Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In mesajul anterior in care ti-am spus ca "le ametesti", nu am putut spune mai mult, fiindca nu sunt eu in masura s-o fac. Diferenta intre noi nu e foarte mare. Suntem amandoi "elevi" la aceeasi "scoala", doar ca eu am inceput-o ceva mai devreme. Totusi, asta nu inseamna ca pot eu subtitui pe "Profesor", ci cel mult imi pot da cu parerea, dar nu la modul... oficial. De aceea m-as fi asteptat sa gasesti o modalitate potrivita pentru a reusi sa pui cap la cap, acele lucruri extrem de importante, pentru a merge mai departe.
Dar, daca progresezi sau dimpotriva, asta nu mai depinde de nimeni de-aici, ci numai si numai de relatia cu propria ta constiinta. Si nu vei avea niciodata pace, daca nu o cauti si nu o accepti. Deocamdata tu - din cate mi-am dat eu seama - i-ai declarat razboi diavolului, si-l tot tachinezi si-l tragi de coada! Ia seama, frate, sa nu-si intoarca Dumnezeu privirea de la tine, iar celui provocat sa-i fie ingaduit sa-si arate puterile!
Mantuire sa ne dea Dumnezeu!

Nu inteleg de ce nu spui mai clar ,daca ai vreo observatie ? Tot ce inteleg din mesajul tau,in afara de niste reprosuri vagi,nedetaliate ,e ca nu merita sa le spun altora ce sa faca , sa fac prozelitism cum fac sectanti,si ca as avea prea mult curaj sa trag diavolul de coada.
Dar repet ce am mai scris : Nimeni nu poate schimba pe altul , si nici nu e bine sa pacatuim pentru altcineva . Nu am indemnat nici la schimbarea cuiva ,nici la pacatuire .Ci impotriva izolarii,sa nu refuzam sa intram in contact cu oamenii,sa nu ii judecam dinainte. Sa ne aratam virtutile intre oameni,nu prin citate . Daca vorbesc cu cineva pacatos sau necredincios ,ma murdaresc cumva prin asta? Iisus s-a considerat murdarit de desfranata care ii atingea picioarele ? I-a fost rusine sa stea la masa cu vamesii ? S-a simtit osandit ca a fost pus impreuna cu talharii? A refuzat sa ia un fariseu intre ucenicii lui?
Doar atat am spus. In ce consta curajul meu nechibzuit ? E mai intelept sa te feresti de ceilalti ? Sa crezi ca eviti pacatele vazute,dar de fapt sa risti sa te umpli de alte pacate,mai greu sesizabile :mandria , ignorarea celorlalti , respingerea lor,judecarea nedreapta. E foarte util sa vorbesti cu tot soiul de oameni,sa nu refuzi dialogul, ca doar asa te umanizezi, si constati ca esti de fapt un munte de prejudecati , cu o parere extraordinara si nejustificata despre sine , si cu o gramada de repulsie sau dispret fata de ceialalti . Daca mai imbraci aceasta parere personala si in dogme grabit intelese ,si te mai crezi si credincios, atunci dispretul pe care il avem fata de ceialti se autoprotejeaza ,tu crezi ca te feresti de pacat ,dar de fapt te feresti de oameni,pentru ca nu ai avea ce sa le spui . Si eviti contactul cu propria goliciune, prin izolare.
As vrea sa inteleg mai bine atitudinea ortodoxa in mijlocul oamenilor,in situatii ca cele ridicate de voi. Caci acolo cam e un teren gri , nu se spune ce sa facem sau ce sa nu facem. Se enumera niste virtuti sau pacate, dar ni se lasa libertaeta sa hotaram daca o anume situatie e buna sau rea
Ortodoxia e de fapt foarte creativa,caci permite lucrarea vointei noastre alaturi de har,iar cei care se asteapta sa gaseasca peste tot reguli, ce trebuie sa faca sau nu,vor fi dezamagiti . Singura regula e sa iubesti cu adevarat , sa nu te dezlipesti de Hristos, si vei constata uimit o alta lume decat o stiai .

