![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Sfânta Scriptură este, așa cum înțeleg eu, un rod al Sfintelor Taine din Biserică. Adică un rod al Veșniciei lucrătoare în istorie. În Istoria Bisericii.
Apostolii și ceilalți Autori biblici nu au scris cărțile care alcătuiesc NT din afara Tainelor, ci tocmai dinlăuntru. Adică din modul de viețuire propovăduit de Hristos, cu aportul necontenit al Sfântului Duh. Viind în Taina Botezului și în Taina Preoției, cei 4 autori sfinți au alcătuit variantele Evangheliei și au scris Epistolele și Apocalipsa. Dacă ar fi trăit în afara Tainelor, ar fi scris cel mult niște apocrife dubioase, pline de neînțelegeri și exagerări. Cum dealtfel s-a și întâmplat cu unii... Mă tem că adeseori vedem Sfintele Taine doar ca acte exterioare, materiale și psiho-sociale. Dacă ar fi alta realitatea, dacă am avea conștiința clară a caracterului sacru, supralumesc al Tainelor, atunci nu am vorbi despre Acestea decât cu sfânt cutremur și nu am petrece cum petrecem în lăcașurile de cult. Pe scurt, reducem Taina la caracterul ei de manifestare exterioară, ca un fel de reprezentație teatrală. Un joc, acolo, cu niște actori... Iar replicile le cam știm deja, pe de rost și, of, până se termină actul ăsta mai dăm un sms, mai șușotim de una de alta, mai facem cu ochiul, mai privim pe sub sprânceană etc. Dar Taina nu e deloc ce pare unora a fi. E manifestare a Sacrului, de aceea o și numim Sfântă, nu doar Taină. Ne-ar prii un picuț de zdrobire, de uimire, de sfântă frică... Sfintele Taine nu pot decurge din Scriptură, deși Scriptura a fost mereu un îndreptar și o memorie colectivă. Apostolii nu consultau Scriptura ca să viețuiască în Taine, ci invers, avînd Tainele și viețuind înlăuntrul lor au scris Scriptura, Noul Testament. Pentru ca noi să avem mereu, peste arcuri de timp, un reper/o dovadă/un dreptar. Ca să nu rătăcim. Deci, Iustin, e decisiv să punem raportul corect între Sfintele Taine și Scriptură și să înțelegem că primele sunt primordiale față de ultima, iar nu invers. A participa la Sfintele Taine are ca rod, printre altele, o înțelegere mai bună a Scripturii. După cum și invers, a studia Scriptura oferă un anumit înțeles pentru Taine. Dar el pică repede în eroare, dacă omul nu viețuiește înlăuntrul Tainelor. Nu Scriptura se împlinește și rodește în Taine, ci Tainele au rodit sub numele de Scripturi. Ele mai rodesc și sub forma vieții noastre, așa încât unii dintre creștini devin, cu Harul Domnului, Scripturi vii, însuflețite, cum erau Apostolii. Să nu căutăm un sens livresc al Tainelor. Ele sunt moduri de a fi, omenesc ȘI Dumnezeiesc împreună. Nu Ortodoxia vine din Biblie ci, ca rod și expresie a vieții Bisericii, a Ortodoxiei, această colecție de cărți numită Biblie exprimă Ortodoxia, viața Bisericii. Firescul vieții oamenilor, viața în Biserică, naște Scriptura. Pentru a rămâne în dar peste secole, eventualilor necredincioși sau puțin credincioși ca noi. Pentru a rămâne semn și poartă către Împărăție următorilor căutători. Faptele Apostolilor, de pildă, sunt numite chiar așa: Evanghelia Duhului Sfânt. Pentru a nu mai avea nici un dubiu că Scriptura este rodul viețuirii în Biserică, în Sfintele Taine. Last edited by Ioan_Cezar; 15.09.2014 at 03:47:33. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Mulți se miră de cuvântul bisericesc - nu există mântuire decât în Biserică. M-am mirat și eu, neîncrezător, cândva și mă mir și azi (dar în alt sens...).
