Mania

[AndraEu]

Hmmmm.....

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de AndraEu

ce sa fac cand un om e nedrept? Sa ignor si sa nu bag de seama.

Intr-un fel da.Considera ca vorbeste gura fara el.

.Ma simt trista, mie rusine sa ma rog,

Uita-te la linkurile alea din postul meu precedent.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AndraEu

vreau sa nu ajung in iad..... mie frica, vreau sa fiu cu DUmnezeu..... Vreau sa nu mai pun la suflet rautatile, ce sa fac cand un om e nedrept? Sa ignor si sa nu bag de seama.
Am iubit mult pana in prezent....multi oameni si pe mine cu adevarat nimeni! Sa isi dea si el sufletul pt mine...sa planga, sa ii pese...... cred ca trebuie sa ma obisnuiesc ca asta e....Ma simt trista, mie rusine sa ma rog, am nevoie sa ma spovedesc...sper sa ma simt mai bine dupa.. sunt slaba...

Cu toţii suntem slabi.
Printre altele, pentru că stăruim să nu iubim cu adevărat pe nimeni, cu excepţia ataşamentelor noastre. Iubim obiectele noastre de ataşament, de la păpuşi şi maşinuţe la oameni. Astfel depersonalizăm oamenii, posedîndu-i obiectual fără să băgăm de seamă, în zarea dată de satisfacerea aşteptărior noastre. Iar acolo unde oamenii nu ne satisfac aşteptările, slobozim ura. Din păcate generalizăm atât de îngrozitor acest mecanism căzut, încât Îl urâm şi pe Dumnezeu atunci când aşteptările noastre legate de El nu ne sunt împlinite. Şi pe El Îl depersonalizăm, Îl considerăm obiectul nostru de satisfacere, în cel mai bun caz papagalul cu biletul câştigător de la loterie. Noi vrem ca Dumnezeu să ne iubească aşa cum vrem noi, nu aşa cum ne iubeşte El... Nu voim să învăţăm de la El Iubirea Lui, ci voim să Îl învăţăm noi pe El iubirea noastră...
O formă de manifestarea a urii poate fi şi tristeţea, un fel anume de tristeţe. Aceasta survine după o pierdere. Când pierd satisfacerea aşteptărilor mele trebuie să înfrunt tristeţea. Orice pierdere este urmată de tristeţe. În semnătura mea, Gheron Iosif deplânge însă un alt fel de condiţie a tristeţii: tristeţea care urmează îndepărtării Harului...
Însă, pe măsură ce deprindem iubirea lui Dumnezeu mai întâi, impactul ataşamentelor deşarte asupra noastră scade, iar slăbiciunea de care vorbeai nu mai constituie o problemă, deoarece Dumnezeu lucrează în slăbiciune.

*
Cunosc acest simţământ al ruşinii de a mă ruga. M-a bântuit de multe ori. El este desprins din simţământul mai larg al ruşinii sau mai exact al refuzului de a fi om. În schimb nu îmi e ruşine, mai tot timpul, să fiu porc pătimaş. Iar sufletului meu neruşinat nu îi este jenă să fie curvă faţă de Dumnezeu. Iubeşte orice, pătimaş, statornic, dar nu pe Dumnezeu.
Poate fi o condiţie mai nenorocită pentru o fiinţă umană, decât aceasta? Şi încă, pentru un creştin...

[iustin10]

În prealabil postat de AndraEu

vreau sa nu ajung in iad..... mie frica, vreau sa fiu cu DUmnezeu..... Vreau sa nu mai pun la suflet rautatile, ce sa fac cand un om e nedrept? Sa ignor si sa nu bag de seama.
Am iubit mult pana in prezent....multi oameni si pe mine cu adevarat nimeni! Sa isi dea si el sufletul pt mine...sa planga, sa ii pese...... cred ca trebuie sa ma obisnuiesc ca asta e....Ma simt trista, mie rusine sa ma rog, am nevoie sa ma spovedesc...sper sa ma simt mai bine dupa.. sunt slaba...

Trebuie sa iesi din starea aceasta ,care te face sa fii in dezechilibru cu tine si cu parintii tai.
Nu ii mai vorbi de rau ,pentru ca aceasta alimenteaza mania din tine.
Vorbeste-i de bine,spune cat de minunati sunt,si mania va dispare ca prin farmec. Nu este o minciuna , se cheama credinta ,sau daca vrei,sa vezi partea buna a lucrurilor.
Incearca sa ii iubesti asa cum sunt . Si pentru ca sa reusesti asta ,si sa nu te mai exaspereze,ai o discutie sincera si calma cu ei,in care spune-le exact cum esti si ce te deranjeaza la ei. Repeta-le mereu cum esti tu ,afirma -ti mereu nevoile si problemele,si pana la urma ei le vor intelege .

