Istorii cu talc

[cristiboss56]

Doi oameni, tăiau lemne în pădure. Doborând un copac, unul din cei doi oameni cari se găsea a fi un om fără credintă, zise:
- "Iată, asa e si cu viaţa noastră... Trăim, ne zbatem si la urmă vine moartea si ne doboară ca pe busteanul acesta, si nimic nu s-alege de noi.
Celălalt om, care era un credincios, îi răspunse:
- "Nu-i asa, prietene. Abia după ce-am doborât acest bustean, vom putea să vedem dacă e bun de clădit sau e scorburos si bun numai de aruncat la foc. Aşa e si cu noi. Abia după ce murim, vede bunul Dumnezeu ce trebuie să facă cu noi: să ne aseze de-a dreapta lui, întru viaţa cea veşnică, sau să ne arunce în focul cel nestins.
Tovarăsul său căzu pe gânduri si peste puţină vreme se întoarse si el la credintă.

[cristiboss56]

Un preot l-a intrebat pe un tanar necasatorit:
- Tinere cati ani ai?
- 34 de ani, a grait tanarul.
- Si cand te casatoresti?
- Cat mai repede, a raspuns el.
- Si atunci, ce mai astepti? intreaba preotul.
- Pai, deocamdata, caut fata ideala.
- Si, ai gasit-o?
- Da!
- Si atunci, ce mai stai?
Cu putina rusine, tanarul raspunse:
- Pai si ea cauta baiatul ideal.

[cristiboss56]

Intr-o pustie, un parinte era impartasit de un oarecare ins, un cleric, dar netraitor. Si a aflat pustnicul ca este netraitor si nu l-a mai primit sa-l impartaseasca. Atunci Dumnezeu l-a luat in primire pe pustnic. Intr-un vis ingrozitor, intr-o zona, intr-o mare insetare un bubos scotea apa limpede dintr-o fantana si dadea la lume. Toata lumea ii saruta picioarele acestui datator de apa limpede. Dumnezeu i-a dat exemplu pustnicului. "De ce nu-l primesti ca e tot datator de apa limpede? Tu l-ai judecat de faptele lui, dar Eu ma gandeam ca prin el am ajutat pe altii". Atunci l-a primit cu scuze, cu iertare pe cel care il impartasea.

[cristiboss56]

"Intr-un oras gri, cu oameni anosti, terminati de munca si de durerile unui cotidian de nimic, a poposit un barbat. A inceput sa rosteasca povesti despre bine, adevar, frumos si toate cele care alcatuiesc cromatica Duhului Sfant. Dupa doua zile nimeni nu-l mai asculta, dar el, retras in centrul orasului pe o banca, a continuat sa zica povestile sale. Un an, doi, trei, zece, cincisprezece, douazeci... La un moment dat se apropie de el un copil care-l intreaba fara menajamentele scrupulului social: "nene, da mata ce faci aici?". "Spun povesti", a replicat omul, caruia de foarte mult timp nimeni nu-i mai adresase o vorba. "De ce?". "Prima data spuneam povesti ca sa schimb lumea...". "Si ai reusit?". "Nu" a recunoscut, onest omul. "Si atunci de ce mai povestesti..." "Ei, acum spun povesti nu ca sa schimb lumea, ci pentru ca lumea sa nu ma schimbe pe mine!". (Pr. Constantin Necula)

[cristiboss56]

O femeie avea un bărbat betiv. Necontenit îl ruga să se lase de băutură. El făgăduia, dar nu se tinea de cuvânt. Femeia îi vorbea atunci de Dumnezeu si de cele sfinte. Omul tot nu se lăsa de băutură. Atunci femeia merse la duhovnic si-i spuse necazul. Preotul îi zise:
- "Femeie, bine faci că-i vorbeşti de Dumnezeu si de cele sfinte. Dar asta nu-i de ajuns. Îţi dau un sfat: vorbeşte mai putin cu bărbatul tău de Dumnezeu, dar vorbeşte mai mult cu Dumnezeu despre bărbat. Adică roagă-te pentru el."
Femeia începu să se roage cu putere si cu dragoste, zi de zi, pentru bărbatul ei, si Dumnezeu i-a ascultat cererea si a dat puteri omului să se lase de păcatul betiei.
Mai presus de toate, mare este puterea rugăciunii!

[cristiboss56]

Un tanar se plangea tuturor de lipsa bogatiei materiale. Intr-o zi a fost auzit de un intelept.
- Esti nemultumit de viata pentru ca esti sarac? l-a intrebat inteleptul.
- Da, a raspuns oftand tanarul.
- Sanatos esti?
- Ma pot mandri cu sanatatea mea, a grait tanarul.
Atunci inteleptul i-a luat mana stanga si i-a zis:
- Iti ofer zece mii de lei pe ea si un milion de lei pentru ochii tai.
- Fereasca Dumnezeu, a raspuns tanarul.
- Ei, vezi, ce bogatie ti-a daruit Dumnezeu? Sa nu te mai plangi de viata, ai tot ce-ti trebuie pentru a-ti castiga existenta si a fi bucuros ca traiesti.

[cristiboss56]

Fiind furtună mare, căpitanul unei corăbii, dădu poruncă celui mai tânăr marinar să se urce sus pe catarg ca să lege o frânghie ce se rupsese. Marinarul se înfricosă si, mai înainte de a se urca sus, se duse putin în cabina sa.
Întorcându-se înviorat la fată, căpitanul îl ispiti:
- „Ai băut o gură de rachiu?”
- "Nu, răspunse supus marinarul, m-am rugat lui Dumnezeu.”