|
|
|
|
|
|
|
#2
02.12.2014, 15:56:07
|
|||
|
|||
Citindu-vă postarea, primul gând care mi-a venit în minte a fost: mergeți la duhovnic. După ce vă veți spovedi, altfel veți privi lucrurile, iar sfatul duhovnicului cu siguranță vă va fi mai de folos decât părerile forumiștilor.
Din experiența mea, minciuna are picioare scurte (tatăl minciunii știți cine este). Dacă îi spuneți acum prietenei, se poate să aprecieze sinceritatea dumneavoastră și să vă ierte. Dacă află mai târziu, riscați să pierdeți o soție, poate și eventualii copii. Dumnezeu să vă lumineze, astfel încât să luați cea mai bună decizie!
__________________
"Fiți întelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10, 16-22) 
|
|
#3
02.12.2014, 16:30:50
|
|||
|
|||
|
@gpalama daca ai fi in locul meu ai vedea altfel lucrurile. inima imi spune una creierul alta, insa mai bine traiesc toata viata cu remuscarile de care nu voi scapa niciodata decat s-o fac sa sufere si sa-i naruiesc toata viata, iar apoi sa-mi zica: "mai bine nu-mi spunea-i!" Da sunt un mincinos, cand va sta la mine in brate o sa mi se rupa inima...dar poate in felul acesta platesc pentru pacatele mele...din greseala asta am invatat pe pielea mea ca gelozia iti intuneca mintea si te determina sa faci lucruri de care nu te crezi in stare. Acum in zadar ma caiesc, timpul nu mai poate fi dat inapoi! Ma rog Maicii Domnului sa ma ajute, sa ma intareasca si sa-mi dea puterea sa trec peste toate ce vor veni!
|
|
#4
03.12.2014, 10:17:09
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cu alte cuvinte, la spovada nu esti sincera? E foarte corect sa nu mai aiba incredere in sine, daca chiar a facut ceea ce acum ii provoaca mustrari de constiinta, Ce incredere mai ai tu in el? Daca nu va suporta consecintele(oricare ar fi ele) faptelor sale chiar si marturisite la duhovnic, nu poate fi iertat fiindca nu merita. Draga Cosmin17, Multumesc pentru sinceritatea cu care ti-ai deschis aici inima, din care eu vad cum ati cladit (impreuna cu prietena ta) o minune de iubire sincera si de admirat; din aceasta iubire tu ai cazut si nu o mai reprezinti, chiar daca tu ai cladit-o si aceasta iubire va mai trai numai daca tu o aperi cu pretul iubirii tale. Cu cat pretul e mai mare cu atat ea e mai scumpa, chiar nepretuita, si, chiar daca ar fi sa va despartiti, vei avea in tine referinta unei adevarate iubiri. Daca nu vei plati acel pret si te vei ascunde in spatele unei spovezi, vei face din nou ceea ce ai facut acum doi ani, dar fara mustrari de constiinta + o alta spovada + rutina unei vieti desarte +... Cat valoreaza iubirea voastra daca nici macar tu nu platesti acum nimic pentru ea? Esti tanar(17) si chiar acum esti la punctul limita de a pastra in inima ta acea iubire pura pe care ai descris-o in mesajul de la inceputul topicului. Cel mai bine pentru ea este sa recunosti cinstit greseala ta si sa-i ceri iertare si sa astepti smerit(umil) cat vrea ea pentru ca tu esti "necurat" si fara sa vrei murdaresti totul in jurul tau daca nu te cureti radical tu insuti. Iisus Hristos stia ca va fi rastignit(si putea evita), dar stia si ca va invia numai daca va suporta crucea; la fel si tu, vei invia numai daca te rastignesti, altfel esti deja mort, astfel ca in continuare tu ii oferi ei un... cadavru. Nu esti capabil de iubire daca nu esti in stare sa accepti pierderea ei. La fel, nu poti invia daca nu mori mai intai. 33. Cine va căuta să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.(Lc17,33) Sarpele are capacitatea sa intre complet oriunde ii intra capul; asa si pacatul, intra oriunde a reusit sa muste, iar tu "te-ai lasat muscat", asa ca daca nu-l scoti cu orice chin, pacatul va lucra mai departe cu complicitatea ta, fiindca l-ai crutzat. Poate iti inchipui ca de-acum vei lupta mai mai curajos impotriva pacatului, insa necuratul abia acum are putere fiindca deja a patruns in cetatea ta(trupul tau) si este mai inventiv decat iti poti inchipui, mai ales ca, desi nu te credeai in stare, ai facut o fapta grava, ceea ce arata ca erai predispus la greseala. Daca vei crutza greseala din tine, cum vei rezista mai tarziu daca, chiar si curat, ai gresit? Ma minunez de pe-acum la minunea de preot, Marire Tie, Doamne, marire Tie!, care va va spovedi si va va cununa si va suporta imposibila ta povara, cea cu care tu te impaci bine de 2(doi) ani. Oare de ce ai intrat aici dupa doi ani? Ca sa te indrepti, sau ca sa te intaresti in ratacirea ta? Raspunde-ti tu insuti. P.S. Scuze pentru lungimea mesajului! P.P.S. Vom stii ce ai facut din urmatoarele tale "mesaje", pe care, ori le vei posta, ori vor lipsi...
