Remember

[cristiboss56]

Astazi, 29 septembrie, se implinesc 104 ani de la nasterea marelui duhovnic, Arsenie Boca pe care marele poet roman crestin Nichifor Crainic il numea “zugravul de suflete”. Considerat a fi “Sfantul Ardealului€, in timpul vietii, parintele Arsenie Boca aduna la el mii de credinciosi din toate colturile tarii, dornici sa afle un sfat sau doar sa-l vada pe cel despre care se spunea ca are darul profetiei. Dupa trecerea la Domnul a parintelui Arsenie Boca, mormantul sau de la Manastirea Prislop din judetul Hunedoara a devenit un adevarat loc de pelerinaj.

€žIubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu”, sunt cuvintele marelui duhovnic Arsenie Boca, intiparite in inimile multor credinciosi care marturisesc ca odata ce l-au cunoscut sau au aflat de “Sfantul Ardealului”, viata lor s-a schimbat.

Despre“zugravul de suflete€, un alt mare duhovnic, parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru-Voda, spunea ca €œrolul mare pe care l-a avut parintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai aceasta mare lucrare de o deosebita adancime duhovniceasca pe care el a lasat-o, iar noi, ca urmasi ai lui, trebuie sa ne hranim dintr-insa si sa ne ostenim cu toata ravna sa o ducem mai departe ca binecuvantare pentru nepotii si stranepotii nostri.Aceasta a fost si este misiunea parintelui Arsenie Boca, si el nu e mic inaintea lui Dumnezeu; de aceea il lauda credinciosii in biserici, la mormantul lui si in casele lor€.

Parintele Arsenie Boca s-a nascut in data de 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, langa Brad, judetul Hunedoara, primind la botez numele Zian. A urmat studiile Institutului Teologic din Sibiu, in 29 septembrie 1935 fiind hirotonit diacon celib.

Patru ani mai tarziu, dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism, la Sfantul Munte Athos. La reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari. Parintele Dumitru Staniloae l-a numit "ctitor de frunte al Filocaliei romanesti".

Pe tot parcursul vietii sale monahale, Parintele Arsenie Boca a fost prigonit si persecutat de comunisti, urmarit de securitate, arestat si dus la Canal pentru aproape un an. Cat a fost arestat, celula in care era inchis Parintele Arsenie, dimineata gardienii o gaseau descuiata, asa incat chiar ei au ajuns sa spuna ca nu ei trebuie sa-l pazeasca pe Parintele, ci invers.

In 1959 a fost scos abuziv din monahism si i s-a interzis sa slujeasca la altar. In acest timp, parintele Arsenie Boca picteaza mai multe lacasuri de cult. Din 1968, timp de 15 ani a pictat biserica din satul Draganescu. Mii si mii de oameni l-au cautat mereu pentru sfat si indrumare. A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, fiind inmormantat pe 4 decembrie 1989 la Manastirea Prislop.

[cristiboss56]

104 ani de la nasterea Parintelui Arsenie Boca :
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=5045&page=63

[cristiboss56]

104 ani de la nasterea Parintelui Arsenie Boca :
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=5045&page=63

[cristiboss56]

Cunoscută în popor şi sub numele de “Sfânta Vineri”, Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Cinstitele sale odoare au fost aduse la Iaşi de domnitorul Vasile Lupu în anul 1641, fiind aşezate în ctitoria sa, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi". Moaştele au fost un dar al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru domnitorul Moldovei.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinţi români, precum si generalizarea cultului unora ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, la începutul anului 1950. Prima slujbă închinată Sfintei Cuvioase Parascheva după generalizarea cultului a avut loc în Catedrala mitropolitană din Iaşi, la 14 octombrie 1955.
În decurs de aproape 373 de ani, de când moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se află la Iaşi, racla nu a părăsit Capitala Moldovei decât de două ori: în anul 1944, când a fost dusă la Mănăstirea Samurcăşeşti şi în Capitală şi, în vara anului 1947, când a avut loc poate cea mai mare procesiune religioasă de pe pământul Moldovei: prin localităţile judeţului Iaşi, iar apoi în Vaslui, Roman, Bacău, Neamţ şi Baia.

[cristiboss56]

Pe 15 octombrie 1922, Ferdinand I era încoronat Rege al României. Pentru a marca împlinirea a 92 de ani de la acel moment, la Alba Iulia au fost organizate mai multe evenimente aniversare. Manifestările au început în Catedrala Reîntregirii, unde Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a oficiat o slujbă de Te Deum. Au participat Principele Radu al României, autorităţi locale, ambasadori, membri ai Corpului Diplomatic, precum și personalități ale societății civile.
„Acest act istoric a marcat pe plan naţional şi internaţional desăvârşirea unităţii naţionale a poporului român. Prin încoronarea suveranilor noştri Regatul României a răspuns la actul Marii Uniri înfăptuită la Alba Iulia. Această comemorare constituie pentru noi un îndemn de a milita constant pentru întărirea conştiinţei etnice, pentru propăşirea culturii şi spiritualităţii româneşti”, a declarat pentru TRINITAS TV Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu.
În cadrul evenimentului, Corul de copii “Theotokos”, din Alba Iulia, a susţinut un scurt concert de muzică religioasă şi a interpretat Imnul Regal, fostul imn de stat al României.

