despre Utrenie

[Hartford]

În prealabil postat de sophia

Of Doamne! Iarta-i Doamne,ca nu stiu ce scriu!
Unii chiar nu stiu cum este in afara tarii cu biserica.
Doar atat:
Nu se pot face multe in diaspora.
Bisericile sunt in majoritate ale loclanicilor, ale altor confesiuni si sunt si cate 2 sau chiar 3 comunitati intr-o cladire de biserica, deci se fac slujbele ca pe banda.
Ies unii, vin altii. Si trebuie sa te incadrezi in timp. Sta un preot si isi face proscomidia si alte pregatiri in cameruta de langa altar, asteptand sa termine ceilalti slujba (deci altarul este ocupat de alta liturghie).
Asa, ca nu mai vorbim de Utrenie. O zi pe saptamana avem biserica la dispozitie...pentru cateva ore si cu plata de n-o putem duce.
Iar preotul slujeste mai multe biserici din teritoriu.
Aia este.
Cand o face BOR ce trebuie si pentru diaspora, mai discutam.
Bine ca reusim, care mai reusim, sa ramanem cu Dumnezeu si pe langa biserica, in vremurile astea de rastriste.

Dar tot zic sa nu mai raspund la provocari si sa plec...

Sophia care BOR vrei sa va rezolve problemele acolo? voi sinteti biserica voi trebuie sa va rezolvati de ce cu mai multe confesiuni impreuna ce nu mai sint locatii de inchiriat eu zic comitetul vostru acolo e cam slab asa cum toti aveti un loc unde traiti asa se poate gasi si pentru sfinta slujba.

În prealabil postat de sophia

Of Doamne! Iarta-i Doamne,ca nu stiu ce scriu!
Unii chiar nu stiu cum este in afara tarii cu biserica.
Doar atat:
Nu se pot face multe in diaspora.
Bisericile sunt in majoritate ale loclanicilor, ale altor confesiuni si sunt si cate 2 sau chiar 3 comunitati intr-o cladire de biserica, deci se fac slujbele ca pe banda.
Ies unii, vin altii. Si trebuie sa te incadrezi in timp. Sta un preot si isi face proscomidia si alte pregatiri in cameruta de langa altar, asteptand sa termine ceilalti slujba (deci altarul este ocupat de alta liturghie).
Asa, ca nu mai vorbim de Utrenie. O zi pe saptamana avem biserica la dispozitie...pentru cateva ore si cu plata de n-o putem duce.
Iar preotul slujeste mai multe biserici din teritoriu.
Aia este.
Cand o face BOR ce trebuie si pentru diaspora, mai discutam.
Bine ca reusim, care mai reusim, sa ramanem cu Dumnezeu si pe langa biserica, in vremurile astea de rastriste.

Dar tot zic sa nu mai raspund la provocari si sa plec...

in satul nostru acum100si de ani,a izbucnit un incendiu au ars casele ca erau cu acoperisul de paie[cam jumate satul]prima grija a satenilor a fost reconstruirea bisericii, ce arse-se si aceasta,si sa realizat pina toamna.de ce nu va construiti biserica sa nu mai stati la rind,va fi a voastra.cred ca putere financiara aveti mai mare decit acei tarani desculti,care intr-un sezon au ridicat o biserica destul de mare.Dumnezeu sa va ajute.

La Manastirea Brancoveanu, in acest spatiu al linistii si al libertatii spiritului, sunetul clopotelor care ne chema la rugaciune provoca o stare deosebita in inimile oamenilor. Biserica era plina de credinciosi, si cu mare greutate ne-am strecurat prin multime si am ajuns aproape de strana cantaretilor. Cantarea uzitata atunci la manastire era muzica biseri ceasca a lui Dimitrie Cuntan, fost profesor de muzica la Academia Teolo gica "Andrei Saguna" din Sibiu, unde invatase intre anii 1929-1933 si Parintele Arsenie. Mai tarziu, cand s-au inmultit vietuitorii manastirii, monahii au in trodus cantarea psaltica, dupa plecarea Parintelui Arsenie la Prislop.
Fiind aproape de Sfantul altar, prin usile imparatesti si diaconesti, am vazut pe cei doi slujitori. Unul era Parintele Arsenie, cu tinuta lui deosebita, dreapta, cu barba si par bogat, castaniu, celalalt era Parintele Sera fim, cu barba si parul blond-roscat. In timpul Utreniei, ecteniile erau spuse alternativ. Parintele Arsenie avea o voce placuta, de bariton, iar Parintele Serafim era mai degraba tenor.




