Postul negru

[vsovivivi]

Creştinul obijnuindu-se cu Hristos şi cu icoanele şi cu tot ce-l introduce în universul credinţei se familiarizează şi devine un casnic, un intim, un apropiat care din pricina că se crede ca făcând parte din familia Domnului, din biserica intimă, din sufletul şi casa lui Dumnezeu, începe să se auto-înşele singur crezând că libertatea şi familiaritatea cu Hristos înseamnă îngăduinţă în păcătuire, alint şi răsfăţ oricât ai greşi, oricât ai călca poruncile şi legile şi ascultarea. Omul ajunge să creadă că are voie să înşele, că e normal să păcătuiască crezând că Hristos îi permite aşa ca-n familie, aşa ca-ntre prieteni, aşa ca-ntre foarte intimi şi apropiaţi. Defapt creştinul se înşală singur crezînd astfel fiindcă ''fraţii şi surorile Mele şi mama şi tatăl meu sunt cei ce aud şi ascultă Cuvântul cu iubire curată şi apoi împlinesc cu înţelepciune şi taină şi-L păzesc ca să crească şi să se desăvârşească''

După ce reîncepe creştinul să fie intim cu păcatul şi cu înşelarea crezând că-şi poate permite şi că îi este îngăduit aşa ca-n familie... îşi dă drumul de tot:

1. pe stradă caută din priviri prilejurile înşelării înălţătoare şi e foarte curios să se frece cu fete tinere şi frumoase în timp ce se pileşte cu eu-ri egoiste, jmechere, grozave şi privilegiate ca un fel de înţelepciune profitoare şi pervers leneşă ce inventează spurcări în poftă... se mituie şi se pileşte şi se privilegiază cu tot felul de euri, ale lui sau ale altora.

2. ca o lucrare perpetuă el abea aşteaptă ca să forţeze necredinţa umplând-o cu credinţă eronată, eretică, greşită, falsă învârtoşată de parcă ai potrivi litera E ca să intre perfect în litera U şi asta face ca să potrivească 'înţelepciunea' după plăcerea lui logico-profesional-artistică.

3. îşi face griji şi cobeşte cu deznădejde ca să se laude sau să se răzbune prin cuvintele cele grele ale credinţei în necredinţă sau ale credinţei în credinţa eronată şi plină de erori şi greşeli... folosind cuvinte dure, sadice, porcoase, viclene, batjocoritoare şi petrecăreţe pline de distracţie înşelătoare... pline de gLume spurcăcioasă prin care retrăieşte iluzia că ar fi celebru, aplaudat, apreciat de public aşa ca dracool!

4. îşi leapăd postul, crucea, rugăciune, mila şi taina supărat din pricina deranjului sâcâielilor ispisăloage ale tuturor datoriilor pe care obedienţa spurcăcioasă şi frica de răspundere îl îndeamnă să nu le rabde ci să se irite ca să lepede de tot recunoştiinţa revoltându-se şi ţintind viceversa... până la urmă în Dumnezeu dispreţuindu-L cu prejudecăţi otrăvite de farisei ce au lucrat din greu o viaţă la răspândirea aluatului cel viclean şi ipocrit cu care se laudă de parcă ar fi credinţa în pâinea coaptă!

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Creştinul obijnuindu-se cu Hristos şi cu icoanele şi cu tot ce-l introduce în universul credinţei se familiarizează şi devine un casnic, un intim, un apropiat care din pricina că se crede ca făcând parte din familia Domnului, din biserica intimă, din sufletul şi casa lui Dumnezeu, începe să se auto-înşele singur crezând că libertatea şi familiaritatea cu Hristos înseamnă îngăduinţă în păcătuire, alint şi răsfăţ oricât ai greşi, oricât ai călca poruncile şi legile şi ascultarea. Omul ajunge să creadă că are voie să înşele, că e normal să păcătuiască crezând că Hristos îi permite aşa ca-n familie, aşa ca-ntre prieteni, aşa ca-ntre foarte intimi şi apropiaţi. Defapt creştinul se înşală singur crezînd astfel fiindcă ''fraţii şi surorile Mele şi mama şi tatăl meu sunt cei ce aud şi ascultă Cuvântul cu iubire curată şi apoi împlinesc cu înţelepciune şi taină şi-L păzesc ca să crească şi să se desăvârşească''

După ce reîncepe creştinul să fie intim cu păcatul şi cu înşelarea crezând că-şi poate permite şi că îi este îngăduit aşa ca-n familie... îşi dă drumul de tot:

1. pe stradă caută din priviri prilejurile înşelării înălţătoare şi e foarte curios să se frece cu fete tinere şi frumoase în timp ce se pileşte cu eu-ri egoiste, jmechere, grozave şi privilegiate ca un fel de înţelepciune profitoare şi pervers leneşă ce inventează spurcări în poftă... se mituie şi se pileşte şi se privilegiază cu tot felul de euri, ale lui sau ale altora.