E bine ca macar aici pe forum,sau la spovedanie iti arati rproblemele si neputinta ta in a iti infrange mania . Dar rezolvarea adevarata sta in 2 lucruri
-sa te hotarasti sa nu mai pacatuiesti cu astfel de stari negativiste in fata lui Dumnezeu
-sa ai discutii cat mai sincere si deschise cu ei

Ei sunt asa cum sunt ,pot sa fie si cei mai de dispretuit oameni
Dar tu nu ii poti schimba . Si nici macar pe tine nu te poti schimba, e de inteles si exasperarea ta .
Ceea ce poti schimba insa este pacatul , nimeni pe lumea asta nu te poate obliga sa pacatuiesti prin manie.
Oricat de grea si exxasperanta ar fi o situatie , virtutea ,rabdarea si curatenia sunt singurele comori care nu ni le poate lua nimeni .
In concluzie,nu mai te uri asa tare,nu mai baga in seama caderile tale, ci incearca sa descoperi frumusetea din tine

[fallen]

Am si eu o intrebare, legata tot de gestionarea conflictelor in familie.

Cum e mai bine sa procedezi atunci cand un membru dominant al familiei, cu influenta si putere de decizie ( sotul, tata sau mama, dupa caz) nu e de acord cu o activitate pe care o faci inafara casei ( sport, hobby, etc)
pt ca te banuieste pe nedrept de ceva necurat ( ca te duci acolo ca sa te vezi cu ( alt)cineva):

1) sa nu te mai duci, pentru a nu-i mai alimenta banuielile ( mai ales daca asa te sfatuiesc si ceilalti membrii ai familiei sa faci, pentru a nu ii starni furia tartorului, fie ea si nedreapta);

2) sa te duci in continuare tocmai pentru a-i demonstra ca nu ai nimic necurat de ascuns si ca ceea ce faci este bine pentru tine si poate si pentru restul?

[Mena59]

În prealabil postat de fallen

Am si eu o intrebare, legata tot de gestionarea conflictelor in familie.

Cum e mai bine sa procedezi atunci cand un membru dominant al familiei, cu influenta si putere de decizie ( sotul, tata sau mama, dupa caz) nu e de acord cu o activitate pe care o faci inafara casei ( sport, hobby, etc)
pt ca te banuieste pe nedrept de ceva necurat ( ca te duci acolo ca sa te vezi cu ( alt)cineva):

1) sa nu te mai duci, pentru a nu-i mai alimenta banuielile ( mai ales daca asa te sfatuiesc si ceilalti membrii ai familiei sa faci, pentru a nu ii starni furia tartorului, fie ea si nedreapta);

2) sa te duci in continuare tocmai pentru a-i demonstra ca nu ai nimic necurat de ascuns si ca ceea ce faci este bine pentru tine si poate si pentru restul?

Fara sa pretind ca asa e bine, iata cum as face eu:
1) Daca este sotul meu, as incerca sa-l conving luandu-l si pe el cu mine si daca tot s-ar opune atunci as face cum vrea el.
2) daca este vorba de unul din parinti si eu sunt majora si pe picioarele mele m-as duce la hoby-ul meu asa cum doresc.
Daca nu sunt majora, sau majora fiind, traiesc "pe spinarea lor" atunci fac ascultare.

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Am si eu o intrebare, legata tot de gestionarea conflictelor in familie.

Cum e mai bine sa procedezi atunci cand un membru dominant al familiei, cu influenta si putere de decizie ( sotul, tata sau mama, dupa caz) nu e de acord cu o activitate pe care o faci inafara casei ( sport, hobby, etc)
pt ca te banuieste pe nedrept de ceva necurat ( ca te duci acolo ca sa te vezi cu ( alt)cineva):

1) sa nu te mai duci, pentru a nu-i mai alimenta banuielile ( mai ales daca asa te sfatuiesc si ceilalti membrii ai familiei sa faci, pentru a nu ii starni furia tartorului, fie ea si nedreapta);

2) sa te duci in continuare tocmai pentru a-i demonstra ca nu ai nimic necurat de ascuns si ca ceea ce faci este bine pentru tine si poate si pentru restul?