Cand am auzit pentru prima data glasul Parintelui Arsenie, clar, precis si patrunzator, ceva s-a miscat in mine, un fior necunoscut, pe care l-am simtit apoi mereu, participand la slujbele de la manastire, poate de vreo doua sute de ori, intre anii 1942-1948, si apoi in anul 1949, cand am fost la Prislop, pentru prima data, in ziua de Pasti, si l-am auzit pentru ultima data pe Parintele Arsenie slujind Sfanta Liturghie.
Fata Parintelui Arsenie am vazut-o prima data in timpul Utreniei, cand a iesit din altar cu cadelnita. M-au impresionat privirea sa, ochii sai si mai ales fruntea sa larga, barba castanie, frumos armoni zata cu fata, totul inspirand o personalitate deosebita. Este greu sa descriu impresia pe care mi-a lasat-o acest prim contact vizual cu fata si statura Parintelui Arsenie. Hainele preotesti ii sta teau ca turnate pe corp, curate, batand dintr-un galben spre alb.
Terminandu-se Utrenia, am auzit din nou clopotele manastirii, trase pentru Sfanta Liturghie. "Binecuvantata este Imparatia: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", s-a auzit glasul Parintelui Arsenie, intr-o intonare puternica, ca o marturisire a credintei noastre in Sfanta Treime si ca o marturisire a Imparatiei Sale, pe care o binecuvan tam si o marturisim.
Sfanta Litur ghie a decurs linistit, armonios, in evlavie si meditatie, atat a slujitorilor, cat si a credinciosilor, inghesuiti pana la refuz in Sfanta Biserica. In chip deosebit s-a desfasurat Citirea Sfintei Evanghe lii de catre Parintele Arsenie, cu aceeasi voce distincta, cu inflexiunile ce subliniau anumite cuvinte, totul rostit dintr-o sfanta cugetare.

[cristiboss56]

În prealabil postat de NiCcoleta

Este bine ca sa se cunoasca "momentele " Utreniei macar asa cit de cit ca sa poata sa fie urmarita..De exemplu cind se citeste din Psaltire ar fi minunat sa urmarim si noi pe "Psaltirea " micuta (pe care o poti purta in buzunar mereu cu tine )ceea ce se citeste.Si ar fi minunat sa fim prezenti de la inceputul slujbei acesteia.Rinduiala Utreniei se gaseste si in "Ceaslov".

Utrenia debutează cu „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...“, psalmii 19 şi 20, numiţi împărăteşti, apoi „troparele împărăteşti“ şi ectenia întreită, ceea ce alcătuieşte un prolog care cuprinde rugăciuni pentru conducători după îndemnul Sfântului Apostol Pavel (cf. I Tim. 2, 1-2). Partea următoare care începe cu formula „Slavă Sfintei... Treimi...“ ne trimite la începuturile creştinismului, când oamenii au înţeles că Dumnezeu este întreit în Persoane. Urmează citirea celor 6 psalmi care simbolizează perioada de după căderea lui Adam în păcat, marcată de tânguirea pentru starea decăzută a omenirii, dar şi de nădejdea venirii Răscumpărătorului: „Eu m-am culcat şi am adormit, sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini“ (Ps. 3, 5). În acest timp preotul citeşte în taină cele 12 rugăciuni ale dimineţii aducând lui Dumnezeu mulţumiri şi cereri în numele credincioşilor.