2. ca o lucrare perpetuă el abea aşteaptă ca să forţeze necredinţa umplând-o cu credinţă eronată, eretică, greşită, falsă învârtoşată de parcă ai potrivi litera E ca să intre perfect în litera U şi asta face ca să potrivească 'înţelepciunea' după plăcerea lui logico-profesional-artistică.

3. îşi face griji şi cobeşte cu deznădejde ca să se laude sau să se răzbune prin cuvintele cele grele ale credinţei în necredinţă sau ale credinţei în credinţa eronată şi plină de erori şi greşeli... folosind cuvinte dure, sadice, porcoase, viclene, batjocoritoare şi petrecăreţe pline de distracţie înşelătoare... pline de gLume spurcăcioasă prin care retrăieşte iluzia că ar fi celebru, aplaudat, apreciat de public aşa ca dracool!

4. îşi leapăd postul, crucea, rugăciune, mila şi taina supărat din pricina deranjului sâcâielilor ispisăloage ale tuturor datoriilor pe care obedienţa spurcăcioasă şi frica de răspundere îl îndeamnă să nu le rabde ci să se irite ca să lepede de tot recunoştiinţa revoltându-se şi ţintind viceversa... până la urmă în Dumnezeu dispreţuindu-L cu prejudecăţi otrăvite de farisei ce au lucrat din greu o viaţă la răspândirea aluatului cel viclean şi ipocrit cu care se laudă de parcă ar fi credinţa în pâinea coaptă!

Postul înseamnă să fii tot mai bun cu Dumnezeu şi nu tot mai bun kaa Dumnezeu!

Adică trebuie să fii aşa ca cucu' (unde cuibul în care-ţi depui oul (sufletul) este mânăstirea sau credinţa Domnului şi nu aia a antichristului acoperit pentru că dacă eşti înţelept atunci vrei să ai urmaşi porumbei şi nu ereţi cruzi), deci trebuie să fii aşa ca cucu' şi nu trebuie să fi aşa ca kaakaa atunci când posteşti!

Aşa că dacă chiar vreţi să postiţi atunci nu mai credeţi în mâncăruri şi nu mai doriţi niciun gând legat de bucătărie sau de minunea reţetelor culinare şi nici nu vă gândiţi cu spaimă la ceva legat de viitorul îngrozitor cobit, că vi se va întâmpa vreun rău dacă o să ascultaţi... e adevărat că va fi groaznic pe Cale fiindcă cine e drept şi nu se pileşte va fi duşmănit de moarte de toţi piloşii dar cine va ajunge la destinaţie se va bucura cu adevărat de încredere pentru că ''cine râde la urmă râde mai bine''... împreună cu animalele pe care nu le-a mâncat cantrar fiului risipitor ce s-a întors acasă.

Oare omule nu-ţi vei da seama niciodată că tu te-ai înşelat înşelând?..şi oare nu te dezbini tu oare de adevăr şi de bine şi de Dumnezeu dacă refuzi la nesfârşit să-ţi dai seama ce faci prefăcându-te mereu că nu vezi şi nu ştii ce faci?

''Mi-e sete!...Fericiţi cei flămânzi şi însetoşaţi de dreptate pentru că ei se vor sătura...'' Cu ce se vor sătura dacă postesc?

Deci curcea dusă cu multă crumilinţă în taina marei iubiri este postul care te întăreşte duhovniceşte ca să poţi să-i spui Domnului DA şi la tot ce vine de la cel rău, la tot ce-ţi vine ţie NU!..

Când postiţi nu fiţi ca ipocriţii şi făţarnicii sau ca butoaiele fără fund fiindcă cei curioşi pârăsc repede ca să înşele neînţelegând ei cum adică defapt ei pe ei înşişi se înşală din OBEDIENŢĂ folosită cu vicleşug aşa ca baNatanael! ''Daţi-i chin şi tânguire şi plătiţi-i îndoit acestei desfrânate!.. căci acolo s-a găsit sângele sfinţilor şi al drepţilor din care ea s-a adăpat cu lăcomie aprinsă'' Daţi-i viteză!

[Florin-Ionut]

Pe 5 ianuarie e post negru. Fără mîncare, fără apă, fără medicamente de duminică seara pînă marți la amiază ar fi cam o zi jumate.