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Nu am indemnat nici la schimbarea cuiva ,nici la pacatuire .Ci impotriva izolarii,sa nu refuzam sa intram in contact cu oamenii,sa nu ii judecam dinainte. Sa ne aratam virtutile intre oameni,nu prin citate . Daca vorbesc cu cineva pacatos sau necredincios ,ma murdaresc cumva prin asta? Iisus s-a considerat murdarit de desfranata care ii atingea picioarele ? I-a fost rusine sa stea la masa cu vamesii ? S-a simtit osandit ca a fost pus impreuna cu talharii? A refuzat sa ia un fariseu intre ucenicii lui?
Doar atat am spus. In ce consta curajul meu nechibzuit ? E mai intelept sa te feresti de ceilalti ? Sa crezi ca eviti pacatele vazute,dar de fapt sa risti sa te umpli de alte pacate,mai greu sesizabile :mandria , ignorarea celorlalti , respingerea lor,judecarea nedreapta. E foarte util sa vorbesti cu tot soiul de oameni,sa nu refuzi dialogul, ca doar asa te umanizezi, si constati ca esti de fapt un munte de prejudecati , cu o parere extraordinara si nejustificata despre sine , si cu o gramada de repulsie sau dispret fata de ceialalti . Daca mai imbraci aceasta parere personala si in dogme grabit intelese ,si te mai crezi si credincios, atunci dispretul pe care il avem fata de ceialti se autoprotejeaza ,tu crezi ca te feresti de pacat ,dar de fapt te feresti de oameni,pentru ca nu ai avea ce sa le spui . Si eviti contactul cu propria goliciune, prin izolare.
.

In aceste cuvinte, pe cine ati pus la zid judecandu-l cu asprime si raceala? Pe cineva imaginar? Ma indoiesc.

Exista 3 cai ale vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa ni le insusim fara o chemare deosebita: calea sihastriei, calea nebuniei pentru Hristos si calea calauzirii celorlalti.

Noi nu umanizarea trebuie sa o dobandim, ci sfintenia. Sa nu fim ca orbul care calauzeste pe orb.

Noi nu suntem Hristos. Cine se crede Hristos acela este un inselat.

[dobrin7m]

Cand stam de vorba cu cei necredinciosi ne vatamam, nu pentru ca ei sunt necredinciosi ci pentru ca noi suntem inca necopti si vulnerabili. Am vazut oameni care au ratacit pentru ca, increzand-se in cunostiintele si sinele lor au purces la discutii cu ateii, sperand ca ii pot schimba.
De altfel, indemnul de a cauta sa avem prietenii doar cu cei credinciosi este porunca dumnezeiasca inca din perioada vechi testamentara, pe care sfintii apoi au intarit-o ca invatatura absolut necesara daca vrem sa ne pastram pe calea mantuirii. Aceasta nu trebuie confundat cu ajutorul oferit oricarei persoane care ti-l solicita indiferent cine este el.
Trebuie fugit de obiceiurile pacatoase, nu de oameni. este acelasi lucru cu a iubi pacatosul si a uri pacatul.

cine se crede infailibil in mare inselare se afla.

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cand stam de vorba cu cei necredinciosi ne vatamam, nu pentru ca ei sunt necredinciosi ci pentru ca noi suntem inca necopti si vulnerabili. Am vazut oameni care au ratacit pentru ca, increzand-se in cunostiintele si sinele lor au purces la discutii cu ateii, sperand ca ii pot schimba.
..... Aceasta nu trebuie confundat cu ajutorul oferit oricarei persoane care ti-l solicita indiferent cine este el.
Trebuie fugit de obiceiurile pacatoase, nu de oameni. este acelasi lucru cu a iubi pacatosul si a uri pacatul.

cine se crede infailibil in mare inselare se afla.