[cristiboss56]

16 ani de la moartea parintelui Cleopa Ilie


Pe 2 decembrie 2014 se implinesc 16 ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Ilie Cleopa.
Parintele Ilie Cleopa s-a nascut pe 10 aprilie 1912, in comuna Sulita, judetul Botosani, intr-o familie de tarani - Alexandru si Ana Ilie, cu zece copii. Trei ani de zile a facut ucenicie la schimonahul Paisie Olaru, pustnic in Schitul Cozancea. A intrat in viata monahala in anul 1929, la Manastirea Sihastria. A fost calugarit in 1937, ales egumen interimar in 1942 la Manastirea Sihastria si staret in anul 1945. Este transferat la Manastirea Slatina din Suceava in 1949, impreuna cu 30 de monahi, unde va sta pana in anul 1956. Revine la Manastirea Sihastria, devenind duhovnicul intregii obsti de aici. Fiind urmarit de securitate, se retrage in 1948 pentru sase luni in padurile din jurul Manastirii Sihastria. Din cauza securitatii se retrage intre anii 1952-1954 in Muntii Stanisoara, impreuna cu parintele Arsenie Papacioc. La cererea patriarhului Iustinian, va reveni din pustie la Manastirea Slatina. In primavara anului 1959 se retrage pentru a treia oara in pustie, unde se nevoieste mai bine de cinci ani. In 1964 revine in Manastirea Sihastria, si va dedica intreaga viata misiunii duhovnicesti pana pe 2 decembrie 1998, cand trece la cele vesnice.
Casa parinteasca i-a fost biserica
Parintele Ilie Cleopa marturiseste despre casa parinteasca: "Aveam o camera, toata numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar la miezul noptii ne sculam, citeam din Psaltire si faceam sute de metanii. Apoi iar ne culcam". De mic copil, Parintele Cleopa avea multa evlavie la Maica Domnului. La unsprezece ani stia pe de rost Acatistul Bunei Vestiri, dupa cum spunea: "Eram la desfacat papusi in tarina si aveam cartea de rugaciuni ascunsa sub panusi. Pana cand venea tata cu caruta cu papusoi, mai invatam un icos, mai invatam un condac. Si uite asa am invatat Acatistul Maicii Domnului".
Lupta cu ispitele in casa parinteasca

Cand erau toti fratii acasa, mama lor se ingrijea sa-i insoare. Spera ca fetele care veneau la claca, la depasunat porumb, vor deveni sotiile fiilor. Insa acestia, indeosebi parintele Cleopa, foloseau acest prilej pentru a le povesti fetelor din "Vietile Sfintilor". Una dintre ele s-a calugarit.

Din marturiile parintilor retinem ca intr-una din zile, tinerii din sat au organizat joc cu lautari in casa familiei Ilie, dupa obiceiul din batrani. Unul dintre fratii parintelui Cleopa, Gheorghe, a vazut ca icoana Maicii Domnului de pe perete plangea si astfel a inteles ca este pacat. Si asa Vasile, Gheorghe si parintele Cleopa, iesind din casa, s-au ascuns. Aflandu-i mama lor, le-a zis: "De ce ne faceti de ras in sat? Veniti si voi la joc!" Gheorghe si-a crestat, cu cutitul, ghetele din picioare, spunandu-i mamei, care insista ca ei sa se intoarca la petrecere, "cum sa vin la joc, mama, daca mi s-au stricat ghetele?". In seara aceea, parintii au inteles ca feciorii lor au ales sa-I slujeasca numai lui Hristos.

Pentru toti avea un cuvant de mangaiere

Orice persoana ajunsa la parintele Cleopa primea un cuvant de mangaiere. De la el nu pleca nimeni trist. Si asta pentru ca in el a vorbit, a trait si traieste duhul lui Hristos. Cand ajungeai la el si cereai un cuvant de invatatura, spunea: "De ce ati venit la un harb legat cu sarma?". Facea aceasta marturisire, pentru ca stia ca orice raspuns vine de la Hristos. Si din aceasta neincetata petrecere cu Hristos, striga neincetat: "Manca-v-ar Raiul!".

