Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[Ioan_Cezar]

Sfânta Scriptură este, aşa cum înţeleg eu, un rod al Sfintelor Taine din Biserică. Adică un rod al Veşniciei lucrătoare în istorie. În Istoria Bisericii.
Apostolii şi ceilalţi Autori biblici nu au scris cărţile care alcătuiesc NT din afara Tainelor, ci tocmai dinlăuntru. Adică din modul de vieţuire propovăduit de Hristos, cu aportul necontenit al Sfântului Duh.
Viind în Taina Botezului şi în Taina Preoţiei, cei 4 autori sfinţi au alcătuit variantele Evangheliei şi au scris Epistolele şi Apocalipsa.
Dacă ar fi trăit în afara Tainelor, ar fi scris cel mult nişte apocrife dubioase, pline de neînţelegeri şi exagerări. Cum dealtfel s-a şi întâmplat cu unii...

Mă tem că adeseori vedem Sfintele Taine doar ca acte exterioare, materiale şi psiho-sociale. Dacă ar fi alta realitatea, dacă am avea conştiinţa clară a caracterului sacru, supralumesc al Tainelor, atunci nu am vorbi despre Acestea decât cu sfânt cutremur şi nu am petrece cum petrecem în lăcaşurile de cult.
Pe scurt, reducem Taina la caracterul ei de manifestare exterioară, ca un fel de reprezentaţie teatrală. Un joc, acolo, cu nişte actori... Iar replicile le cam ştim deja, pe de rost şi, of, până se termină actul ăsta mai dăm un sms, mai şuşotim de una de alta, mai facem cu ochiul, mai privim pe sub sprânceană etc.
Dar Taina nu e deloc ce pare unora a fi. E manifestare a Sacrului, de aceea o şi numim Sfântă, nu doar Taină. Ne-ar prii un picuţ de zdrobire, de uimire, de sfântă frică...

Sfintele Taine nu pot decurge din Scriptură, deşi Scriptura a fost mereu un îndreptar şi o memorie colectivă. Apostolii nu consultau Scriptura ca să vieţuiască în Taine, ci invers, avînd Tainele şi vieţuind înlăuntrul lor au scris Scriptura, Noul Testament. Pentru ca noi să avem mereu, peste arcuri de timp, un reper/o dovadă/un dreptar. Ca să nu rătăcim.

Deci, Iustin, e decisiv să punem raportul corect între Sfintele Taine şi Scriptură şi să înţelegem că primele sunt primordiale faţă de ultima, iar nu invers.
A participa la Sfintele Taine are ca rod, printre altele, o înţelegere mai bună a Scripturii. După cum şi invers, a studia Scriptura oferă un anumit înţeles pentru Taine. Dar el pică repede în eroare, dacă omul nu vieţuieşte înlăuntrul Tainelor.

Nu Scriptura se împlineşte şi rodeşte în Taine, ci Tainele au rodit sub numele de Scripturi. Ele mai rodesc şi sub forma vieţii noastre, aşa încât unii dintre creştini devin, cu Harul Domnului, Scripturi vii, însufleţite, cum erau Apostolii.

Să nu căutăm un sens livresc al Tainelor. Ele sunt moduri de a fi, omenesc ŞI Dumnezeiesc împreună.
Nu Ortodoxia vine din Biblie ci, ca rod şi expresie a vieţii Bisericii, a Ortodoxiei, această colecţie de cărţi numită Biblie exprimă Ortodoxia, viaţa Bisericii. Firescul vieţii oamenilor, viaţa în Biserică, naşte Scriptura. Pentru a rămâne în dar peste secole, eventualilor necredincioşi sau puţin credincioşi ca noi. Pentru a rămâne semn şi poartă către Împărăţie următorilor căutători.
Faptele Apostolilor, de pildă, sunt numite chiar aşa: Evanghelia Duhului Sfânt. Pentru a nu mai avea nici un dubiu că Scriptura este rodul vieţuirii în Biserică, în Sfintele Taine.