Ferestrele istorice ale Bibliei

[Ioan_Cezar]

Mirela, aş vrea să ne reamintim cu atenţie maximă că Sfântul Ştefan este primul martir creştin. Ucis după datina evreiască prin acel teribil procedeu numit "cu pietre". Ştii ce presupunea aceasta? Printre altele, aruncarea pe piatră a victimei de la o anumită înălţime (de pe un zid sau fie şi de deasupra capului, atunci când călăul era un bărbat suficient de bine făcut), de câteva ori până îşi dădea duhul. Dacă victima rezista acestei prime etape de tortură, urmau şi altele printre care zdrobirea sistematică a corpului cu pietre aruncate de ucigaşi.
Nu e vorba de o ceată de puşti care aruncă cu pietricele într-un bătrânel caraghios care trece pîş-pîş prin mijlocul terenului unde joacă ei fotbal, e vorba despre un asasinat oribil, premeditat şi realizat cu sânge rece, de oameni care îl considerau pe Ştefan un obiect numa bun de zdrobit. E o crimă bestială, abjectă.

Sfântul Ştefan rezistă torturii, după cum aflăm din textul biblic, până în etapa finală când, zdrobit efectiv de pe urmă loviturilor, îşi dă sufletul. Întrucât Ştefan se luptă acolo pentru mărturisirea neştirbită a Adevărului, el neaflîndu-se în vreo dispută oarecare, minoră.

Personal consider că abjecţia şi monstruozitatea omorârii lui Ştefan este incalificabilă, afară doar de încadrarea ei în categoria "drăcească". Duhul lui Hristos vorbeşte prin Sfânt iar duhul drăcesc se exprimă prin asasini. Într-adevăr, cred că putem spune că forţele întunericului se dezlănţuie cu toată furia lor împotriva mărturisitorului lui Hristos. Aşa cum va fi mereu în Biserică, până azi şi în veci. Milioane şi milioane de martiri au fost ucişi bestial de cel a cărui ură noi nici n-o putem înţelege, nici n-o putem suporta (fără ajutor divin), nici n-o putem curma. Este ura potrivnicului lui Dumnezeu. Se manifestă azi, acum, în lume pretutindeni. Se va manifesta mereu, până când Domnul o va curma (revezi Apocalipsa).

Nu avem voie să bagatelizăm aceste lucruri cruciale din realittea lumii şi a Bisericii. Decât dacă ne-am pus gând rău, foarte rău, nouă înşine.

Cu atât mai mult omul lui Hristos îşi arată măreţia iubirii când, conştient de motivul şi de modul inuman în care e ucis de semenii lui, adresează acea rugăciune demnă de Hristos către Cer. Pentru aceasta Hristos Însuşi Se ridică de pe Tronul Împărătesc şi, în picioare fiind (stând) îl întâmpină pe Ştefan.

Acum te rog să mă ierţi surioară, însă eu sunt cu totul de acord cu modul în care înţelege Pelerinul scena. Am aceeaşi reprezentare a momentului, aceleaşi semnificaţii dau şi eu, aşa înţeleg şi eu. Ar fi ridicol să spun că înţeleg altfel.

P.S. Ca să nu te superi că rezonez cu Pelerinul în această chestiune, te rog să iei în considerare că rezonez în multe altele şi aceasta se datorează faptului că pe mine şi pe Pelerinul ne leagă ceva indestructibil, ceva care ne conduce la interpretări asemănătoare în multe din întâmplările omeneşti. Ne leagă iubirea. Anume, iubim amândoi aceeaşi echipă de fotbal, una englezească, echipa cea mai frumoasă a britanicilor cu a mai minunată galerie din lume: F.C. Liverpool! Cine iubeşte pe Liverpool nu poate să nu rezoneze din când în când şi în privinţa altor chestiuni......:)
Ne vei ierta aşadar pe amândoi că uneori ne aflăm pe aceeaşi lungime de undă, te rog!