Da,e bine sa eviti discutiile care aduc cearta de idei.
Dar poti vorbi o multime de alte lucruri,chiar si despre credinta ,si despre atitudinea acelui om in viata si despre cum se poarta cu ceilalti ,fara a forta sa ajungi pe terenul minat al dogmelor. Daca ajungi acolo ,sigur ,prapastia s-a sapat deja .
Multi dintre noi sunt nevoiti sa intre in contact cu cei de alte confesiuni/religii sau atei.
Daca ne apucam sa facem prozelitism, si opozitie fatisa,ne pierdem si pe noi si pierdem si contactul cu ceilalti
Mai bine sa ii luam cu binisorul , si ,cand e momentul, sa spunem si ce credem noi,in lumina invataturii care am primit-o. Simplu ,fara contraziceri ,fara incercare de convingere.
Convingerea noastra va ramane undeva sapata in mintea celuilalt,si impreuna cu atitudinea noastra prietenoasa ,mai ales cu aceasta , odata,nu se stie cand, va aduce roada.
Ce depaseste aceasta ,incercarea brutala de a il converti pe celalalt, e fie mandrie ,fie har .
Dar si atitudinea de ferire , de a refuza dialogul cu acel om,de a pelca cu idei preconcepute in relatia cu el , este la fel de nefasta . Inseamna ca acel om a ratat poate una din putinele sale sanse,ca Hristos sa ii vorbeasca prin noi,cu blandete ,si in indelunga asteptare,daca noi sustinem ca credinta noastra este cea dreapta
Daca facem si bine unui astfel de om , atunci cu adevarat i l-am aratat pe Hristos ,nu numai in vorbe,ci si in fapte,chiar daca teoretic,este dusmanul dogmei noastre

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Da,e bine sa eviti discutiile care aduc cearta de idei.
Dar poti vorbi o multime de alte lucruri,chiar si despre credinta ,si despre atitudinea acelui om in viata si despre cum se poarta cu ceilalti ,fara a forta sa ajungi pe terenul minat al dogmelor. Daca ajungi acolo ,sigur ,prapastia s-a sapat deja .
Multi dintre noi sunt nevoiti sa intre in contact cu cei de alte confesiuni/religii sau atei.
Daca ne apucam sa facem prozelitism, si opozitie fatisa,ne pierdem si pe noi si pierdem si contactul cu ceilalti
Mai bine sa ii luam cu binisorul , si ,cand e momentul, sa spunem si ce credem noi,in lumina invataturii care am primit-o. Simplu ,fara contraziceri ,fara incercare de convingere.
Convingerea noastra va ramane undeva sapata in mintea celuilalt,si impreuna cu atitudinea noastra prietenoasa ,mai ales cu aceasta , odata,nu se stie cand, va aduce roada.
Ce depaseste aceasta ,incercarea brutala de a il converti pe celalalt, e fie mandrie ,fie har .
Dar si atitudinea de ferire , de a refuza dialogul cu acel om,de a pelca cu idei preconcepute in relatia cu el , este la fel de nefasta . Inseamna ca acel om a ratat poate una din putinele sale sanse,ca Hristos sa ii vorbeasca prin noi,cu blandete ,si in indelunga asteptare,daca noi sustinem ca credinta noastra este cea dreapta
Daca facem si bine unui astfel de om , atunci cu adevarat i l-am aratat pe Hristos ,nu numai in vorbe,ci si in fapte,chiar daca teoretic,este dusmanul dogmei noastre

Daca totul s-ar rezuma doar la un nevinovat dialog ce bine ar fi.
Duhul lumii te invaluie, usor, la inceput sub masca nevinovatiei, a umanitatii.

Daca voiesti sa faci bine oricarui om, faci acest bine si gata. Fara prozeletism, insotiri vatamatoare, discutii inutile, lucruri desarte, etc.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca totul s-ar rezuma doar la un nevinovat dialog ce bine ar fi.
Duhul lumii te invaluie, usor, la inceput sub masca nevinovatiei, a umanitatii.

