Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru

[Yasmina]

Dupa ora de studii biblice (tinuta la biserica)m-am trezit ca sunt imbratisata de un inger de fata,cam la 9-10 ani ,spunandu-mi cum o cheama si laudandu-se fericita ca se va boteza in religia ortodoxa in 2 saptamani(banuiesc ca dorea sa iau si eu parte).
Nu am putut sa nu remarc gingasia si puritatea acestei copile,eu la varsta ei si chiar si acum,eram foarte retrasa vizavis de oameni,in special vizavis de straini iar ea a venit asa cu bratele deschise si mi-a dat cea mai sincera imbratisare de parca ma stia si doar ce ma revazuse...

Tot la biserica,ne-am mai marit familia cu un alt tanar botezat in vara,care seamana cu Arhanghelul Gavriil din pictura bisericii;chiar parintele a zis asta glumind iar noi toti ceilalti am incuviintat studiind tanarul pe toate partile ,spre fastaceala vadita a acestuia.
Chiar acum a devenit cantaret la strana.
I s-ar potrivi foarte bine sa apuce calea monahismului deoarece este foarte retinut,tacut si pare ca nu traieste in lumea aceasta sau pt ea.
Nu am vazut astfel de caractere pure si dezancorate de mundan libere prin lume ci numai pe la manastiri.
Oricum este o figura aparte atat prin chipul pur si senin asemeni dragului Arhanghel Gavriil cat si prin exemplul de smerenie si ascultare pe care il manifesta.

[tabitha]

În prealabil postat de Yasmina

Dupa ora de studii biblice (tinuta la biserica)m-am trezit ca sunt imbratisata de un inger de fata,cam la 9-10 ani ,spunandu-mi cum o cheama si laudandu-se fericita ca se va boteza in religia ortodoxa in 2 saptamani(banuiesc ca dorea sa iau si eu parte).
Nu am putut sa nu remarc gingasia si puritatea acestei copile,eu la varsta ei si chiar si acum,eram foarte retrasa vizavis de oameni,in special vizavis de straini iar ea a venit asa cu bratele deschise si mi-a dat cea mai sincera imbratisare de parca ma stia si doar ce ma revazuse...

Tot la biserica,ne-am mai marit familia cu un alt tanar botezat in vara,care seamana cu Arhanghelul Gavriil din pictura bisericii;chiar parintele a zis asta glumind iar noi toti ceilalti am incuviintat studiind tanarul pe toate partile ,spre fastaceala vadita a acestuia.
Chiar acum a devenit cantaret la strana.
I s-ar potrivi foarte bine sa apuce calea monahismului deoarece este foarte retinut,tacut si pare ca nu traieste in lumea aceasta sau pt ea.
Nu am vazut astfel de caractere pure si dezancorate de mundan libere prin lume ci numai pe la manastiri.
Oricum este o figura aparte atat prin chipul pur si senin asemeni dragului Arhanghel Gavriil cat si prin exemplul de smerenie si ascultare pe care il manifesta.

Foarte frumos, mai mare dragul să mai citesti si asemenea postări.

[glykys]

Nu stiu daca e bine sa postez aici, dar ieri am auzit ceva minunat, asa ca m-am gandit sa il impartasesc cu voi. Intr-o tara straina, intr-o biserica de rit ortodox, o credincioasa il intreba pe parintele de acolo, sa ii spunem X, un batran cu fata luminoasa, cum mai sta cu sanatatea tanarul preot Y. Mi s-a parut ca sunt martora unei scene de Pateric: parintele X povestea cum parintele Y, imediat ce a primit taina hirotoniei, a amutit. Asa, deodata, nu a putut sa mai articuleze cuvinte, de abia daca poate vorbi cateodata in soapta. Niciun doctor nu stie ce are, i s-a intamplat ca lui Zaharia, la templu, conchide parintele X, care il fericeste pe Y, ca a primit un mare dar duhovnicesc!!! Este o neputinta foarte greu de dus, explica el, nu poate sluji singur, dar il ajuta foarte mult pe plan duhovniceste, ca isi dezvolta alte modalitati de comunicare cu divinul. Vazul, auzul si toate celelalte nu sunt ale trupului, continua batranul, sunt toate daruri ale lui Dumnezeu, dar noua ne este foarte greu sa intelegem cum aceste incercari ne folosesc spiritual, sunt taine mari. Si avea o fata asa de luminoasa si il fericea pe parintele Y, ca s-a aratat vrednic de asemenea aratari dumnezeiesti si ca astfel poate progresa duhovniceste... Nicio clipa nu a pomenit faptul ca ar putea fi vorba despre o nevrednicie sau despre o pedeapsa la mijloc, ci doar un mijloc fundamental de a spori duhovniceste.


