Reactii chimice in corp.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Demetrius

Hormonii nu intră în reactii chimice, ei doar stimulează sau reduc activitatea diferitelor organe interne, în functie de binecuvântarea divină pe care omul o lasă să-i intre în inimă.

Hormonii sunt ei înşişi substanţe chimice, cu o structură destul de complexă. Sunt sintetizaţi în celulele secretoare din componenţa glandelor endocrine (sau chiar în insule de celule din alcătuirea altor organe - stomac, intestin, rinichi, inimă), la nivelul unor organite celulare (ribozomi, reticulul endoplasmic, complexul Golgi...).

În funcţie de structura lor chimică hormonii sunt clasificaţi în câteva clase principale: proteici, derivaţi ai acizilor graşi, derivaţi ai sterolului (un alcool complex) etc.

Acţiunea lor se realizează prin participarea la diverse reacţii chimice, pe care le catalizează. Adică intră în reacţie chimică cu o substanţă (de obicei o enzimă) pentru a accelera viteza şi amploarea reacţiei care altfel ar decurge mult mai lent. Alteori, însă, au un rol frenator, inhibitor asupra unor reacţii chimice - după cum cere situaţia de ansamblu a organismului sau a organului respectiv.
Etimologia cuvântului Hormon vine din greacă ("hormao" - a stimula, a pune în mişcare). Cu toate acestea, acţiunea unor hormoni este şi inhibitoare (dar acest efect final inhibitor e datorat tot unor stimulări, la nivelul unor anumite procese chimice enzimatice din lanţurile metabolice).
De exemplu, atunci când organismul se află în stare de efort sau se pregăteşte pentru efort (cazul reacţiei de tip "fugă sau luptă") hormonii adrenalină/noradrenalină catalizează reacţiile de oxido-reducere din ciclul Krebs (reacţii de ardere), rezultatul fiind o creştere a cantităţii de energie necesară diverselor procese metabolice şi activităţi musculare. Acest spor de energie se resimte şi subiectiv, ca o stare de încălzire (ne este cald, ni se mai face şi sete...:))

Hormonii au o funcţie de reglare a organismului.
Ei sporesc sau scad intensitatea reacţiilor chimice din celule, după necesităţile curente sau de perspectivă ale organismului pe ansamblu sau ale unora dintre aparatele şi sistemele corpului.
Interesant că unii hormoni îşi schimbă funcţiile odată cu vârsta. De exemplu, dacă în copilărie hormonii secretaţi de ovar şi testicule (hormonii sexuali) au rol în creşterea generală a organismului, la pubertate îşi modifică specializarea şi "se ocupă" doar de aparatul genital deservind funcţia de reproducere. Aici intră inclusiv caracterele sexuale secundare (pilozitatea, timbrul vocii, morfologia bazinului, coapselor, sânilor, expresia feţei etc.)

Acţiunea hormonilor este mai lentă, efectul nu este imediat. Prin comparaţie, acţiunea reglajului nervos este deosebit de rapidă, de promptă. De exemplu, reflexul de clipire la intrarea unui fir de păr în ochi sau reflexul de apărare la atingerea unui obiect fierbinte este spontană, de ordinul milisecundelor. Reglarea nervoasă este aşadar promptă, imediată, impulsurile nervoase circulînd de la receptori la centrii nervoşi şi de la centri la efectori în câteva milisecunde, la care se adaugă timpul la fel de scurt de transmitere prin sinapse apoi plin placa motorie şi în fine prin fibrele musculare. Totul în mai puţin de o secundă!

Reglajul hormonilor este unul de potenţare şi prelungire a reglării nervoase.
Este şi mai puţin discret, mai vag, mai puţin localizat. Cuprinde un organ întreg sau chiar întreg corpul, pe când un centru nervos poate stimula un singur muşchi sau câteva fibre musculare...

Revenind - hormonii intră în reacţiile chimice fiind şi ei substanţe chimice şi rolul lor principal este de a cataliza acele reacţii chimice, de a le accelera desfăşurarea.

P.S. Pentru detalii precise şi frumoase poate fi consultat manualul de Biologie cls. XI-a, Anatomia şi Fiziologia omului. Capitolele Sistemul Endocrin şi Metabolismul, în special, dar şi celelalte capitole unde este mereu pomenită reglarea nervoasă şi hormonală a aparatului ori sistemului respectiv. Sau tratatele de specialitate în endocrinologie.
P.P.S. Deosebit de frumoasă şi de complexă este reglarea activităţii însăşi de secreţie a hormonilor. Ei se secretă în cantităţi mai mici sau mai mari în funcţie de acţiunile altor hormoni, sau de controlul nervos sau chiar de unii factori biochimici locali, de la nivelul organului respectiv - cum ar fi acumularea în ţesutul organului respectiv a unor produşi de catabolism. Aceste mecanisme de reglaj ale reglatorilor corpului se întretaie uneori, se află în oarecare "luptă", iar de aici o fascinantă încercare a medicilor de a desluşi mecanismele de reglaj şi intervenţia terapeutică, atunci când e nevoie. Uneori apar tumori secretante de hormoni, alteori întârzie reglajul genetic al secreţiei etc. E cu adevărat dumnezeiesc cum lucrează corpul nostru în tainiţele sale...