Daca voiesti sa faci bine oricarui om, faci acest bine si gata. Fara prozeletism, insotiri vatamatoare, discutii inutile, lucruri desarte, etc.

Ca sa nu mai sar iar in sus,explica mi ce e aceasta invaluire a lumii , la ce te gandesti?
Pentru ca interactiunea cu un om nu mi se pare deloc desarta . De unde frica aceasta de credinta lui ,oare nu ai deja credinta ta ? De ce trebuie ajuns neaparat la dialoguri despre credinta,daca e un teren periculos ? Si ,chiar si in acel caz, de ce sa nu fii in stare sa afirmi,neostentativ credinta ta ?

[dobrin7m]

Iustin, lumea in general, nu e totuna cu duhul lumii.

Atunci cand interactionezi cu un om , ori sporesti , ori te vatami. Depinde de duhul ce il poarta si de taria credintei tale.

Nu vorbim aici de credinte, la modul general, de dogme ci de aspecte practice din viata de zi cu zi.
De exemplu: daca eu interactionez cu un betiv, acesta va insista sa mergem intr-un birt, sa stam "linistiti" la un pahar de vorba. Eu ii voi spune: nu, putem merge in parc, pe o banca sa stam de vorba la fel de linistiti. Daca betivul este cuprins foarte tare de aceasta patima va spune: aa, nu in parc, asa pe uscat?

Este inutil sa participi la adunari pacatoase, de dragul umanitatii. Numai Bunul va schimba omul, cu puterea Lui.

In orice discutie, sau interactiune, exista o confruntare intre forte. Cine nu e obisnuit sa simta duhul celuilalt, nu va simti confruntarea. Iar cand va ceda el insusi, nici atat. In aproape toate cazurile isi da seama de pierdere mult mai tarziu.

[iustin10]

Inteleg ca aceasta catalogare a iubirismului ca un curent frivol si superficial , este facuta tocmai de cei ce stiu cat de greu e sa iubesti . Sub impresia scrierilor sfintilor despre drumul care trebuie parcurs pina la despatimire ,si cunoscand propria neputinta , fac alergie la oricine face apel la acest indemn . Dar ,daca nu am accepta pasii marunti ,si nu am incuraja faptele pozitive, oare ce ar face marea masa a oamenilor ,care nu au auzit ,nu cunosc,nu practica credinta ? Oare cum ar mai putea sa traiasca lumea ,daca nu ar fi relatii izvorate din iubire intre oameni ? Daca acceptam virtutea si o laduam acolo unde o intalnim,inseamna automat ca suntem impotriva conceptiei ca iubirea desavarsita vine doar prin Domnul ?
Daca intalnim analogii si semne ale acestei iubiri ,in viata celor necredinciosi,si intalnim unele atitudini opuse iubirii in viata credinciosilor ,inseamna sa judecam dupa eticheta , sau dupa dreptate ?
E adevarat ca iubirea desavarsita vine doar prin Hristos . Vine prin harul Sau dar si prin efortul nostru. Sa iubim asa cum stim noi,cum am inteles de la El . Iar El ne va arata cum trebuie cu adevarat sa iubim . Nasterea iubirii adevarate se face prin conlucrare dintre fapte,smerenie si har .Nu prin asteptarea pasiva a harului ,pentru ca ,nu e asa? , noi nu stim oricum sa iubim . Trebuie sa facem eforturile noastre in acest sens,chiar acolo unde ni se pare mai imposibil sa tinem la cineva , si ,aceste efroturi vor fi incununate de har ,daca le facem cu credinta si speranta .

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

In aceste cuvinte, pe cine ati pus la zid judecandu-l cu asprime si raceala? Pe cineva imaginar? Ma indoiesc.

Exista 3 cai ale vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa ni le insusim fara o chemare deosebita: calea sihastriei, calea nebuniei pentru Hristos si calea calauzirii celorlalti.

Noi nu umanizarea trebuie sa o dobandim, ci sfintenia. Sa nu fim ca orbul care calauzeste pe orb.