E o banalitate, succes! Cu ocazia asta veți afla cît de sănătoși sînteți, cu cît va fi mai ușor cu atît aveți un organism mai curat.

Excepții: femeile care alăptează, cele însărcinate, copiii mici, diabeticii de tip 1, cazurile cu rinichii sau ficatul foarte bolnavi, cei cu angină pectorală, anorexicii, bulimicii, cei cu boli rare (lupus, sindromul Cushing) și cei cu probleme mentale.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pe 5 ianuarie e post negru. Fără mîncare, fără apă, fără medicamente de duminică seara pînă marți la amiază ar fi cam o zi jumate.

Doua intrebari:

1) Cum ati ajuns la concluzia ca postul e de duminica seara pana marti la amiaza ? E adevarat, se spune "lunga ca o zi de post": sa insemne asta ca o zi de post dureaza o zi si jumatate ?

2) Cum ati ajuns la concluzia ca postul negru inseamna ca nu trebuie luate medicamentele prescrise ? Un canon, un text cu autoritate, ceva de genul acesta puteti cita in sprijinul acestei periculoase afirmatii ?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Doua intrebari:

1) Cum ati ajuns la concluzia ca postul e de duminica seara pana marti la amiaza ? E adevarat, se spune "lunga ca o zi de post": sa insemne asta ca o zi de post dureaza o zi si jumatate ?

2) Cum ati ajuns la concluzia ca postul negru inseamna ca nu trebuie luate medicamentele prescrise ? Un canon, un text cu autoritate, ceva de genul acesta puteti cita in sprijinul acestei periculoase afirmatii ?

Ultima masă e duminică seara. Prima masă în caz că participăm la Liturghie de Bobotează e marți la prînz.

Postul cu medicamente nu e post negru. E post cu medicamente. :) Nu îndemn pe nimeni să renunțe la medicație ca să țină post negru, ci afirm simplu că postul negru e fără să consumăm nimic. Dacă cineva vrea să țină și e în tratament, să vorbească în primul rînd cu doctorul și apoi cu duhovnicul.

[Mihnea Dragomir]

[quote=Florin-Ionut;576526]Ultima masă e duminică seara. Prima masă în caz că participăm la Liturghie de Bobotează e marți la prînz.

Daca tinem o zi de post, atunci trebuie sa tinem 24 de ore de post. Fie socotim ziua liturgica, si atunci tinem post pana luni dupa amiaza si putem manca luni seara (cu vecernia incepe ziua de marti). Fie socotim ziua astronomica (pana la urma, tot o conventie) si atunci putem manca marti incepand cu ora zero.

Participarea la Liturghie pe nemancate se face numai daca ne impartasim. Dimpotriva, daca nu ne impartasim, putem manca inainte de a merge la biserica.

Postul cu medicamente nu e post negru. E post cu medicamente. :)

Intrebarea era: care este textul cu autoritate potrivit caruia "post negru" inseamna "post fara medicamente" ?

Dacă cineva vrea să țină și e în tratament, să vorbească în primul rînd cu doctorul și apoi cu duhovnicul.

In materie de post, competenta o are duhovnicul. Intrebarea este: ce duhovnic a recomandat ca postul negru sa fie post fara medicamente ?

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Daca tinem o zi de post, atunci trebuie sa tinem 24 de ore de post. Fie socotim ziua liturgica, si atunci tinem post pana luni dupa amiaza si putem manca luni seara (cu vecernia incepe ziua de marti). Fie socotim ziua astronomica (pana la urma, tot o conventie) si atunci putem manca marti incepand cu ora zero.

Florin are dreptate, daca e zi de post se tine de la ultima masa pana la sfarsitul slujbei. Nu se tine cont de ore si minute, asta e chiar amuzant, ala nu prea e post, ci calcul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Participarea la Liturghie pe nemancate se face numai daca ne impartasim. Dimpotriva, daca nu ne impartasim, putem manca inainte de a merge la biserica.

De obicei ortodocsii merg la slujba fara sa manance, dupa aceea iau anafura.

[Florin-Ionut]

Daca tinem o zi de post, atunci trebuie sa tinem 24 de ore de post. Fie socotim ziua liturgica, si atunci tinem post pana luni dupa amiaza si putem manca luni seara (cu vecernia incepe ziua de marti). Fie socotim ziua astronomica (pana la urma, tot o conventie) si atunci putem manca marti incepand cu ora zero.

Mă întreb dacă odinioară nevoitorii foloseau ceasul ca să marcheze exact cele 24 de ore.

