Religia nu mai este obligatorie in scoala

În prealabil postat de fallen

As fi curioasa insa de 2 aspecte:
1) cum va petreceti Craciunul, Pastele, etc?
( eu am fost mereu in depresie pt ca la noi incasa nu se petrecea " crestineste", nu se tinea macar ajunul, se consumau cozanacii, ouale si sarmalele in zilele dinainte, se desfaceau cadourile, si parca nu mai ramanea nimic deosebit de facut, decat indigestia si plictiseala asezonata pe alocuri cu mahmureala )

2) ati botezat copiii? Ce faceti daca vreodata cine stie cum, o apuca pe sotie " damblaua", si vrea sa ii duca sa-i impartaseasca? Divortati? Ii luati copiii, prin tribunal?

1) In familie. Nu imi amintesc sa fi ratat vreodata o astfel de sarbatoare crestineasca. Pe linia tatalui, familia mea este puternic crestinizata (nu cred e expresia cea mai potrivita dar n-am gasit alta pe moment). Poate veti fi surprinsa, desi nu ar trebui, sa aflati ca bunicul, tatal meu si singurul unchi fac parte din sanul bisericii. Bine, bunicul facea, pt. ca nu mai traieste. ...Nu o sa intru in detalii acum pt. ca nu are rost. Cert este ca se serbeaza cat de crestineste posibil in familia mea. Muzica bisericeasca, colinde, muzica clasica, masa mare, cu multi membri ai familiei (nepoti, fini, nasi, veri, matusi etc.), recent chiar cu invitati din sanul bisericii. An de an primim coruri deosebite de copii de la Conservator sau Seminar. Si eu si sotia iubim sa ii auzim cantand.
Atmosfera este cat se poate de decenta. Nu se exagereaza cu bautura, sub nicio forma. ...Poate cu mancarea, ca au mare priza la public preparatele traditionale :).

2) Am doua perechi de fini. Am botezat deja un copil si, un al doilea, de la alta pereche de fini, este pe drum, ca sa zic asa. Si copilul meu a fost botezat. Doar ca el, la varsta asta, inca nu stie si 100% nu il intereseaza.
Nasii au insistat sa impartaseasca copilul si noi nu ne-am impotrivit catusi de putin. Am cerut doar sa fie dus cu lingurita proprie, din motive de igiena. Eu nu am fost cu ei (a fost sotia) pt. ca aveam ceva mai important de facut, dar nu as fi ezitat in mod special.

Acum voi incerca sa concluzionez, nu neaprat intr-o forma scurta:).
Cred ca am scris anterior ca eu nu intru cu fesul in biserica. Evident, am vrut sa spun mult mai multe cu asta. Daca trebuie sa stau intr-un picior si sa scuip spre Rasarit, si nu am probleme fizice care sa ma impiedice sa fac asta, o voi face. In cel mai rau caz scap un zambet. De ce fac lucruri in care nu cred? Simplu: din respect!

[DragosP]

În prealabil postat de Inorogul

Am botezat deja un copil si, un al doilea, de la alta pereche de fini, este pe drum, ca sa zic asa.

Şi n-ai nici o problemă cu faptul că minţi când spui Crezul?
Sau morala atee încurajează minciuna?

În prealabil postat de DragosP

Şi n-ai nici o problemă cu faptul că minţi când spui Crezul?
Sau morala atee încurajează minciuna?

Poate fi luat ca un ritual, o traditie.

În prealabil postat de DragosP

Şi n-ai nici o problemă cu faptul că minţi când spui Crezul?

Nope, n-am mustrari majore de constiinta. Evident, as prefera sa nu mint. Minciuna este un rezultat al constrangerii la care sunt supus. Daca as spune adevarul si slujba ar continua, fara show-uri, ochi dati peste cap, exorcizari, dojane si discutii inutile, nu as minti/ascunde adevarul. Mint tot din respect. Ca atunci cand te intreaba nevasta daca s-a ingrasat :).

Cine ti-a spus ca adevarul este intotdeauna o virtute a omis sa-ti spuna ca el insusi te minte.

În prealabil postat de DragosP

Sau morala atee încurajează minciuna?

Nu o incurajeaza dar nici nu o incrimineaza intotdeauna. Eu unul nu am o viziune radicala asupra minciunii. Lucrurile nu se impart in alb si negru aici. Te pot pune in niste situatii ipotetice, dar cu posibilitate mare de realizare, de nici nu ai visat. Exemplul cu sotia care te intreaba diverse e mai mult umoristic, chiar daca are potential de realizare.

Intrebarea premergatoare trebuia sa fie daca nu cumva morala crestina incurajeaza intoleranta. Abia apoi putem discuta daca minciuna mea este sau nu morala.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Poate fi luat ca un ritual, o traditie.

Evident! Dar banuiesc ca el merge mai departe cu intrebarea. Toata sarada asta este, in definitiv, o minciuna din partea mea. Dar am spus: e o bagatela. Primeaza respectul fata de semeni si apararea in fata intolerantei. Prefer sa punctez acolo si sa "pacatuiesc" dincolo. Cine crede ca poate impaca si capra si varza se inseala amarnic.

[DragosP]

Nu, este miciună şi ipocrizie, nu te mai amăgi.
Poţi foarte bine să refuzi să participi la un "ritual", cum îi zici, în care nu crezi.

Nu să minţi.

Sunt convins ca spun o platitudine dar se pare ca nu toti sunt constienti de asta.

