Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PĂMÂNTUL NATAL
de maior (r) Tomescu Vasile

Mă înfior când cuvântul Patrie rostesc.
Plecat în Ţară străină auzindu-l tresar,
Îmi răsună-n suflet ca un imn ceresc,
Ca vocea iubitei sau ca paşii ei pe trotuar.

Munţi învăluiţi în ale dimineţii ceţuri alburii,
Văi pe care le îmbracă a nopţii brumă,
Câmpii mănoase, dealuri acoperite de vii,
Turnuri vechi argintate de razele de lună,

Pajişti, poteci iuţi, ziduri cenuşii,
Fântâni unde ţăranii vitele-şi adapă
Vorbind despre ce s-a-ntâmplat peste zi,
Fumându-şi ţigara sau bând apă,

Casa părintească unde-n vatră arde focul,
Fumul ce se-nalţă din horn spre cerul mohorât,
Ograda unde, copii, ne luam cu jocul...
Lucruri neînsufleţite cum de vă iubesc atât?!

23 februarie 1942