Ce gasim frumos in Biserica?

[sophia]

Imi plac mult mesajele lui Iustin. Este ceva personal, pamantesc si omenesc in ele, si frumos.
Cred ca ele reperezinta pe multi credinciosi, mai ales care sunt mai putin avansati si talentati in credinta.

Mi-as fi dorit ca pe acest fir sa existe mai mult pareri personale (intrebarea este ce gasim (noi) frumos in biserica si nu ce scriu altii in lucrarile lor, cum ar vrea unii sa fie.
Mi-as fi dorit sa vad experientele personale ale oamenilor si sentimentele lor, adica probleme cu care se confrunta.

Pare ca (cel putin pentru unii) totul este perfect in biserica, pare ca ei sunt perfecti. Si nu cred sa fie asa.

Mai intai as spune si eu ca si altii inaintea mea, ca aici nu este definit clar despre ce anume vorbim: Biserica -ortodoxie/credinta, biserica - oameni (comunitate), biserica - lacasul sfant.

Eu am sa incerc sa raspund la toate acestea trei:

1. In credinta imi plac multe. Imi plac invataturile si pildele, faptul ca ne invata binele, cum sa traim in comuniune cu aproapele.
Imi place ca ne arata o lume in care ne putem gasi sprijin sufletesc si moral. Stim ca nu suntem singuri, ca exista Dumnezeu si lumea Sa din Cer si ca Ei sunt cu noi.
Este in Biserica o lume mai buna, asa cum ar trebui sa fie cea in care traim.

2. In biserica unde sunt oamenii si comunitatea nu prea imi place. Am cunoscut un preot care mi-a placut si in care am vazut credinta adevarata, asa cum ar trebui ea traita de toti, fara extremisme. Un Om si un sfant - parintele Galeriu.
Dar in rest nu intalnesc ceea ce ar trebui sa fie, ceea ce mi-as dori.
Si de aceea nu reusesc sa am linistea sufleteasca necesara, nu pot trai cu adevarat slujbele, asa cum ar trebui. Imi lipsesc unele slujbe care aici la noi nu se fac (vecerniile) si care mie imi fac poate mai bine decat Sf. Liturghie. Le simt mai intime si mai pline de liniste. Poate si pentru ca Sf. Liturghie ma copleseste cumva. Este cumva prea mult deodata.
Exista cateva rare ocazii in an in care avem niste slujbe deosebite, la lumina lumanarii doar. Simple, fara cantari si ritualuri.
Si acelea imi fac foarte bine.
Ma refer la Acatistul Sf. Andrei Criteanul, Acatistul Buneivestiri. Acatistele in general aduc multa pace.

Si imi lipsesc invataturi si lamuriri din partea preotului.

Nu contest unele din lucrurile scrise de altii aici, dar as adauga la ele ca se pot trai asa cum trebuie numai daca ai parte de preoti cu har si de oameni buni in jur si liniste.
Peste tot citesc pe forum preocupari de genul: basma, cum se imbraca ala sau aia, cum sminteste unul sau altul, ce zice ala sau altul. Ala sta pe scaun, ala face asa, etc.
Observ ca asta ne preocupa in biserica.
Lipseste dragostea, caldura, intr-ajutorarea. Observatii, critici, priviri, interdictii. Prea mult. Nu vreau sa scriu mai mult, dar cel putin diaspora este tot mai rau si greu in biserici.
Ajungi sa te simti mai bine acasa, numai tu cu Dumnezeu, in fata icoanelor tale. Macar nu-ti faci pacate, nu te simti rau (si fizic) si ai liniste.

3. Ce imi place in biserica -lacas.
Imi place linistea aceea cand nu este lume si slujba. Numai tu cu icoanele.
Parfumul acela de vechi si tamaie. Atmosfera aceea care te linisteste profund.
Sa stai pur si simplu in biserica si sa te rogi si sa-ti odihnesti sufletul.
Imi plac unele biserici bine ingrijite.
Imi plac corurile de la unele biserici, coruri care te duc pur si simplu in cer.
Rugaciunile speciale facute impreuna de preoti si enoriasi.
Imi place pur si simplu sa stiu ca exista si sa pot intra oricand trec pe langa una sa aprind o lumanare si sa ma rog, sa ma reculeg. In diaspora ne lipseste asta enorm.