Respectarea orbeasca a unui principiu moral, careia i se confera valoare de virtute, poate intra in conflict cu un alt principiu moral, a carei incalcare poate fi catalogata drept imorala. Si atunci vei fi nevoit sa cantaresti cu o balanta proprie. Nu te va ajuta nicio carte din lume sa faci asta, in afara propriei ratiuni.

Sunt multe "jocuri" ce implica moralitatea, pe care le puteti gasi pe interent. Daca doriti va pot oferi eu cateva extrem de interesante. Sa vedeti atunci cum aruncati atunci la cos virtuti aparente :).

[fallen]

În prealabil postat de Inorogul

1) In familie. Nu imi amintesc sa fi ratat vreodata o astfel de sarbatoare crestineasca. Pe linia tatalui, familia mea este puternic crestinizata (nu cred e expresia cea mai potrivita dar n-am gasit alta pe moment). Poate veti fi surprinsa, desi nu ar trebui, sa aflati ca bunicul, tatal meu si singurul unchi fac parte din sanul bisericii. Bine, bunicul facea, pt. ca nu mai traieste. ...Nu o sa intru in detalii acum pt. ca nu are rost. Cert este ca se serbeaza cat de crestineste posibil in familia mea. Muzica bisericeasca, colinde, muzica clasica, masa mare, cu multi membri ai familiei (nepoti, fini, nasi, veri, matusi etc.), recent chiar cu invitati din sanul bisericii. An de an primim coruri deosebite de copii de la Conservator sau Seminar. Si eu si sotia iubim sa ii auzim cantand.
Atmosfera este cat se poate de decenta. Nu se exagereaza cu bautura, sub nicio forma. ...Poate cu mancarea, ca au mare priza la public preparatele traditionale :).

2) Am doua perechi de fini. Am botezat deja un copil si, un al doilea, de la alta pereche de fini, este pe drum, ca sa zic asa. Si copilul meu a fost botezat. Doar ca el, la varsta asta, inca nu stie si 100% nu il intereseaza.
Nasii au insistat sa impartaseasca copilul si noi nu ne-am impotrivit catusi de putin. Am cerut doar sa fie dus cu lingurita proprie, din motive de igiena. Eu nu am fost cu ei (a fost sotia) pt. ca aveam ceva mai important de facut, dar nu as fi ezitat in mod special.

Acum voi incerca sa concluzionez, nu neaprat intr-o forma scurta:).
Cred ca am scris anterior ca eu nu intru cu fesul in biserica. Evident, am vrut sa spun mult mai multe cu asta. Daca trebuie sa stau intr-un picior si sa scuip spre Rasarit, si nu am probleme fizice care sa ma impiedice sa fac asta, o voi face. In cel mai rau caz scap un zambet. De ce fac lucruri in care nu cred? Simplu: din respect!

Multumesc, acum imi explic foarte multe aspecte! ( deja reprezentati o categorie aparte)

Totusi ati auzit cat ati avut tatal, bunicul, unchiul, in biserica, sa se imbolnaveasca cineva de la acea lingurita ? Ma refer grav, hepatita, tbc, mononucleoza, ca gripa si strepto/stafilococi ii iei oricum in aer, in aglomeratie. Ma gandesc totusi ca contactul e prea scurt si nu scuipa nimeni in lingura aia. Microbii se elimina in special prin expiratii fortate, stranut, tuse, insotite de secretii patologice, ceea ce se intampka foarte usor in locuri inchise si aglomerate ( inclusiv autobuze). Mie mi se pare din cate aud de la mame, eu nu am avut norocul, ca la fel sunt de bolnaviciosi si copiii care merg la biserica ai cei care nu merg decat la gradinita sau nici macar...

În prealabil postat de DragosP

Nu, este miciună şi ipocrizie, nu te mai amăgi.

Doamna Geanina Stamate, vecina mea care nu se inseala niciodata, imi spune ca nu ai dreptate. Spune ca prima virgula din citatul tau trebuie sa cada :).

În prealabil postat de DragosP

Poţi foarte bine să refuzi să participi la un "ritual", cum îi zici, în care nu crezi.
Nu să minţi.

Sigur ca pot. Dar important este ca nu vreau.

[fallen]

În prealabil postat de DragosP

Nu, este miciună şi ipocrizie, nu te mai amăgi.
Poţi foarte bine să refuzi să participi la un "ritual", cum îi zici, în care nu crezi.

Nu să minţi.

Si acum ce vreti sa faca, sa se desparta de familie, sa-si ia nevasta si copilul si sa plece in Neverland?

Cunosc copii ("") din familii bisericoase si/sau habotnice care au ajuns chiar sa aiba studii teologice si cu toate astea sa ajunga sa se indoiasca sau chiar sa nu mai creada. E o tipologie aparte :). Si ama auzit de la acestia ca au colegi care au ajuns chiar sa profeze ( slujeasca) fara sa creada :). Si spre deosebire de primii care se gandesc oare nu e imoral sa spun oamenilor lucruri pe care nici eu nu le cred, cei din urma au depasit asemenea momente ( o fac fara nicio remuscare).

Oricum, daca ajungem sa ne certam si departim de familie si de toti vechii prieteni, din motive de convingeri religioase ( sau politice), inseamna ca nu am iesit inca in evul mediu, sau daca credem ca viitorul presedinte ne va persecuta pt ca nu e ca noi..