Caracterul eliptic al Scripturii

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Apelez la ajutorul vostru pentru a dezbate acest subiect despre care am auzit pe mulţi vorbind: Biblia nu e completă, lipsesc lucruri esenţiale, acestea fiind ţinute doar pentru iniţiaţi, în cărţi secrete etc.
Unii sunt nemulţumiţi că lipsesc date privind înmulţirea oamenilor şi existenţa mai multor rase (albă, neagră, galbenă), alţii ar fi vrut să afle din Biblie ce a făcut Mântuitorul până la începerea Lucrării Sale publice etc.
Din elanul de a umple "golurile" textului biblic unii au ajuns la concluzia că incestul era modul curent de înmulţire a oamenilor, că suntem aduşi pe Pământ de populaţii diferite de extratereştri, alţii cred că Hristos a fost iniţiat în Tibet (varianta asta circula pe la noi printre discipolii lui Bivolaru), unii cred că Fecioara Maria a mai avut copii despre care nu scrie în Scriptură (dar scrie în cărţi secrete, în apocrife) etc.

De ce e Biblia aşa de "scurtă", de concisă, de eliptică?
Evanghelia după Marcu, de pildă, pare chiar stânjenitor de concisă şi lapidară....

Bunul Dumnezeu sa ne dea atata rabdare si intelepciune incat sa nu ajungem sa dezbatem astfel de ipoteze precum cele enumerate mai sus. Mie personal mi se par extrem de periculoase avand in vedere ca nimeni nu poate spune ca este indeajuns de induhovnicit pentru a evita capcanele inerente. Da, putem da curs propriilor ganduri, legate strict de ceea ce am inteles noi din Sf Scriptura si trebuie sa recunoastem ca avem atat de multe impresii si bucurii de impartit incat ele nu s-ar mai termina niciodata, pe de o parte, iar pe de alta, am putea imparti aceste bucurii cu cei care, din anumite motive, poate nici macar n-au rasfoit vreodata Noul Testament si cu atat mai putin pe cel Vechi, care abunda in intamplari cu totul iesite din cotidian. Daca ne oprim la notiunea de "incest" spre exemplu, in loc sa patrundem in esenta credintei lui Lot, la negocierile tipic evreiesti pe care Avraam - bunicul sau - le are cu Dumnezeu inainte de nimicirea Sodomei si Gomorei, atunci Sfanta Scriptura n-ar mai fi patrunsa de Duhul Intelepciunii!
Asadar haideti sa ne straduim cu totii pe cat se poate sa nu abordam acele false ipoteze care stim noi unde pot duce!

[Ioan_Cezar]

Desigur, scormonirea în duh de iscodire e cât se poate de păguboasă. Am pomenit acele rătăciri doar ca exemple, pe care dealtfel le cam ştim cu toţii... Sunt argumentul că, iată, dintr-o premisă de fond greşită (că Scriptura nu e completă, că se ţine intenţionat incompletă) decurg acţiuni şi roade cât se poate de aberante.
Şi totuşi, ar fi folosit oare o Biblie cu mai multe amănunte? Oare Dumnezeu nu ar fi putut să inspire Scripturi mai detaliate?....:)
Şi de ce unii se mulţumesc cu un verset (de pildă unul a ales zeci de ani în pustie ca să trăiască un singur verset: "fericiţi cei săraci cu duhul"....) iar altora nu le ajung biblioteci întregi?...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Desigur, scormonirea în duh de iscodire e cât se poate de păguboasă. Am pomenit acele rătăciri doar ca exemple, pe care dealtfel le cam ştim cu toţii... Sunt argumentul că, iată, dintr-o premisă de fond greşită (că Scriptura nu e completă, că se ţine intenţionat incompletă) decurg acţiuni şi roade cât se poate de aberante.
Şi totuşi, ar fi folosit oare o Biblie cu mai multe amănunte? Oare Dumnezeu nu ar fi putut să inspire Scripturi mai detaliate?....:)
Şi de ce unii se mulţumesc cu un verset (de pildă unul a ales zeci de ani în pustie ca să trăiască un singur verset: "fericiţi cei săraci cu duhul"....) iar altora nu le ajung biblioteci întregi?...