Trecerea la cele vesnice

Duminica, 29 noiembrie, parintele Cleopa dadea sfaturi si binecuvanta pe cei ce veneau la el. De la ora 16.00 nu a mai raspuns la nicio intrebare si a stat nemiscat pe scaunul sau de spovedanie, ca intr-o rapire, mai mult de 11 ore. S-a desteptat luni dimineata la ora 3.30. Miercuri dimineata, la ora 2.20, ucenicul sau a anuntat ca parintele Cleopa a trecut la cele vesnice. Trupul neinsufletit al parintelui Cleopa a fost coborat din chilie in sunetul clopotelor si asezat in biserica veche a manastirii. Aici a fost privegheat permanent de monahi, preoti si numerosi credinciosi. Slujba inmormantarii sale a fost savarsita pe 5 decembrie. Parintele Cleopa a fost asezat in mijlocul cimitirului, alaturi de iubitul sau duhovnic, ieroschimonahul Paisie Olaru.

Ne asteapta si astazi, tainic, la chilia si mormantul sau

Cand vezi ca zilnic ajung la chilia parintelui Cleopa zeci de credinciosi, nu-ti ramane decat sa afirmi: duhul parintelui Cleopa este viu la Sihastria. Ajuns aici, pleci mangaiat, intarit si binecuvantat. E minunat sa vezi ca la mormantul parintelui sunt in orice zi lumanari aprinse si flori. E semnul prezentei.

Adrian Cocosila

[cristiboss56]

Anul 2015 reprezintă pentru clerul şi credincioşii Patriarhiei Române un prilej de aducere aminte a unor evenimente importante din istoria Bisericii noastre, dar şi de recunoştinţă faţă de cei care au contribuit la împlinirea lor. În mod deosebit, în acest an, sunt aniversate recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.
Biserica Ortodoxă Română aniversează în anul 2015 o serie de evenimente importante din istoria ei, care vor fi evocate la nivelul parohiilor, mănăstirilor, eparhiilor şi instituţiilor de învăţământ din cadrul Patriarhiei Române prin dezbateri, colocvii, seminarii, simpozioane, conferinţe şi expoziţii de icoane, fresce, mozaicuri ş.a.
Un eveniment care va fi omagiat în mod deosebit este împlinirea a 130 de ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. O Biserică autocefală (în greceşte „autos“ â de sine, „chefali“ â cap, conducere) are o conducere proprie sau de sine, adică un sinod prezidat de întâistătătorul acelei Biserici, adică de patriarh, mitropolit sau arhiepiscop, şi care exercită în cuprinsul său puterea bisericească deplină, adică cea de învăţătură dogmatică, sacramentală şi jurisdicţională, independent faţă de ierarhia oricărei alte Biserici, dar păstrând principiul egalităţii şi coresponsabilităţii Bisericilor surori.
În cazul Bisericii Ortodoxe Române, autocefalia a fost primită formal la data de 25 aprilie 1885, fiindcă cele două Biserici Ortodoxe din Ţara Românească şi Moldova, încă de la începutul organizării politice şi ecleziastice din cele două ţări româneşti extracarpatice, „s-au afirmat cu o independenţă egală autocefaliei, fără să accepte vreun amestec jurisdicţional din partea unei ierarhii bisericeşti din afară“, se arată în Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. Datorită acestor drepturi, cele două mitropolii ortodoxe româneşti şi-au exercitat cele trei puteri bisericeşti (învăţătorească, sacramentală şi jurisdicţională) în mod liber, şi anume au alcătuit şi tipărit cărţi de cuprins doctrinar, au apărat Ortodoxia ardeleană de acţiunile prozelitiste calvine şi catolice, au introdus limba naţională în cult, dar şi elemente specifice în arta bisericească, au fost cârmuite de ierarhi aleşi din ţară, alegerea fiind doar anunţată Patriarhiei Ecumenice, au stabilit singure legi sau norme de conducere şi de organizare, toate acestea fără aprobarea prealabilă din partea unei Biserici din afară. Spre deosebire de mitropoliile din cele două ţări româneşti extracarpatice, Biserica din Transilvania, după dezbinarea din anul 1701 şi ieşirea de sub jurisdicţia Mitropoliei Ungrovlahiei, a fost subordonată Mitropoliei sârbeşti de Carloviţ, care a avut statut de Biserică autocefală. Din anul 1864, s-a permis ortodocşilor români transilvăneni înfiinţarea unei Mitropolii româneşti, „coordinată“ cu cea sârbească, deci cu statut de autocefalie.
Unirea Principatelor Române, în anul 1859, obţinerea independenţei după războiul din 1877, proclamarea regatului României în anul 1881, recunoaşterea autocefaliei în aprilie 1885, dar şi unificarea celor trei Biserici autocefale în 1919 au fost argumente principale pentru ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, eveniment de la care se împlinesc în data de 4 februarie a acestui an 90 de ani.
Tot în acest an se împlinesc 60 de ani (octombrie 1955), respectiv 10 ani (septembrie şi decembrie 2005) de la proclamarea publică a canonizării unor sfinţi români, mari păstori de suflete din provinciile româneşti.