O intrebare

[fallen]

În prealabil postat de Corinusha

Mihnea...wow...
Dumneata ai avea taria de caracter sa faci ce ai scris, daca, Doamne fereste! ti s-ar intampla chestia asta?
Adica femeia aia a plecat cu amantu' si si-a lasat barbatul cu copilul si tot el sa lupte a o recucereasca? Oare nu ar ajunge el bataia ei de joc? Oare asta e scopul casatoriei, ca unul sa fie bataia de joc a celuilalt? Pentru ca, vezi tu, daca mergi dupa ala/aia care te-a lasat pentru altcineva, si, sa zicem il/o recuceresti si vine inapoi, oare nu va mai afce aceeasi chestie pentru ca stie ca esti fraiera/fraier si oricum il/o ierti?

Si ea a promis. Ea si-a incalcat promisiunea iar el are tot dreptul sa accepte divortul; e indreptatit sa o faca i sa-si creasca copilul in liniste; daca se impaca si femeia o ia de la capat, cum creste copilul acela?! ce invata de la mma-sa?!
Eu, chiar ca femeie, n-asputea trece peste asa ceva, sami plece sotul cu o amanta si eu sa-l "aduc" inapoi... Un barbt cred ca si mai greu ar face asta...

Nu e vorba neaparar de bataie de joc sau de orgolii, pana la urma, daca ea chiar s-ar intoarce si el ar primi-o inapoi, cu siguranta nu ar mai avea indrazneala, si nici dorinta de a-l parasi din nou...
Problema e insa ca oricatar astepta-o el si s-ar ruga sa se intoarca, e foarte posibil ca asta sa nu se mai intample niciodata...si atunci ce faci?

Cand am avut niste probleme si am fost sa consult un medic de la spitalul de psihiatrie, am intalnit pe holurile spitalului un barbat, destul de tanar, care avea o asemea problema, desi era 8 dimineata, ca de ce l-a parasit femeia pentru altul, ca el inca o iubeste, daca am un telefon sa-i dau sa o sune...initial mi s-a facut mila de el, si i-as fi dat, dar mi-a fost frica sa nu ma certe doctorul; apoi mi-am dat seama ce prostie as fi facut, cine stie cat o terorizase cu telefoane si nu numai, de ajunsese internat acolo ( si fara telefon); acum, pe bune, cu asa atitudine, ce femeie ar mai fi vrut macar sa vorbeasca cu el, daramite sa se intoarca la el??? Asta daca nu cumva avusese chiar motive destul de serioase sa plece...

In fine, cu siguranta nu e cazul, dar mare atentie ca nimeni nu e imun la asa ceva, si uneori suntem la o distanta periculos de mica, fara chiar sa ne dam seama ....


Poate ar fi mai bine sa iertam pe cel care a gresit, si sa ne rugam sa-l ierte si Dumnezeu, si asta e, sa fie fericit acolo unde e, si cu cine e, poate ii e mai bine cu celalalt decat i-a fost cu noi, etc...
Vazand ca noi am iertat, si ca ne purtam in continuare cu bunatate, si de ce nu eleganta, fara resentimente, poate asa isi da seama mai usor ca a gresit fata de noi si ne-a facut rau, si poate se caiesc si isi cer iertare si ne impacam, chiar daca nu mai suntem impreuna ca cuplu, ramanem totusi " frati"...
Daca insa continuam sa le facem reprosuri si sa-i amenintam, si sa-i vorbim de rau pe unde apucam, sa-i improscam cu noroi, atunci si ei vor scoate la iveala greseli si defecte ale noastre, si se vor mai ridica si cu pretentii, sa ne mai ia si ce ne-a mai ramas ( copilul, casa, etc, Doamne fereste)....