Datarea Radiometrica – Ipoteze

[catalin2]

Ca o exemplificare, problemele de la cea mai uzitata metoda de datare radiometrica, argon-potasiu.
Mai intai o scurta prezentare a metodei:
"Potasiul 40 se descompune în argon 40 prin procesul de„captare de electroni" (captarea unui electron orbital de cătrenucleu), cu o perioadă de înjumătăţire de 1,3 miliarde de ani. El se mai descompune simultan şi în calciu 40 prin procesul de„descompunere-beta" (eliberarea unui electron şi a unuineutrino)."

" (d) Argonul putea să fie încorporat cu potasiul la momentul formării.
Argonul 40 este un component foarte comun atît alatmosferei cît şi al rocilor din crustă. De fapt, Melvin Cook a calculat că, chiar dacă pămîntul ar fi vechi de 5 miliarde"de ani, cum presupun evoluţioniştii, este posibil ca nu mai mult de 1 la sută din argonul 40 aflat acum în pămînt să se fi putut forma prin descompunerea radioactivă a potasiului.
Astfel, există o abundenţă de argon disponibil şi fără îndoială cel puţin o parte din argonul 40 din fiecare minereu depotasiu a provenit mai curînd din mediu, decît din procesul de dezintegrare."
"Următorul studiu efectuat de către cercetătorii Institutuluide Geofizică din Hawai asupra rocilor de bazalt submarine devîrstă cunoscută din Hawai, arată că posibilitatea aceastaeste foarte reală.„Au fost măsurate conţinuturile de argon şi heliu radioactivdin trei roci de bazalt erupte în adîncul oceanului dintr-unvulcan activ (Kilauea). Vîrstele calculate din acestemăsurători cresc proporţional cu adîncimea eşantionuluipînă la 22 milioane de ani pentru lave care se deduce că sîntrecente. Se recomandă precauţie în aplicarea datelorobţinute din bazalturile provenite de la mari adîncimi aleoceanului în studiile ce se fac asupra întinderii funduluioceanului." în realitate se ştia că vîrstele acestor roci bazaltice eraumai mici de 200 de ani!"
"S-a constat că roci moderne similare, formate în 1801 lîngăHualalei, Hawai, au după metoda datării cu potasiu-argonvârste variind între 160 de milioane de ani şi 3 miliarde deani. Motivul dat pentru calcularea acestor vîrste anormal demari a fost incorporarea argonului din mediul înconjurător în timpul scurgerii lavei. Autorii acestui studiu tragurmătoarea concluzie evidentă (deşi rezervată):„Este posibil ca anumite vîrste anormal de mari obţinuteprin metoda datării cu potasiu-argon raportate de alţi cercetători pentru roci ultrabazice să poată fi cauzate de prezenţaunui exces de argon conţinut în incluziunile fluide şi gazoase."
Un alt studiu asupra bazalturilor din Hawai a dus la şapte „vîrste" diferite ale acestor bazalturi, variind între zero ani şi 3,34 milioane de ani. Autorii, printr-o aplicare evident neavenită a raţionamentului statistic, s-au simţit justificaţi să stabilească „vîrsta" acestor bazalturi la 250.000 de ani.
Creaţionistul nu pune sub semnul întrebării faptul căvîrstele anormal de mari ale rocilor eruptive notate mai sus sepot datora încorporării unui plus de argon în timpul formării.Totuşi el scoate în evidenţă faptul că dacă se ştie că lucrulacesta s-a întîmplat atît de frecvent cu rocile de vîrstăcunoscută, este foarte probabil să se fi întîmplat frecvent şi încazul rocilor de vîrstă necunoscută. De vreme ce nu există omodalitate de a distinge argonul 40, care s-a format prinprocese necunoscute în timpurile de la început şi care estedispersat acum în jurul pămîntului, de argonul 40 radioactiv,apare clar că vîrstele obţinute prin metoda potasiu-argon sîntfără valoare în determinarea adevăratelor vîrste."