Toata istoria asta mi-a amintit de o pilda - nu stiu daca din Pateric - care era cam asa: intr-o manastire, doi calugari se pregatesc pentru postul Pastilor. Unul dintre ei sta in chilie numai in post si rugaciune, celalalt sta numai in gradina si face toaleta copacilor. Cel din chilie il vede pe geam pe celalalt cum munceste si incepe sa gandeasca: ia uite-l si pe asta, e post si el se catara in copaci aiurea, in loc sa stea sa se roage la el in chilie. Intr-o zi, il vede cazand dintr-un copac si rupandu-si piciorul, asa ca ajunge la concluzia: aha, uite, l-a pedepsit Dumnezeu ca in loc sa stea la rugaciune, el umbla brambura prin copaci! Si atunci un inger al Domnului vine si ii spune ca de patru ori a gresit: in primul rand, si-a judecat fratele ca nu se roaga - or acela se ruga mai bine in timp ce toaleta copacii decat daca ar fi facut-o in chilia lui, si rugaciunea lui a fost mai bine primita asa. In al doilea rand, ca l-a facut pe Dumnezeu responsabil, crezand ca l-a pedepsit, cand, de fapt, Domnul i-a binecuvantat nevointa aceasta, pentru ca fratele va trage folos duhovnicesc din cazatura din copac. In al treilea rand, ca s-a bucurat si a indreptatit raul aproapelui. In al patrulea rand, ca judecandu-l mereu pe acela, s-a indreptatit pe sine, laudandu-se ca face bine ce face stand in post si rugaciune in chilie, or mandria e un pacat capital.

[negruta]

Un chip frumos lesne isi revendica bunavointa, simpatia, admiratia sau iubirea celor din jur. Frumusetea ne atrage pe toti si e usor de observat. Mult mai greu insa ghicesti cata frumusete se poate ascunde in spatele urateniei, a bolii, a infirmitatii sau a neputintelor batranesti iar daca esti superficial, egoist, neiubitor... si nu esti ajutat, s-ar putea sa-ti ramana in continuare ascunsa.

Desi inca ma incearca sentimente de repulsie, de superioritate, de dispret si chiar de teama fata de cei cu "trupul mai putin frumos", am inteles, macar partial, ca nu suntem doar trup, ca un suflet curat si bun poate da o cu totul alta expresie chipului, ca de fapt trupul e doar o carcasa, de multe ori incapabil sa exprime trairile sufletesti. Iar sufletul e mult mai mult decat trup, e un margaritar de mare pret!

Am in minte cazul unui tanar infirm care e total dependent de cei din familie - cu mainile incovoiate, privirea crucisa, capul si-l tine stramb, trupul lui e slab, prea putin dezvoltat; incapabil sa mearga, sa vorbeasca, sa manance singur .. ce sa mai, pentru una ca mine, a fost o lunga perioada de timp, o imagine greu de digerat motiv pentru care imi intorceam privirea si evitam orice apropiere. Dar, pentru ca Dumnezeu nu vrea sa mor proasta, mi-a aratat ceea ce nu eram in stare sa vad singura.

Mi-as dori sa fiu mai iscusita in vorbe, ca sa pot reda cu acuratete o scena ce se repeta ori de cate ori tanarul e dus la Impartasit.

Acest tanar se bucura! O, si inca cum!! Prin toti porii fiintei lui iti arata ca stie, simte ca urmeaza sa fie Impartasit!
Pana vine preotul la el, e usor agitat, nerabdator mai degraba, un copil care e constient ca urmeaza sa primeasca "ceva bun" si asteapta cu infrigurare.
Iar odata Impartasit il vezi cum prinde aripi :) isi misca mainile cu miscari necontrolate, fata, desi schimonosita din cauza bolii, schiteaza un zambet deformat de fericire, bucuria imensa fiind tradata de chiote si sunete de exaltare!
Un inger de om Impartasit! Un sfant ascuns intr-un trup deloc aspectuos sau atragator. Un suflet curat de om unit cu Hristos prin Sfanta Taina a Impartasaniei!
Bucuria lui, dornica parca de mai multa exprimare, se intipareste si pe fata insotitorului. Doar se incarca si el cu har, nu?!

