Avortul contravine moralei naturale

[forever...]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

@ forever

Dar care e atmosfera în care convieţuim de fapt cu toţii - femei, copii, bărbaţi?
Ce atitudini, sentimente, convingeri sunt dominantele lumii noastre? Unde poate găsi omul răgazul să mediteze la viaţă, la bine şi la rău, la iubire şi la moarte, etc.? Când totul e grăbit, accelerat, petrecut pe negîndite - ca într-o şedinţă colectivă de hipnoză care a picat pe mâna unui nebun sângeros...

Este adevărat ce scrii, ştiu şi văd foarte bine că e aşa.
Dar mai ştiu că Dumnezeu stă la uşa inimii fiecăruia dintre noi şi bate.
Poate nu avem timpul, sau educaţia, de a merge la biserică. Poate că suntem cuprinşi de vârtejul muncii, carierei, vânării succesului sau mai ştiu eu ce (filme, shopping, mall, ţări străine, alcool, ţigări, cluburi...?). Sau vrem numai doi copii, sau numai unul...
Dar eu cred că Dumnezeu îi vorbeşte fiecăruia dintre noi, există un timp, o clipă, când conştiinţa adormită este trezită de un gând, un cuvânt al unui apropiat sau al unui necunoscut... Poate o carte, sau un film, sau un cântec ne pune pe gânduri... că viaţa e mai mult decât ceea ce enumeram mai sus.
Sau pur şi simplu ne plictism de toate cele de mai sus, şi căutăm un sens. Atunci Domnul ne întâmpină în căutările noastre. Ne trebuie puţină sinceritate şi memorie. Memorie a ajutorului primit şi a promisiunilor făcute.
Ai dreptate, nu e de mirare că - în contextul descris - inima noastră nu vede un suflet în pruncul avortat, ci doar o soluţie pentru vreo încurcătură oarecare. Dar până când?