Cântarea „Dumnezeu este Domnul...“ cântată de patru ori simbolizează vestirea venirii Domnului în cele patru laturi ale lumii. Troparele şi sedelnele sunt imne care împletesc elemente din Vechiul şi Noul Testament prin care aducem slavă lui Dumnezeu şi lăudăm nevoinţele sfinţilor. Urmează Binecuvântările Învierii, apoi antifoanele şi prochimenul zilei prin care slăvim minunea Învierii Domnului. Cădirea din acest moment închipuie miresmele pe care femeile mironosiţe le-au adus la mormântul Domnului în dimineaţa Învierii (Marcu 16, 1-8). Citirea uneia din cele 11 Evanghelii „ale Învierii“ (doar 11 Apostoli au fost martori ai Învierii) simbolizează arătarea Domnului după Învierea Sa. Preotul care citeşte în Sfântul Altar pericopa evanghelică îl simbolizează pe îngerul care a vestit femeilor mironosiţe Învierea Domnului. Scoaterea Evangheliei în mijlocul bisericii spre închinarea credincioşilor marchează arătarea Domnului după Înviere şi vestirea Învierii Sale tuturor. De aceea acum se cântă: „Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos...“. Prin cuvintele Psalmului 50, participanţii la această slujbă exprimă sentimente de smerenie şi umilinţă faţă de Hristos Cel înviat.

Citirea Canoanelor sau cântarea Catavasiilor reprezintă, după cum afirmă pr. prof. dr. Ene Branişte, „cea mai strălucită expresie poetică în cultul ortodox, a legăturii strânse dintre Vechiul şi Noul Testament“. Luminândele cântate odinioară la ivirea zorilor parafrazează Evanghelia Învierii citită anterior. În continuare se intonează Laudele introduse de cuvintele „Toată suflarea să laude pe Domnul...“. Acestea sunt o serie de stihiri (strofe) care alternează cu versete din psalmii 148, 149 şi 150, numiţi „psalmi de laudă“. Doxologia sau Imnul îngeresc („Slavă întru cei de sus...“ - imnul cântat de îngeri la Naşterea Domnului) este un imn cu caracter trinitar, alcătuit „în cinstea Sfintei Treimi“, cum spunea Sfântul Simeon al Tesalonicului. Prin acest imn Îl slăvim pe Cel care „ne-a arătat lumina“ naturală, dar mai ales pe cea spirituală, aceea a cunoaşterii lui Dumnezeu.

[cezar_ioan]

Mulţumesc, Cristian, pentru descrierea succintă dar limpezitoare. E desigur foarte folositor să ne şi amintim şi să mai şi înţelegem ce facem în timpul slujbelor, în ce sens, din ce raţiuni bisericeşti etc.... Nu doar să participăm pur şi simplu, deşi nici asta nu e chiar de colea...:)
Mulţumesc frumos, Doamne ajută!

[tabitha]