Vazand aceste lucruri, te intrebi daca mai poate fi vorba despre o cruce purtata de cei care au in grija astfel de oameni. E adevarat, numai ei stiu cate lacrimi varsa, cate sacrificii fac si ce lupta or avea de purtat. Dar daca crucea e ridicata pe verticala, cu bucurie si acceptare in Hristos, ea devine daca nu usoara, atunci aducatoare de har si bucurii duhovnicesti inca de pe acum si de mantuire in vesnicie.

Iar intr-o zi, de parca n-ar fi fost indeajuns, am fost martora la o alta scena, din acelasi registru. Am vazut limpede cum a cunoscut apropierea a doi preoti, carora probabil le-a simtit harul, si cum dadea semne vadite de bucurie iar cand unul dintre preoti s-a apropiat si l-a binecuvantat .. ce sa va spun, reactia lui a vorbit de la sine, chicotea, ai fi zis ca bate din palme, ai fi zis ca vrea sa sara de pe patul acela ambulant. Nu m-as mira ca cei trei sa fi purtat si vreun dialog ascuns de urechile si privirile noastre nedemne de o conversatie in duh.

Fara alte cuvinte, ingerii sunt printre noi!

[amatyyy]

Un topic frumos, cu istorioare din viata, care iti ating inima si sufletul ,te sensibilizeaza mult, si nu il poti uita foarte mult timp...
De cate ori il citeam, eu ma simteam foarte bine, si pana astazi il mai recitesc.

Bravo!

[RedRose]

In una din zilele astea, langa un supermarket, isi desfacuse "taraba" o femeie de la tara cu urzici si leurda....Iesind din magazin, am vazut-o si m-am gandit sa cumpar cateva...nu mai mancasem de acum 2 saptamani, cand cumparasem de la o fetita, din exact acelasi loc...
Era o fetita cam de varsta baiatului meu mai mare si-si aranjase mandra marfa pe niste foi curate de ziar,maturase prin prejur si acum statea si astepta clienti.Mi-aduc aminte ca vazand-o , m-am gandit la copilul meu..am intrebat-o cati ani are, de unde a cules urzicile, daca nu i-a fost greu la cules si nu s-a urzicat la maini...In scurta conversatie care am avut-o cu ea,mi-a povestit ca merge dimineata devreme cu mama ei la padure, culeg urzici, schimba doua autobuze pana sa ajunga in oras,mama o lasa cu marfa sa o vanda si vine peste cateva ore sa o ia acasa...
M-a impresionat seninatatea cu care vorbea...parca era ceva normal ca o fetita de 11 ani sa se trezeasca la 5 dimineata, sa culeaga urzici, sa care impreuna cu mama ei sacose voluminoase de rafie,sa stea in fata supermarketului sa le vanda....Cel mai mult m-a impresionat atitudinea ei:mereu zambitoare, politicoasa, calda, imbracata simplu dar curat si decent...
Doamna care vindea acum urzici avea aceleasi zambet cald si prietenos si semana izbitor cu fetita...nu era grea sa-ti dai seama ca era mama ei...M-am oprit asadar sa cumpar de la ea.Mi-a povestit ca da,era fetita ei si ca are in total 5 copii,se descurca greu traind doar din alocatiile copiilor si muncind cu ziua care si cum...Fetita cea simpatica ramasese acasa sa aiba grija de bebe, care avea doar trei luni...Stia sa-l legene, sa-i prepare biberonul, sa-i schimbe scutecul..Iar ea, biata mama venise sa mai faca un ban de pampersi, lapte praf...
In fine, m-a impresionat povestea ei...am cumparat o sacosica de urzici si o legatura de leurda...intre timp venise o alta persoana care a cumparat si ea cate ceva....ne-a dat restul la amandoua..cand sa plec, am observat ca mi-a dat mai mult decat trebuia..m-am intors si i-am spus ca a gresit,sa-mi dea mai putin...Zambetul cu care m-a intampinat doamna respectiva zau ca era un zambet de inger..poate de recunostinta ca nu m-am bucurat pe nedrept de banul ei muncit...
Mi-a multumit, mi-a dat restul corect..am facut 2-3 pasi, cand m-am auzit strigata din spate...."Doamna, doamna, ati uitat urzicutele....!" Ma uitai in sacosa si asa era...pusesem doar legatura de leurda...M-am intors, am luat urzicile si am rasplatit-o si pe ea cu un zambet...:)

Sunt multi copii care traiesc asa, in familii foarte nevoiase. Uneori au parte de o mama buna sau de un tata potrivit, mai rar de amandoi (divorturi, puscarie, alcoolism etc.). Altii sunt ingrijiti de bunici sau de vreo matusa...
Cat sunt mici invata lucruri simple si bune. Au pace, se multumesc cu putin, se bucura de viata desi altora li s-ar parea imposibil sa traiasca in conditiile acelea, dificile...
Nu de putine ori am intalnit astfel de copii, o mangaiere. Cand eram profesor la tara, demult prin anii 90 aveam multime de copii asa, in fiecare clasa. Ei sunt o adevarata bucurie pentru lumea asta mohorata! Intre ei m-am simtit intotdeauna in siguranta, senin, bucuros si cu rost.

