![]() |
![]() |
|
#13
|
|||
|
|||
![]()
Pe mine una m-ar fi durut foarte tare sa aflu ca prietenul meu m-a inselat...mai ales cand eram mai tanara si iubeam mai mult...chiar m-a intrebat un fost prieten pe care l-am iubit mult la vremea respectiva, daca as prefera sa imi spuna sau nu, si i-am zis ca as prefera sa nu o faca deloc ( sau macar sa nu aflu). Cred ca pana la urma mi-a respectat decizia :) ( la un moment dat a disparut si nu am mai stiut nimic de el :))
( asta nu e un sfat, sper sa nu constituie pt nimeni o idee, o sugestie) Intre timp m-am mai maturizat, poate ca acum as intelege daca s-ar intampla, si chiar as ierta, dar...poate tot nu m-as putea abtine sa ma gandesc ce a gasit la alta si eu nu i-am putut oferi, daca nu cumva am gresit eu, daca mai simte ceva pt mine, etc... Daca as insela eu, cred ca nu i-as spune nici intr-o mie de ani ( barbatii nu se impaca bine deloc cu partenerele care i-au inselat...)..decat daca ar fi ceva serios si as hotari sa il las de tot si sa raman cu celalalt ( desigur o astfel de decizie as prefera sa o iau inainte de comiterea adulterului) A, si inca ceva: cred ca oricine, cand se hotaraste sa marturiseasca ca a inselat, artrebui sa se astepte si sa i se dea papucii...e dreptul fiecaruia sa faca asta, pana la urma. Nu ar trebui sa se victimizeze nimeni daca i se intampla asta, nu e obligatoriu ca daca ai fost sincer si ai marturisit sa fii si iertat !!! ( poate si cand inseli, nu abia cand marturisesti, ar trebui sa te astepti la asta, daca poti suporta o eventuala pierdere...chiar daca esti hotarat sa nu spui, nu stii cum se poatr afla, pana la urma...dar adevarul e ca de cele mai multe ori esti luat de val, sau te lasi luat...nu ai timp sa evaluezi posibilele consecinte...) Last edited by fallen; 03.12.2014 at 18:21:01. |
|