Noi nu suntem Hristos. Cine se crede Hristos acela este un inselat.

Pina la sfintenie ,eu zic sa incepem cu bazele,sa urmarim deocamdata sa fim oameni,pentru ca la acest capitol chiar putem face ceva . Si ulterior , cu ajutorul harului , putem fi si sfinti,dar asta depinde de Hristos ,si de harul care il va varsa peste noi.Daca harul ne va gasi lucrand in folosul oamenilor,sigur se va simti ca acasa.
Judecata mea, daca asa pare, este impotriva izolarii de ceilalti. Impotriva conceptiei ca ne putem mantui singuri doar in relatie cu Dumnezeu , fara a ne inconjura prin mii de fire si de ceilalti . Impotriva respectarii a jumatate de porunca , aceea de a iubi pe Dumenzeu, dar sa avem o atiutdine de ferire si de judecare fata de ceialalti ,sa nu ii iubim din tot sufletul ,si sa trecem nepasatori mai departe cand ii vedem neputinciosi . Daca judec ceva, judec insasi respingerea si judecarea celorlalti . Iar daca nu fac bine ,dovediti-mi unde gresesc.
Ca judec pe altii ? Dar in primul rand ma judec pe mine .
Eu judec o atitudine,nu o persoana , o atitudine opusa a ceea ce am primit de la Domnul , anume sa avem grija unii de altii si sa ne purtam sarcinile .
Doar cand aud aceasta atitudine exprimata explicit , ma mai linistesc. Cand o aud contrazisa,iau foc.
Si ingaduiti mi sa am si eu mica mea revolta ,caci peste tot acolo unde nu am stiut sau am gasit o parere mai buna ca a mea , am acceptat-o,si am incercat sa ma schimb.
Si cine este orbul ? Oare nu de aceea a venit Hristos, sa nu mai umblam ca orbii,ci sa ne tinem de El ,si sa ne calauzim la lumina ?

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Pina la sfintenie ,eu zic sa incepem cu bazele,sa urmarim deocamdata sa fim oameni,pentru ca la acest capitol chiar putem face ceva . Si ulterior , cu ajutorul harului , putem fi si sfinti,dar asta depinde de Hristos ,si de harul care il va varsa peste noi.Daca harul ne va gasi lucrand in folosul oamenilor,sigur se va simti ca acasa.
Judecata mea, daca asa pare, este impotriva izolarii de ceilalti. Impotriva conceptiei ca ne putem mantui singuri doar in relatie cu Dumnezeu , fara a ne inconjura prin mii de fire si de ceilalti . Impotriva respectarii a jumatate de porunca , aceea de a iubi pe Dumenzeu, dar sa avem o atiutdine de ferire si de judecare fata de ceialalti ,sa nu ii iubim din tot sufletul ,si sa trecem nepasatori mai departe cand ii vedem neputinciosi . Daca judec ceva, judec insasi respingerea si judecarea celorlalti . Iar daca nu fac bine ,dovediti-mi unde gresesc.
Ca judec pe altii ? Dar in primul rand ma judec pe mine .
Eu judec o atitudine,nu o persoana , o atitudine opusa a ceea ce am primit de la Domnul , anume sa avem grija unii de altii si sa ne purtam sarcinile .
Doar cand aud aceasta atitudine exprimata explicit , ma mai linistesc. Cand o aud contrazisa,iau foc.
Si ingaduiti mi sa am si eu mica mea revolta ,caci peste tot acolo unde nu am stiut sau am gasit o parere mai buna ca a mea , am acceptat-o,si am incercat sa ma schimb.
Si cine este orbul ? Oare nu de aceea a venit Hristos, sa nu mai umblam ca orbii,ci sa ne tinem de El ,si sa ne calauzim la lumina ?

daca ati citit si ultima mea postare poate ati inteles un pic mai mult din ceea ce am vrut sa spun.

daca dvs vreti sa va tineti de Hristos si celalalt de Mamona, oare ale cui sarcini le purtati?