Eu sunt mult prea "sarac" pentru a crede ca as avea ce oferi din acest punct de vedere. Inspirat de un gand sau altul, (nici pe departe binecuvantat cu vreun har), imi mai dau cu parerea, astfel incat desigur, pot supara sau mai rau, pot sminti pe cineva.
O "dezbatere" in sine, nu prea are multe in comun cu credinta si Harul lui Dumnezeu, fiindca de obicei dezbaterile au ca izvor multe metehne, printre care mandria, infatuarea, chiar judecarea si rautatea gratuita. Daca discutiile s-ar derula cu mult tact si rabdare si mai ales teama de a nu lasa loc la interpretari daunatoare, totul ar fi minunat. Dar cum suntem o adunatura de credinciosi "dupa ureche", ajungem destul de usor la "perle" pe care mai tarziu sa le regretam.
De ce a oranduit sau a ingaduit Dumnezeu o Sfanta Scriptura in forma in care o avem deja? Probabil fiindca, Dumnezeu fiind, a stiut ca inclusiv cea pe care o avem, este la limita intelegerii noastre. Orice amanunt in plus sau in minus ne era daunator, in lipsa Harului.
Dar totul este atat de simplu incat parca ne este si jena sa mai ridicam privirea cand ne descoperim adanciti in ignoranta... filozofiei aprofundate. Maria Egipteanca era analfabeta cand a ales calea pustiei, si timp de 46 de ani nu vorbise si nu cunoscuse nici un om, pana ce Dumnezeu l-a trimis pe Parintele Zosima. Iar dupa un an, Parintele a inteles ca ea stia intreaga Sf Scriptura innspirata de Duhul Sfant, ba mai stia sa si scrie! Dogmele la care facem ades trimitere, sunt doar jaloane, pe langa care trecem mecanic, punand propriile "caramizi", prea putin solide, prea putin arse de focul dragostei si al iertarii, al rugaciunii curate si mai ales al caintei si smereniei pe care Cel Preabun, o asteapta de la fiecare dintre noi. In momentul in care am fi capabili de asa ceva, vom avea ca profesori de teologie Ingeri din cer sau macar Sfinti Parinti la care avem evlavie si care ne spun din cand in cand exact atat cat ne trebuie pentru a fi de folos si celorlalti!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu sunt mult prea "sarac" pentru a crede ca as avea ce oferi din acest punct de vedere. Inspirat de un gand sau altul, (nici pe departe binecuvantat cu vreun har), imi mai dau cu parerea, astfel incat desigur, pot supara sau mai rau, pot sminti pe cineva.
O "dezbatere" in sine, nu prea are multe in comun cu credinta si Harul lui Dumnezeu, fiindca de obicei dezbaterile au ca izvor multe metehne, printre care mandria, infatuarea, chiar judecarea si rautatea gratuita. Daca discutiile s-ar derula cu mult tact si rabdare si mai ales teama de a nu lasa loc la interpretari daunatoare, totul ar fi minunat. Dar cum suntem o adunatura de credinciosi "dupa ureche", ajungem destul de usor la "perle" pe care mai tarziu sa le regretam.
De ce a oranduit sau a ingaduit Dumnezeu o Sfanta Scriptura in forma in care o avem deja? Probabil fiindca, Dumnezeu fiind, a stiut ca inclusiv cea pe care o avem, este la limita intelegerii noastre. Orice amanunt in plus sau in minus ne era daunator, in lipsa Harului.
Dar totul este atat de simplu incat parca ne este si jena sa mai ridicam privirea cand ne descoperim adanciti in ignoranta... filozofiei aprofundate. Maria Egipteanca era analfabeta cand a ales calea pustiei, si timp de 46 de ani nu vorbise si nu cunoscuse nici un om, pana ce Dumnezeu l-a trimis pe Parintele Zosima. Iar dupa un an, Parintele a inteles ca ea stia intreaga Sf Scriptura innspirata de Duhul Sfant, ba mai stia sa si scrie! Dogmele la care facem ades trimitere, sunt doar jaloane, pe langa care trecem mecanic, punand propriile "caramizi", prea putin solide, prea putin arse de focul dragostei si al iertarii, al rugaciunii curate si mai ales al caintei si smereniei pe care Cel Preabun, o asteapta de la fiecare dintre noi. In momentul in care am fi capabili de asa ceva, vom avea ca profesori de teologie Ingeri din cer sau macar Sfinti Parinti la care avem evlavie si care ne spun din cand in cand exact atat cat ne trebuie pentru a fi de folos si celorlalti!

Da, eram chiar tentat să spun că o operă desăvârşită nu poate fi decât păgubită când se mai adaugă ceva.
Pe de altă parte, cel puţin în oridne istorică, Dumnezeu tot revine şi mai adaugă ceva. Mai apare un profet, mai apare o carte, poftim - mai şi o epistolă... Ca şi cum Scriptura a fost, cel puţin în unele momente, insuficientă iar Revelaţia scrisă ar fi cunoscut un proces de acumulare apoi s-a sfârşit.

P.S. Iartă-mă dar nu cred că păcătuim în vreun fel dacă dezbatem, pe ansamblu ori în amănunt, Scriptura. Ori vreo impresie în legătura cu ea, precum aceasta - că e incompletă, eliptică etc. Pericolul ar fi abia atunci când credem că ne-am lămurit cu totul, că avem Biblia la dejtu mic. Atunci da, e limpede că am luat-o pe arătură...