Eu îmi explic cumva lucrul ăsta, destul de naiv și poate prea descriptiv: mă gândesc la un embrion uman. Iar Biserica o văd ca pe un mare pântec matern unde are loc germinația noului/viitorului potențial locuitor al lumii "de afară". Așa cum un nou-născut care nu s-a dezvoltat normal, căruia îi lipsește vreun organ sau părți ale unui organ, adeseori nu supraviețuiește ori se naște mort (ori monstru) - așa și creștinul: dacă nu s-a dezvoltat și nu funcționează duhovnicește (nu are puls, nu îi bate inima) nu va fi viabil în Noua Lume. Eu așa îmi reprezint, mai accesibil pentru mintea mea. Omul duhovnicesc născut prin Botez are în el un întreg potențial care, odată împlinit, îl face apt pentru viețuirea în Împărăția lui Dumnezeu. Are văz și auz duhovnicesc, are miros duhovnicesc, are gust duhovnicesc, are gândire și simțire duhovnicească, are grai duhovnicesc, are fapte duhovnicești. Dacă nu are, înseamnă că e încă în stadiul de morulă ori blastulă sau că e diform sau că e mort și va avea soarta, vai, a oricărui avorton - ghena, respectiv Gheena... Dar cum se dezvoltă și cum crește acest om duhovnicesc "programat" și mult dorit pentru Veșnicia lui Dumnezeu? Cum crește el câtă vreme noi suntem suflete în acest trup? Răspunsul ni l-a dat mereu Dumnezeu și ni-l dă azi tot Dumnezeu, prin Biserică. Răspunsul, Calea... "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața." Biserica este pântecul care deține toți "hormonii", toate nutrimentele necesare viețuirii și dezvoltării embrionului duhovnicesc până la stadiul de "făt" viabil. Că unii vor fi fiind deja bărbați desăvârșiți la terminarea acestei vieți vremelnice - asta e măsura și taina sfinților, iar nu a noastră. Noi, care credem că în Casa Domnului multe lăcașuri sunt, vrem mai întâi colțișorul acela de Rai... TREBUIE să fim în stare "măcar" de asta, măcar să candidăm cu șanse reale la acest statut (alegerea finală fiind tot a Domnului). Aceste bogății interne ale Bisericii, aceste conținuturi cu adevărat nutritive și vitale sunt: Sfintele Taine și toate celelalte ale viețuirii în Biserică (rugăciune, post, milostenie etc.). Să învățăm așadar să primim în noi (și să participăm prin schimburile vii ale metabolismului duhovnicesc) tot ce ne ajută să viețuim duhovnicește, să facem acestea sfinte ca parte a metabolismului vieții noastre, să trăim viziunea organică ioannită a Viței și a mlădiței. Altminteri cred că vom avea o surpriză oribilă în "sala de nașteri" (adică în trecerea prin moarte). Vom fi considerați monștri sau morți pentru Viață. În orice caz, nu vom fi viabili și compatibili cu noua noastră Lume. |
|
#3
|
||||
|
||||
|
Citat:
Fiindca, atunci cand, la Cina cea de Taina crestinii se impartasesc pentru prima data cu Trupul si Sangele lui Cristos, nu exista nicio Scriptura. In mod evident, Noul Testament nu exista. Iar cartile Vechiului Testament circulau separat, amestecate cu apocrife, doar cartile lui Moise (Thorah, careia noi ii spunem "Pentateuh") erau date "spre neschimbare" si copiate cu cea mai admirabila acribie. Faptele Apostolilor au fost scrise (si realizate), Evangheliile au fost scrise (si anuntate) ca urmare si efect al Euharistiei si nu invers. Noi nu ne impartasim fiindca asa scrie in Biblie, ci fiindca asa au facut aceia dinaintea noastra pe care vrem sa-i urmam. Asta inseamna sa fim Religia Vietii, si nu Religia Cartii. Desigur, cuvintele tari ale Mantuitorului despre caracterul salvific al Euharistiei si Tainelor in general, pe care le gasim in Biblie, ne sunt reazem in credinta, dar prezenta lor acolo nu e nici indispensabila, nici suport ultim. Daca, in urma unei intamplari dramatice, toate Bibliile din lume ar disparea subit, Biserica ar subzista. Ar fi trist, fiindca nicio Evanghelie nu s-ar mai deschide la slujbe, si totusi ar fi Euharistii spre salvarea sufletelor si viata de veci. Daca, insa, nu ar mai exista niciun preot sa faca Euharistii (si niciun episcop sa sfinteasca noi preoti), atunci Biserica ar muri, cu tone de Biblii frumos imbracate mucegaind prin sacristiile lumii. Acesta e motivul principal pentru care dusmanul lui Dumnezeu si al oamenilor uraste Biblia, dar inca si mai mult pe preoti, iar pe episcopi in mod deosebit. El face orice este draceste posibil pentru ca sa-i tina pe oameni cat mai departe de Preasfantul Sacrament.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 15.09.2014 at 12:28:57. |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Biserica da.
