varsta, sex, nicio caracteristica fizica intrinseca.

Cand cunoasterea este deplina, sufletul cunoaste deplin, direct, simultan, atemporal. Nu are nevoie de "memorie".

Pentru ca stie direct ce este el insusi si ce este ceea ce cunoaste.

Aceasta cognitie nu se mai desfasoara in secvente, cu stocari repetitive.

Este o cognitie plenara, nemediata, transcendenta, fara curgere temporala.

Timpul pentru o astfel de minte se pliaza ca o carte, fiind cunoscut direct tot ceea ce a fost, este si va fi.

[pisi]

Multumesc! Adevarul despre cum stau aceste lucruri cat si altele cred eu ca o sa le descoperim pe lumea cealalta.

În prealabil postat de florin.oltean75

Buna pisi,

Memoria este un aspect care tine de trup, de impresiile trupesti.

Sunt impresii remanente ale unor interactiuni senzoriale stocate temporar, chimic, in celulele nervoase.

Chiar si propriul nume, este o astfel de remanenta, care este intretinuta printr-o stimulare mai frecventa a aceleiasi inlantuiri neuronale.

Astfel, se genereaza un stereotip dinamic specific, in acest caz o identitate corelata cu o anume sonoritate si forma grafica standardizata.

Mintea/Sufletul nu are niciun corespondent fizic. Este tot timpul "cunoscatorul" din noi insine, aspectul care cunoaste/simte/experimenteaza.

Prin memorie, "cunoscatorul" are o perceptie segregata in cele trei timpuri: trecut/prezent/viitor.

De fapt, "cunoscatorul" nu are varsta, sex, nicio caracteristica fizica intrinseca.

Cand cunoasterea este deplina, sufletul cunoaste deplin, direct, simultan, atemporal. Nu are nevoie de "memorie".

Pentru ca stie direct ce este el insusi si ce este ceea ce cunoaste.

Aceasta cognitie nu se mai desfasoara in secvente, cu stocari repetitive.

Este o cognitie plenara, nemediata, transcendenta, fara curgere temporala.

Timpul pentru o astfel de minte se pliaza ca o carte, fiind cunoscut direct tot ceea ce a fost, este si va fi.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de pisi

Multumesc! Adevarul despre cum stau aceste lucruri cat si altele cred eu ca o sa le descoperim pe lumea cealalta.

Este o conceptie destul de des intalnita.

Multi cred ca moartea este un portal catre o cunoastere a sensurilor fundamentale.

Parerea mea personala... este o impresie gresita.

Daca nu aprindem lampa cunoasterii acum, moartea si ceea ce-i urmeaza nu va fi decat un alt episod de confuzie. O alta ratacire fara raspunsuri.

În prealabil postat de bluester

Cu toate ca nu cunosc multe notiuni de biochimie , o sa incerc sa te ajut.

Din cate stiu eu , hormonul numit oxitocina (ocitocina) are ca actiuni principale contractia musculaturii uterului in timpul nasterii , dar ajuta si la expulzia laptelui din sani. Pe plan secundar , nu cunosc efectele acestui hormon... insa este posibil ca oxitocina sa ajute la aparita sentimentelor de iubire , de relaxare. Dar asta nu inseamna ca hormonii pun control total pe creier , ci iti creeaza anumite stari... pe care le poti suprima cu niste vointa.
Un alt exemplu , ar fi hormonii sexuali : testosteronul- la barbati , iar la femei estrogenul si progesteronul. La barbati , testosteronul ajuta la dezvoltarea scheletului,musculaturii , ingrosarea vocii si multe altele. Totodata testosteronul poate provoca anumite stari de agresivitate dar si senzatii de tipul "macho man". Dar , cum spuneam mai sus, hormonii nu pun stapanire pe creier , iar omul se poate controla chiar daca homonii respectivi ii creeaza anumite stari. Constiinta este libera indiferent de cantitatea de hormon din sange.
Ar fi chiar o nebunie sa ne motivam pacatele prin faptul ca avem uneori cantitati mai mari de hormoni in sange. Daca am da vina pe hormoni pentru faptele imorale, toti violatorii,pedofilii si criminalii ar scapa de inchisoare.

Sa tinem minte ca hormonii nu sunt singurii care provoaca reactii chimice in corp. Ei doar influenteaza fie fizic, fie psihic ce se intampla, mai intens sau mai putin intens. Desigur ca daca inghiti ocitocina, n-o sa aiba un efect asa de accentuat, dar alti hormoni, cum ar fi adrenalina, provoaca efecte instante si puternice (Asa zisele shoturi de adrenalina, care tin persoane ranite in viata, ba chiar ii face capabili sa danseze cu un picior lipsa)

Cand anatomia zice ca corpul nostru este stapanit de reactii chimice, nu se refera numai la hormoni. De la reactiile chimice "clasice" din stomac, pana la modul in care un neuron transmite informatia, sau modul in care creierul stocheaza informatia, totul este o mare suma de reactii.