Sinodul asupra familiei

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Domnule Dragomir, dar aceasta "sinteza" a papei Francisc este una foarte evaziva, adica exact contrariul a ceea ce stabileau sfintii parinti la sinoade.

Comparati intre ele sinoade de ranguri diferite si cu misiuni diferite. Dv aveti in vedere, eventual, un sinod ecumenic, asa cum au fost Sinodul al XX-lea ecumenic (Vatican 1) ori al 21-lea Ecumenic (Vatican 2). Acestea reunesc pe toti episcopii (sau toti sunt chemati, ceea ce nu inseamna ca toti vin). Or, Sinodul despre care vorbim nu a fost un Sinod Ecumenic.

Pe urma, concluzii transante, eventual insotite de anateme sunt date atunci cand exista o situatie de criza in Biserica, la nivel doctrinar sau, cel putin, disciplinar. Or, in prezent nu exista o situatie de criza de acest fel.
Spre exemplu, la Sinodul 1 Ecumenic (Niceea), o parte importanta a Bisericii a pus la indoiala adevarul ca Isus Cristos este Dumnezeu. De aceea, Biserica a simtit nevoia sa fie transanta si s-a lasat cu anateme. La Sinodul al XX-lea Ecumenic (Vatican 1) o parte importanta a Bisericii punea la indoiala sau intelegea altfel primatul petrin ori infailibilitatea Papei. Prin urmare, Biserica a simtit ca e cazul, iarasi, sa fie transanta si s-a lasat cu anateme.

Dar Sinodul al XXI-lea Ecumenic (Vatican 2), ca si acest mic sinod care s-a incheiat au avut scopuri pastorale. Nimeni de la aceste sinoade nu a pus la indoiala nicio dogma. In ambele cazuri, chestiunea a fost "cum sa facem ca, fara a aduce atingere nici unui adevar divin revelat, sa aducem pe credinciosi mai eficient, in numar mai mare, mai solid, la Cristos ?" "Lasand la latitudinea constiintei fiecaruia daca se poate impartasi ori nu" a spus card Kasper si altii ca el. "Introducand un fel de catehumenat al casatoriei" a spus card Burke si altii ca el. "Lasand acest lucru la latitudinea Bisericilor Particulare" au spus altii. Pana la urma, niciuna dintre motiuni nu a inregistrat majoritatea ceruta de doua treimi, de aici, poate acel limbaj oarecum sibilinic pe care l-ati observat.

"Daca homosexualii sunt oameni buni si il cauta pe Dumnezeu cine sunt eu sa judec? " sau "Ateii daca sunt oameni buni pot sa ramana atei" . Sigur, citatul nu e exact, dar asta e ideea.

De fapt, doar al doilea citat nu pare exact. Primul se refera, evident la porunca de a nu judeca. Aceasta inseamna, exprimat mai riguros, ca nu putem sa ne dam cu parerea despre starea sufletului cuiva. Am convingerea ca homosexualul despre care vorbiti, traind in castitate din moment ce e bun si il cauta pe Dumnezeu, se va mantui inaintea mea, care practic curvia heterosexuala.
La fel, am convingerea ca mai degraba se va mantui ateul despre care vorbiti, poate chiar daca mai betivaneste din cand in cand, decat sa ma mantuiesc eu, care iau drept adevarate cuvintele lui Isus ca betivii nu vor intra in imparatia cerului, si, totusi, exact asta continui sa fiu.