Postul care nu ajuta la nimic

[Mena59]

Am citi o istorioara foarte educativa despre dorinta de a posti mai aspru decat cere randuiala Bisericii Ortodoxe. Sunt sigura ca multi stiu ca pt asta ne trebuie binecuvantarea duhovnicului dar asa ca mine or mai fi si altii care nu stiau. Pentru acestia si pt oricine doreste sa citeasca o redau mai jos:


În Postul Pastelui, un crestin a început să ajuneze în fiecare zi, până la apusul soarelui. Toti colegii de serviciu îl lăudau pentru nevointa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot să le facă sfestanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevointa colegului lor, acesta a întrebat:
- Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?
- Nu, dar mă descurc, nu îmi e greu.
- Chiar dacă nu îti e greu, tot e bine să ceri binecuvântare de la părintele tău.
Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:
- Dacă mi-ai fi cerut binecuvântare de la început, ti-as fi dat, dar ti-as fi dat ascultare să nu stie nimeni în afară de sotia ta că ajunezi. Dar asa, după ce te-au lăudat toti, va trebui să renunti la nevointa ta. Vei ajuna doar miercurea si vinerea. Si să nu le spui că eu te-am pus să renunti la post. Ca să te smeresti, să le spui că nu ai mai rezistat.
Crestinul a făcut asa. Dar a observat că îi era greu să ajuneze chiar si numai două zile pe săptămână. Când a fost biruit de foame, si a mâncat într-o zi de vineri dimineata, în loc să se ducă la serviciu s-a dus mai întâi la duhovnicul său:
- Ce se întâmplă, părinte? Înainte puteam să postesc mult mai aspru, iar acum îmi e gândul numai la mâncare.
- Înainte te hrăneai din laudele celorlalti. Dracul mândriei îti alunga foamea. Abia acum îti poti cunoaste măsura adevărată. Îti poti da seama de neputintele tale. Dar rabdă. Că nu e usoară calea mântuirii.
Colegii de serviciu, văzându-l că a renuntat să ajuneze în fiecare zi, au început să râdă de el, si îl mustrau că nu e în stare să se tină de ceea ce îsi propusese să facă. Dar părintele i-a spus:
- Acum mergi pe calea bineplăcută lui Dumnezeu, când nu stie stânga ce face dreapta.

(din Patericul Mirenilor)