Daca iti da cineva o palma ce faci?
a) ii arzi si tu una
b) il lasi pasiv sa dea
c) ....
Tu ai exprimat in variantele tale doar cazul a) si b),adica riposta sau acceptarea pasiva a 'tartorelui'
Exista insa si cazul c) , care Iisus ni l-a descoperit ,anume sa ii spui : "dragul meu,m-am gandit ca nu stau sufiecient cu tine,si am hotarat nu numai la sport sa renunt si nici la filme sa nu ma mai uit si sda stam si mai mult impreuna "
te asigur ca in acest caz,nu numai ca te va lasa la sport ,dar va veni si el cu tine
Dragostea deschide orice inima ,oricat de ferecata ar fi. singura problema este ca noi nu stim sa o daruim,si dam vina pe ceilalti , ca sunt dictatori.
Nu ei sunt dictatori,ci noi nu stim sa iubim desavarsit ,si sa profitam de fiecare ocazie pentru a cunoaste puterea lui Dumnezeu in viata noastra.

[fallen]

Da, dragul meu, ai dreptate; nu numai ca nu ar trebui sa ma mai duc duminica la biserica, ca sa stau cu tine si sa te servesc, dar nici copilul nu ar trebui sa-l mai duc, sa-l stresez. De fapt nici nu ar trebui sa-l botezam, ce-i aia sa-l dezbrace in pielea goala si sa-l bage in cazan, il traumatizam pe viata...si apoi e dreptul lui sa aleaga cand o fi mare daca vrea sa fie crestin sau nu...sau poate ar fi mai bine sa nu-l mai facem de loc, de unde stim noi daca el chiar vrea sa senasca si sa traiasca, poate o sa i se para nasoala viata si o sa zica ca de ce l-am facut,mai bine nu.l faceam...

[Mena59]

În prealabil postat de fallen

Da, dragul meu, ai dreptate; nu numai ca nu ar trebui sa ma mai duc duminica la biserica, ca sa stau cu tine si sa te servesc, dar nici copilul nu ar trebui sa-l mai duc, sa-l stresez. De fapt nici nu ar trebui sa-l botezam, ce-i aia sa-l dezbrace in pielea goala si sa-l bage in cazan, il traumatizam pe viata...si apoi e dreptul lui sa aleaga cand o fi mare daca vrea sa fie crestin sau nu...sau poate ar fi mai bine sa nu-l mai facem de loc, de unde stim noi daca el chiar vrea sa senasca si sa traiasca, poate o sa i se para nasoala viata si o sa zica ca de ce l-am facut,mai bine nu.l faceam...

Fallen, tu vorbeai de "sport, hobby, etc"... nu de mersul la biserica, nici de botezul copilului. Pe astea le-ai incadrat cumva la hobby sau la etc?

Iti raspunsesem si eu ceva, foarte scurt si usor de citit, cam acelasi lucru ca si Iustin10. El ti-a raspuns mai in detaliu si sustin raspunsul lui.

Daca intrebarea ta se referea la mersul la biserica, atunci va trebui sa risti, adica sa mergi chiar daca familiei nu-i convine.
Este dreptul tau, este cea mai serioasa si benefica preocupare. Si pentru tine si pentru ceilalti membri ai familiei.

[ioana5760]

În prealabil postat de fallen

Da, dragul meu, ai dreptate; nu numai ca nu ar trebui sa ma mai duc duminica la biserica, ca sa stau cu tine si sa te servesc, dar nici copilul nu ar trebui sa-l mai duc, sa-l stresez. De fapt nici nu ar trebui sa-l botezam, ce-i aia sa-l dezbrace in pielea goala si sa-l bage in cazan, il traumatizam pe viata...si apoi e dreptul lui sa aleaga cand o fi mare daca vrea sa fie crestin sau nu...sau poate ar fi mai bine sa nu-l mai facem de loc, de unde stim noi daca el chiar vrea sa senasca si sa traiasca, poate o sa i se para nasoala viata si o sa zica ca de ce l-am facut,mai bine nu.l faceam...

Daca tu vrei sa fi crestina, sa practici si sa megi pe drumul asta, nu se negociaza, ori duci copilul la botezat, la biserica si faci tot ce trebuie crestineste, ori va despartiti, ... ori alegi sa faci compromisuri peste compromisuri. Va trebui sa alegi ... mai devreme sau mai tarziu. Trebuie sa te gandesti serios la scadenta, la judecata, cand va trebui sa dai seama pentru alegerile facute.
Si acest domn ce are atatea ifose sa-l servesti si nu mai stiu ce, ce crede ca s-au terminat barbatii?