Independenta

[Parascheva16]

În prealabil postat de Yasmina

Depinde de foarte multe detalii...
Parintele este asa dintr-o iubire posesiva pentru ca tu sa nu suferi sau dintr-o grija si frica exagerata ca sa nu sufere el in cazul in care tu dai rateuri?
Desi pare ca parintii sunt plini de iubire neconditionata ,ca te iubesc si te sustin oricum,am intalnit in Romania destui parinti care predau autoritatea si trec la masuri corectionale nu pt ca-si iubesc progenitura de nu mai pot,ci pt a impiedica o eventuala imagine proasta in socieatate in caz de esec al copilului.Multi nu pot face fata "gurii lumii" care este pt ei ca o doua autoritate in stat.
Poate fi o trasatura a oamenilor slabi de personalitate sau a celor fuduli,care au pretentia sa fie stimati pe masura investitiei pe care o fac in copii.
Acest gen de parinti nici nu-si iubesc copiii pana nu ajung"cineva"! Cineva care sa le stimuleze orgoliul si sa compeseze anii pierduti si tineretea ofilita.

Detaliile in cazul tau inseamna mult.
Nu stim daca parintele respectiv este autoritar deoarece copilul este faimos pentru alegerile sale proaste din parcursul timpului ?!

Daca problemele de"independenta"vin din alegerea prietenilor si a modului cum alegi sa-ti traiesti viata ,inclin sa le dau dreptate parintilor.
Cu atat mai mult cu cat inca stai pe spatele lor.

Citind ce ai spus tu mi-au venit in minte ce a spus un Parinte. E putin off-topic, dar legat de ce ai spus tu.

Parintele X mergea sa isi cumpere paine. In drum, a auzit fara sa vrea cum un parinte sa lauda ca o sa ii cumpere baitului sau o masina cand acesta va implini 18 ani. Parinte, cunoscandu-l pe baiat si pe parinte, a intrat in vorba cu el si i-a spus: 'sper ca o sa ii cumperi o masina la mana a doua, nu f.puternica'. Tatal, indignat, il intreaba, 'Dar de ce Parinte?'. 'Amandoi stim ca baiatul este cam impulsiv', raspunde Parintele, incercat sa fie amabil. S-a dus mai departe sa isi cumpere paine, iar cand s-a intors nu mai era tatal baiatului, probabil ptr. ca i-a stricat lauda. Dupa 3 luni de zile, Parintele il vede pe acest tata, intr-un cimitir, conducandu-si baiatul pe ultimul drum. Baiatul a facut accident cu masina cumparata de taticu, a murit si el si pasagerii. Tatal spunea 'Of, Doamne, de ce mi l-ai luat?'.

***
RĂZGÂIAŢII CARE SE SACRIFICĂ... (partea I)

Urcând în trenul Suceava - Bucureşti, de la Paşcani, găsesc în compartiment două doamne angajate într-o discuţie despre candidaţii la alegeri.

Le salut cu respect şi îmi ocup locul, dar nu mă bag în discuţie - nu mă priveşte, eu nu votez reprezentanţii sistemului.

Mai târziu se trece la altele, de pildă la problemele oamenilor de astăzi, aşa cum se văd ele în societate şi - se putea altfel? - în mass-media.

Doamna Silvia porneşte de la amintirea mamei ei, jumătate nemţoaică şi jumătate cehoaică, o femeie hotărâtă, energică, harnică şi extrem de dăruită familiei. Amintire frumoasă pentru dânsa, pe care o redă cu dragoste - dar şi energic, desigur! - ca o alternativă pozitivă stilului de creştere de astăzi.

Stil în care, pe de-o parte, copiii sunt lăsaţi să facă tot ce le trece prin cap, cu un control tot mai mic din partea părinţilor. Şi în care, pe de altă parte, părinţii de plâng de "cât se sacrifică" pentru copii!

Mai ales acest ultim lucru o indigna pe d-na Silvia - şi desigur, d-na Ana era de acord cu dânsa.

"Cum poate să spună cineva "m-am sacrificat pentru copilul meu" sau "cât m-am sacrificat pentru copiii mei" şi alte lucruri d-astea? Păi nu e copilul tău? Cum adică "te-ai sacrificat"?!?!! Da' ce ai fi vrut să faci? Să-l laşi să crească singur, să-l dai la casa de copii? Ce?"

Dânsa avea dreptate 1000%.

Mai rămâne să-i vedem pe oameni explicând sau plângându-se "cât de mult s-au sacrificat pentru plămânii lor respirând ca plămânii să se simtă bine" sau "cât de mult s-au sacrificat pentru burta lor mâncând ca să se simtă burta bine". Pr.Andrei