Istorii cu talc

[cristiboss56]

"Intr-un oras gri, cu oameni anosti, terminati de munca si de durerile unui cotidian de nimic, a poposit un barbat. A inceput sa rosteasca povesti despre bine, adevar, frumos si toate cele care alcatuiesc cromatica Duhului Sfant. Dupa doua zile nimeni nu-l mai asculta, dar el, retras in centrul orasului pe o banca, a continuat sa zica povestile sale. Un an, doi, trei, zece, cincisprezece, douazeci... La un moment dat se apropie de el un copil care-l intreaba fara menajamentele scrupulului social: "nene, da mata ce faci aici?". "Spun povesti", a replicat omul, caruia de foarte mult timp nimeni nu-i mai adresase o vorba. "De ce?". "Prima data spuneam povesti ca sa schimb lumea...". "Si ai reusit?". "Nu" a recunoscut, onest omul. "Si atunci de ce mai povestesti..." "Ei, acum spun povesti nu ca sa schimb lumea, ci pentru ca lumea sa nu ma schimbe pe mine!". (Pr. Constantin Necula)