![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Pai daca nu exista rai ai iad, o sa ajungem cu totii sub pamant si o sa ne manance viermii, indiferent daca suntem buni sau rai, nu?
|
#2
|
|||
|
|||
![]()
Da corect, sau la crematoriu, dupa preferinta. Raiul si iadul exista la multe religii, inclusiv cele politeiste, si dupa parerea mea aceasta idee a aparut din cauza ca oamenii nu sunt capabili sa inteleaga ca poti sa dispari pur si simplu dupa moarte, sau din cauza fricii de moarte au inventat idea existentei unei alte vieti dupa moarte.
|
#3
|
|||
|
|||
![]()
Foarte posibil sa fie si asa, insa ramane temerea ca " daca cred in Dumnezeu, rai, iad, si ele nu exista, la sfasit mor i gata, n-am pierdut nimic, pecand daca exista si n-am crezut in ele....ar putea fi cam nasol..."
|
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
"Oamenii nu sunt capabili sa inteleaga ca" ... pur si simplu apar, precum pur si simplu dispar ....insa la nivel conventional. "Oamenii nu sunt capabili sa inteleaga ca" ... din punct de vedere profund, nu apar pur si simplu, precum nu dispar pur si simplu.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 14.09.2014 at 16:31:47. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
* Pe de altă parte, o lege tare a inventicii (sau a imaginației) spune că nu poate fi creat nimic dacă nu a existat, într-o formă sau alta mai înainte. Ceea ce vezi desfășurîndu-se ca invenție efectivă a existat dintotdeauna ca invenție potențială. Trebuia doar să-i vină sorocul să apară la suprafață, ca să vedem și noi. Dar exista, latent, în germene, în embrion sau în întregime - ca potențial ascuns. La fel și cu Dumnezeu: faptul că unii L-au inventat din închipuire arată tocmai că El este, dinainte de închipuirea lor... A inventa înseamnă, printre altele, a re-cunoaște. A cunoaște din nou, în alt cod, sub alt aranjament, într-o altă orchestrație. Partea frumoasă e atunci când ajungi să cunoști și să folosești ceea ce ai inventat. Uite, a mai fost unul care L-a inventat pe Dumnezeu, nu îți zic numele. Dar toate s-au schimbat cu el în lumea lui după ce, inventîndu-L pe Dumnezeu, s-a pomenit că Îl și cunoaște, aievea... S-au schimbat dumnezeiesc de frumos, cât încă omul acela încă mai viețuia pe pământ. Așa că, inventivi ori nu, noi nu dispărem pur și simplu ci trecem în cunoaștere mai completă a ceea ce ni se părea cândva că inventam noi, ori alții. |
|