Si totusi...
Mai tarziu incep sa se intample unele lucruri... Fie din nepaza, fie din pricina unor constrangeri de nerezolvat, acesti copii se schimba, treptat. Dupa 10, 20 ani ii reintalnesti si constati ca au devenit ca toti ceilalti. Ce s-a intamplat? Cum si-au pierdut inocenta, bunatatea, seninatatea?
In adolescenta si tinerete majoritatea cad in obiceiuri si convingeri noi, urate, respingatoare. Si viata lor, care pornise atat de frumos, continua in note tot mai sumbre.

Unii, insa, putini dintre ei, isi continua frumoasa vietuire. Sunt discreti, aproape nevazuti dar sunt pretutindeni, printre noi, mentinind probabil acea fereastra de lumina si aer curat prin care Dumnezeu mai pompeaza Har in lumea noastra cea ticalosita.

Dumnezeu sa ne ierte si sa aiba grija de toti copiii Lui, ca sa nu se piarda vreunul pe drumuri straine! Sau, de s-a pierdut o vreme, sa se intoarca acasa cu bine!

[Copacel]

În prealabil postat de RedRose

In una din zilele astea, langa un supermarket, isi desfacuse "taraba" o femeie de la tara cu urzici si leurda....Iesind din magazin, am vazut-o si m-am gandit sa cumpar cateva...nu mai mancasem de acum 2 saptamani, cand cumparasem de la o fetita, din exact acelasi loc...
Era o fetita cam de varsta baiatului meu mai mare si-si aranjase mandra marfa pe niste foi curate de ziar,maturase prin prejur si acum statea si astepta clienti.Mi-aduc aminte ca vazand-o , m-am gandit la copilul meu..am intrebat-o cati ani are, de unde a cules urzicile, daca nu i-a fost greu la cules si nu s-a urzicat la maini...In scurta conversatie care am avut-o cu ea,mi-a povestit ca merge dimineata devreme cu mama ei la padure, culeg urzici, schimba doua autobuze pana sa ajunga in oras,mama o lasa cu marfa sa o vanda si vine peste cateva ore sa o ia acasa...
M-a impresionat seninatatea cu care vorbea...parca era ceva normal ca o fetita de 11 ani sa se trezeasca la 5 dimineata, sa culeaga urzici, sa care impreuna cu mama ei sacose voluminoase de rafie,sa stea in fata supermarketului sa le vanda....Cel mai mult m-a impresionat atitudinea ei:mereu zambitoare, politicoasa, calda, imbracata simplu dar curat si decent...
Doamna care vindea acum urzici avea aceleasi zambet cald si prietenos si semana izbitor cu fetita...nu era grea sa-ti dai seama ca era mama ei...M-am oprit asadar sa cumpar de la ea.Mi-a povestit ca da,era fetita ei si ca are in total 5 copii,se descurca greu traind doar din alocatiile copiilor si muncind cu ziua care si cum...Fetita cea simpatica ramasese acasa sa aiba grija de bebe, care avea doar trei luni...Stia sa-l legene, sa-i prepare biberonul, sa-i schimbe scutecul..Iar ea, biata mama venise sa mai faca un ban de pampersi, lapte praf...
In fine, m-a impresionat povestea ei...am cumparat o sacosica de urzici si o legatura de leurda...intre timp venise o alta persoana care a cumparat si ea cate ceva....ne-a dat restul la amandoua..cand sa plec, am observat ca mi-a dat mai mult decat trebuia..m-am intors si i-am spus ca a gresit,sa-mi dea mai putin...Zambetul cu care m-a intampinat doamna respectiva zau ca era un zambet de inger..poate de recunostinta ca nu m-am bucurat pe nedrept de banul ei muncit...
Mi-a multumit, mi-a dat restul corect..am facut 2-3 pasi, cand m-am auzit strigata din spate...."Doamna, doamna, ati uitat urzicutele....!" Ma uitai in sacosa si asa era...pusesem doar legatura de leurda...M-am intors, am luat urzicile si am rasplatit-o si pe ea cu un zambet...:)

Mai eficient era sa le dai de 10 ori cat face si sa pleci fara urzici.