În prealabil postat de zaharia_2009

Uneori , cind mai am timp , lecturez diferite topicuri si in special pe cele mai vechi de 1 an . Nu este data sa citesc si sa nu am surprize . Asa s-a intimplat si acum cind lecturind am descoperit lucruri uimitoare . Dar asa uimitoare cum mi se par mie ele explica atitudini , pareri si mentalitati si mai uimitoare despre credinta ortodoxa la insasi ortodoxi ; marturisesc despre faptul ca cei care au emigrat nu cunosteau bine credinta si cultul public ortodox inca de cind erau in tara iar ajungerea printre straini (unde sansa de a avea o viata duhovniceasca rodnica este mult mai mica ) le-a accentuat ,,instrainarea" . Multe au fost situatiile in care am criticat carentele preotilor contemporani si abaterile de la canoane, tipic si disciplina bisericeasca , de la initierea enoriasilor in trairea curata si profund duhovniceasca si in a le cere acestora rivna serioasa si nu toleranta (spunea o sora tare adevarat despre toleranta pusa acolo unde nu-si are rostul ca toleram in casa noastra toate prostiile antiortodoxe pina insasi casa noastra devine o casa de toleranta !). Ideile si comportamentul duhovnicesc ,,emancipat" proferat si sustinut cu multa tarie pina in pinzele albe ale neantului de fratii din diaspora (vorbesc desigur de cei care promoveaza si sustin viata asa-zis duhovniceasca, relaxata iubind mult pe ,,domnul om" in ciuda sau in detrimentul vietii curate in duh si adevar, de jertfa inchinata Domnului Dumnezeu)isi au originea in duhovnicii si preotii ei insasi abdatati la occident si timpurile moderne si care deservesc (asa este mai corect sa vorbim si nu ca ar ,,pastori" !)comunitatile respective de romani . Duhovnici mari, traitori dar cu trupul , ca sa-i fie tare bine la ,,domnul om" si mai putin sau chiar de loc traitori in duh. Cit de frumos spune Hristos la Matei : ,,...bate-voi pastorul si se va risipi turma" , iar bataia nu este numai in sens fizic .
Nici preotul si nici enoriasii nu au nici o scuza pt. toate inventiile si viata slaba pe care le place sa o duca . Atit preotul cit si enoriasii si-au ales cu proprie vointa unul jugul preotiei iar ceilalti sa se inchine in ortodoxie lui Hristos-D.zeu; nu i-a obligat nimeni la aceasta . Iata de ce enoriasii incalca cu multa ,,dragoste" si ,,jerfa' pt. domnul om canoanele si disciplina bisericeasca si desconsidera lucrarea Duhului Sfint in sinoadele generale sau locale care au produs hotariri a toata lumea (numite canoane !) si sustin vehement nebunii de genul : imbracarea oricum a femeii si barbatului in biserica ; accesul femeii in biserica indiferent daca este la estru sau la citeva ore dupa sex, prezenta bancilor in biserica, activarea femeilor la strana,planingul familial prin contraceptie sau ,,ferire" naturala,postirea sau ajunarea dupa parerea fiecaruia, cunoasterea, incuvintarea si admirarea altor confesiuni straine si in detrimentul ortodoxiei,practica relatiilor sexuale familiale fara nici o restriste si ,,cinstirea" prin acestea a zilelor Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Mintuitorului insasi asa ca in tantra yoga , impartasirea cit mai deasa a trupurilor puturoase de pacate nici macar banuite pt. a fi marturisite si a duhurilor patate in intinari si fara-de-legi , iertarea de canoane corective corecte si neimplinirea pravilelor de rugaciune individuala adecvata considerindu-se ca romanul occidental face mult mai multa pravila la serviciul sau si acasa cu sotul si copii, acceptarea si ridicarea la rang de stiinta a variatiei aprige a hormonilor, vitaminelor si mineralelor numai in cele 2 ore de slujba bisericeasca ... si cite si mai cite nebunii si fara de legi neimaginate pastorite si ingrijite cu mult sirg chiar de catre ,,destoinicii" duhovnici .
In totdeauna profilul unui enorias, a unui crestin ortodox este amprenta, lucrarea unui duhovnic . Dupa marimea sufleteasca a fiului duhovnicesc iti dai seama de taria duhovnicului . Pai ce scuza este aceea ca vi de la 100 km departare de biserica la liturghie ? Pai vi pe jos ? Da, daca ar fi fost de mers pe jos ai fi fost mintuita sora dar tu vi cu ceva , tren, masina si pt. intilnirea cu D.zeu te-ai pregatit o saptamina intreaga si te-ai sirguit atait de mult incit sa ajungi cu 15 minute inainte de inceperea slujbei adica atunci cind conform traditiei se spune ca vine Maica Domnului la biserica . La asemenea obiceiuri si pareri nu este de mirare ca popa sare peste slujba de dimineata (utrenie, acatistul Mintuitorului, ceasurile)si incepe direct cu liturghia . Si va iubiti preotii si modul cum ei slujesc ... dar nu din motive duhiovnicesti (pt. ca viata corecta duhovniceasca este tare grea, atit de grea incit se cheama jertfa !)ci pt. cele umaniste si umanitare, adica mai clar ca va ingaduie sa fiti caldicei in credinta . Ia uitati-va pe articolul din site intitulat ,,Crestinul caldicel in credinta, omul jumatatilor de masura" si vedeti cum stati surori/frati din diaspora !