Dar nu secta papistaseasca eretica si schismatica. „Biserica” de care tot faci vorbire desarta a murit deja. Atunci cand a acceptat ereziile și a schimbat dogmele si crezul. Când a inceput sa-l slaveasca pe „papa” si sa-l ridice deasupra Episcopilor si a Bisericii. Atunci cand s-a despartit de Biserica, secta papistaseasca a murit. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Dalian, iar incepi? Te incadrezi la banala reactie psihologica de tip talibanoid, de divizare in gasti isteroid delimitate, reactie tipica speciei asteia imature si crude din care avem canonul sa facem parte, reactie pe care eu o numesc poetic "pentru cauza latram, sub steag ne aglutinam".
E la fel de valabila si pentru orto fanatici si pentru (neo)protestantii fanatici si pentru catolicii fanatici. (A propos, Mihnea o fi avind defectele lui, ca doar un om e, numai un fanatic/batut in cap nu este. Spre deosebire de altii). |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Se pare ca adevarul e mereu pe la mijloc,si nu prea vrea sa se aseze deloc in tiparele care le vrem noi.
O fi Mihnea catolic ,dar uite ca inveti de la el mai multa dogmatica decat de la multi ortodocsi .Pe mine m-a facut sa inteleg multe lucruri,fara sa fiu mai putin ortodox prin asta. Poate mai mult... In plus, am observat ca atunci cand exista dispute chiar pe teme ortodoxe,cuvantul sau e respectat ca al unui ortodox , caci cunoaste multe lucururi despre dogma si aplicarea ei , si stie cum sa le zica. Pe de alta parte si Dalian are dreptate in condamnarea catolicismului ,caci nu face decat sa aplice dogma ortodoxa despre schisma . Totusi e nepoliticos ce face ,pentru ca extrage din context niste propozitii care nu aveau legatura cu acel subiect ,pentru a il atinge pe Mihnea,care avea un cu totul alt dialog decat schisma. Dar fara acest aspect gratuity agresiv ,credinta lui e corecta. Daca credem in ortodoxie,apoi trebuie sa credem pina la capat. Daca nu credem pina la capat , atunci incepem sa eliminam pe rand,ca niste petale:intai euharistia ,apoi icoanele, apoi infaibilitatea , apoi conlucrarea cu harul .Si treptat ajungem sa respingem intreaga ortodoxie. Schisma este un subiect dureros din istoria Bisericii.Pe de o parte ajungem sa credem in Biserica dupa lungi rataciri, si sa fim convinsi ca in ea e adevarul . Pe de alta parte ,credinciosii bisericii ajung sa se imparta in doua, si totul se relativizeaza Si acest motiv m-a facut sa privesc biserica intr-un mod relativ, sa nu fiu convins 100% ca tot ce e in ea este adevarat ,si sa cred ca adevarul este in Biblie ,care o accepta toti. Dar chiar si in aceste conditii grele, nu s-a schimbat in mine respectul si increderea in Ortodoxie ,care a reusit si sa continue cel mai bine opera Mantuitorului dar si sa ramana cea mai neschimbata si convingatoare in dogmele sale, indifferent ca nu le intelegem la un moment dat. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
l-ai atacat absolut gratuit. Crezi ca foloseste cuiva atitudinea asta ? Eu cred ca nici macar tie nu-ti foloseste. |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Citat:
Cum se simte calare pe pe situatie, cum si incepe sa atace si sa facă propaganda desantata pentru secta papistasa. Dar cand il tii sub observatie, e cuminte. Citat:
Asa, cu îndelunga rabdare si piosenie, După cum imi dai mie lectii. Eu am gresit, in opinia ta. Si mi-ai aratat si postarea. Vrei sa arati o postare in care tu ai reactionat corect? Iertare dar nu va aduceti bine aminte. Sfantul Nicolae nu era arhiereu conform legii lui Moise. Ci dupa legea lui Hristos. Nimeni, conform legii lui Hristos, nu are datoria de a lovi peste gura pe cei care hulesc. |
|
#10
|
||||
|
||||
|
Sigur, știu că nu după legea lui Moise era, însă n-am putut să nu remarc similitudinea gestului și am presupus că de acolo a fost preluat și de către arhiereii creștini, având în vedere că multe au fost păstrate din Legea Veche, pe care a plinit-o Hristos.
|
|
|