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 03.12.2014 at 10:44:42.
|
|
#5
03.12.2014, 11:15:17
|
||||
|
||||
|
Dupa cum vezi parerile sunt impartite. Unii zic sa-i zici iar altii zic sa nu-i zici.
Du-te si te povatuieste cu un duhovnic. Si roaga-te in timpul asta sa te lumineze Dumnezeu cum e mai bine. Si o sa iasa bine pe calea asta. Si o sa aseze Dumnezeu cum e mai bine lucrurile. Oricum, linisteste-te ca viata nu sta intr-un pacat iar tu exagerezi in mintea ta problema asta. Insa eu nu sunt de acord cu relatiile la distanta. Sa nu ai tu surprize de la prietena ta mai tarziu.... Eu iti zic sa verifici si lucrul asta bine, sa nu plangi tu dupa asta... Sa nu iti dea ea lectii de ...
|
|
#6
03.12.2014, 15:37:49
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ii raspundeam la intrebarea lui daca din proprie initiativa sa ii spuna fetei sau nu. Nu vorbeam de spovedanie. El nu ne-a intrebat daca la spovedanie sa fie sincer sau nu. Il indemn sa fie sincer si sa ceara sfat de la parintele duhovnic. Eu la spovedanie sunt sincera, daca sunteti curios. Dar daca il el chiar doreste sa-i spuna pana la urma, chiar neintrebat!, sa-i spuna voalat ca nu e strain de acest gen de relatii.
|
|
#7
03.12.2014, 11:16:14
|
||||
|
||||
|
Citat:
Eu personal nu as rezista cu mizeria asta in sufletul meu.
|
|
#8
03.12.2014, 15:24:28
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#9
03.12.2014, 18:04:08
|
|||
|
|||
|
Pe mine una m-ar fi durut foarte tare sa aflu ca prietenul meu m-a inselat...mai ales cand eram mai tanara si iubeam mai mult...chiar m-a intrebat un fost prieten pe care l-am iubit mult la vremea respectiva, daca as prefera sa imi spuna sau nu, si i-am zis ca as prefera sa nu o faca deloc ( sau macar sa nu aflu). Cred ca pana la urma mi-a respectat decizia :) ( la un moment dat a disparut si nu am mai stiut nimic de el :))
( asta nu e un sfat, sper sa nu constituie pt nimeni o idee, o sugestie) Intre timp m-am mai maturizat, poate ca acum as intelege daca s-ar intampla, si chiar as ierta, dar...poate tot nu m-as putea abtine sa ma gandesc ce a gasit la alta si eu nu i-am putut oferi, daca nu cumva am gresit eu, daca mai simte ceva pt mine, etc... Daca as insela eu, cred ca nu i-as spune nici intr-o mie de ani ( barbatii nu se impaca bine deloc cu partenerele care i-au inselat...)..decat daca ar fi ceva serios si as hotari sa il las de tot si sa raman cu celalalt ( desigur o astfel de decizie as prefera sa o iau inainte de comiterea adulterului) A, si inca ceva: cred ca oricine, cand se hotaraste sa marturiseasca ca a inselat, artrebui sa se astepte si sa i se dea papucii...e dreptul fiecaruia sa faca asta, pana la urma. Nu ar trebui sa se victimizeze nimeni daca i se intampla asta, nu e obligatoriu ca daca ai fost sincer si ai marturisit sa fii si iertat !!! ( poate si cand inseli, nu abia cand marturisesti, ar trebui sa te astepti la asta, daca poti suporta o eventuala pierdere...chiar daca esti hotarat sa nu spui, nu stii cum se poatr afla, pana la urma...dar adevarul e ca de cele mai multe ori esti luat de val, sau te lasi luat...nu ai timp sa evaluezi posibilele consecinte...) Last edited by fallen; 03.12.2014 at 18:21:01.
|
|
#10
03.12.2014, 20:29:20
|
|||
|
|||
|
In primul rand va multumesc tuturor pentru timpul acordat!
Nu am spus in primul post dar in special astept sfaturi de la persoane mature, de preferat care au trecut prin aceasta situatie.(app de varsta, nu am 17 ani numarul reprezinta data nasterii...pot zice ca amandoi gandim matur, stim ce vrem si vrem acelasi lucru). Constiinta nu-mi da pace, ca sa zic asa, din doua motive: -primul este ca am savarsit un pacat mare dar aici nu stiu in ce masura ma puteti voi ajuta, pentru asta exista preoti si carti de rugaciuni. -al doilea si care de fapt este si cel pe care incercam sa-l aduc in discutie si sa-l dezbat cu voi, este ca nu mai sunt cum ma crede ea, ca am...inselat-o(mi-e si rusine sa folosesc cuvantul acesta). Ma tot gandesc in fel si chip...daca nu-mi spunea de avansuri si tinea in ea sigur nu se ajungea aici, sau pe de alta parte daca nu-mi spunea poate ar fi cedat ea. Sa nu ma intelegeti gresit, nu o invinuiesc pe ea, eu sunt singurul vinovat. Chiar daca m-ar fi inselat si as fi aflat eu trebuia ori sa iert ori sa ma despart, nici intr-un caz ce am facut! Regret enorm ca a trebuit sa se intample acest lucru ca sa imi dau seama!
|
|
|
Mod hibrid