Desi banuiam cauza distantei permanent impuse dintre ortodoxul diasporic si Hristos mare mi-a fost uimirea cind banuiala a devenit certitudine . Nadajduiam permanent ca nu este chiar asa si mai ales ca biserica sa nu fie slabita/lovita chiar din interior. Cu asemenea duhovnici mintuirea poate ramine doar un deziderat ... desi sunt suficiernti fii duhiovnicesti devotati trup si suflet unui asememenea stil de viata si duhovnici . Asa a intors D.zeu lucrurile incit au ajuns strainii de ortodoxie (a se vedea viata parintelui Serafim Rose si nu numai !) sa-l caute pe adevaratul D.zeu si sa se nevoiasca pina la sfintenie in timp ce noi cei care am fost nascuti si crescuti in ortodoxie sa-l vindem pe Hristos pentru ... lumea si placerile ei .
Tare rau este si tare greu le va fi acelor pina in sfirsit... cu duhovnicii lor cu tot ! Ferice totusi ca nu toti sunt in aceiasi situatie si ca mai exista si traitori curati !

Având ceva mai mult timp la dispoziție lecturez și eu postări mai vechi, dar interesante. E cam dură poziția ta aici față de diaspora, dragă Zaharia. Privite de la o distanță mai apropiată, eu zic că lucrurile nu stau chiar așa în toate bisericile din străinătate. Sunt biserici în care se "sare" peste Utrenie, sau se scurtează slujba, dar nu în toate este așa. Oricum, puse una peste alta, să avem bunăvoință și să zicem că este mai greu dpdv spiritual pentru românii ortodocși din străinătate decât pentru cei de acasă. Dar cu puțină bunăvoință și cu credință în Dumnezeu se poate trece peste adversitățile de moment și se poate ajunge departe. Eu am cunoscut aici oameni deosebiți și din acest punct de vedere. Doamne ajută!

PS: În cartea care se numește "Pateric" sunt scrise următoarele: Sfinții Părinți ai Schitului au profețit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: "Ce lucrăm noi?", și răspunzând unul dintre dânșii, marele Avva Ishirion a zis: "Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu". Iarăși întrebând a zis: "Cei de după noi ce vor face oare?", și a zis: "Vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi". "Dar cei de după dânșii ce vor face?", și a zis: "Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni ispite mari și cei care vor fi încercați în vremea aceea vor fi mai mari decât noi și decât părinții noștri".

[Mena59]

S-a mai vorbit pe acest fir de discutii despre acest subiect dar il readuc spre cercetare pt ca poate unii dintre cei ce viziteaza forumul de discutii nu stiu acest lucru:

"Utrenia este una dintre cele şapte Laude Bisericeşti şi reprezintă slujba "răsăritului", momentul în care credinciosul îşi îndreaptă primele gânduri către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii. Ea ne aminteşte de patimile Domnului, de la miezul nopţii până în ziuă.
Citirea Evangheliei reprezintă momentul central al Utreniei. Duminica se citeşte una dintre cele 11 Evanghelii ale Învierii; în număr de 11 deoarece au fost 11 arătări şi 11 apostoli, după căderea lui Iuda. Duminica este şi ziua din săptămână în care se comemorează Învierea Domnului. Preotul care citeşte din Sfântul Altar, pericopa evanghelică îl simbolizează pe îngerul care a vestit Învierea femeilor mironosiţe.

Scoaterea Sfintei Evanghelii spre închinarea credincioşilor, exprimă arătarea lui Hristos după Învierea Sa, moment în care cei prezenţi îşi exprimă evlavia şi râvna de a fi prezenţi în casa Domnului, încă de dimineaţă.

După acest moment solemn, se cântă imnul "Învierea lui Hristos", a cărui alcătuire îi este atribuită Sfântului Ioan Damaschin."
Sursa:
http://www.doxologia.ro/liturgica/ta...helii-mijlocul

[cristianul]

rog sa -mi spuneti toate formulele COMPLETE de otpust pe perioada penticostarului
am observat diferente in bisericii
va multumesc

[Copacel]

În prealabil postat de cristianul

rog sa -mi spuneti toate formulele COMPLETE de otpust pe perioada penticostarului
am observat diferente in bisericii
va multumesc

esti mirean sau faci parte din cler ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Copacel

esti mirean sau faci parte din cler ?

Nu interesează pe nimeni curiozitatea ta !