E cam ciudat să mănînci la miezul nopții...

Participarea la Liturghie pe nemancate se face numai daca ne impartasim. Dimpotriva, daca nu ne impartasim, putem manca inainte de a merge la biserica.

Corect, doar că din obișnuință ortodocșii țin post negru dacă participă la orice Liturghie săvîrșită dimineața - și bine fac!

Intrebarea era: care este textul cu autoritate potrivit caruia "post negru" inseamna "post fara medicamente" ?

Nici unul. Nu prea a curs cerneală pe subiectul de față, dar dacă știți ceva concret vizavi de metoda de postire din creștinismul timpuriu cel puțin, v-aș mulțumi sincer.

Întrebarea se poate pune și invers, anume dacă știți vreun text din care să reiasă că oarecare postitori din vechime foloseau leacuri și în timpul postului.

In materie de post, competenta o are duhovnicul. Intrebarea este: ce duhovnic a recomandat ca postul negru sa fie post fara medicamente ?

Nu știu cazuri anume. M-aș mira ca să mai fie duhovnici care să recomande postul negru, indiferent că vorbim de ieromonahi sau de preoții de mir.

Am așezat medicul înaintea duhovnicului pentru că duhovnicul m-ar trimite mai întîi la doctor în caz că vreau să întrerup o zi un anume tratament pentru un așa motiv.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Postul înseamnă să fii tot mai bun cu Dumnezeu şi nu tot mai bun kaa Dumnezeu!

Adică trebuie să fii aşa ca cucu' (unde cuibul în care-ţi depui oul (sufletul) este mânăstirea sau credinţa Domnului şi nu aia a antichristului acoperit pentru că dacă eşti înţelept atunci vrei să ai urmaşi porumbei şi nu ereţi cruzi), deci trebuie să fii aşa ca cucu' şi nu trebuie să fi aşa ca kaakaa atunci când posteşti!

... ... ...

Oare omule nu-ţi vei da seama niciodată că tu te-ai înşelat înşelând?..şi oare nu te dezbini tu oare de adevăr şi de bine şi de Dumnezeu dacă refuzi la nesfârşit să-ţi dai seama ce faci prefăcându-te mereu că nu vezi şi nu ştii ce faci?

''Mi-e sete!...Fericiţi cei flămânzi şi însetoşaţi de dreptate pentru că ei se vor sătura...'' Cu ce se vor sătura dacă postesc?

Deci crucea dusă cu multă crumilinţă în taina marei iubiri este postul care te întăreşte duhovniceşte ca să poţi să-i spui Domnului DA şi la tot ce vine de la cel rău, la tot ce-ţi vine ţie NU!..

Când postiţi nu fiţi ca ipocriţii şi făţarnicii sau ca butoaiele fără fund fiindcă cei curioşi pârăsc repede ca să înşele neînţelegând ei cum adică defapt ei pe ei înşişi se înşală din OBEDIENŢĂ folosită cu vicleşug aşa ca baNatanael! ''Daţi-i chin şi tânguire şi plătiţi-i îndoit acestei desfrânate!.. căci acolo s-a găsit sângele sfinţilor şi al drepţilor din care ea s-a adăpat cu lăcomie aprinsă'' Daţi-i viteză!

Omul e foarte prost şi rău şi naiv şi el fie vrea să facă rău şi să meargă în iad şi face răul ştiind unde vrea să ajungă fie face răul crezând că face bine prin răul pe care-l face aşa ca nebunii ce mituie pe satana ca să-i primească în slujba lui ca să fie şi ei soldăţoi ce împlinesc fără zăbăvnicie şi fără să se încurce şi imediat cu toată puterea şi forţa porunca cea rea pentru ca să primească solda lor de mercenari: minciuni şi pâre mincinoase prin sinceritate şi credinţe naive de la satana cu care se autoamăgesc că cică ar fi ei mai buni şi mai grozavi şi mai neînşelaţi de Dumnezeu... veşnic nemulţumiţi şi răzvrătiţi că cică Domnu-i minte pe ei.

1.Practic aceşti neascultători tiranici ce iau locul Domnului stând pe acelaşi scaun cu satana leapădă sau trădează pe Dumnezeu ca să-şi facă chip cioplit lor susţinând cu ipocrizenie şi tiranie că nu ei ci alţii îşi fac.

Dar nimeni nu ştie ce e aia chip cioplit, chip turnat, chip spurcat şi toţi vorbesc despre idoli dar habar nu au cu adevărat ce înseamnă aia.

2.Ei înşii sunt chipul cioplit iar cum arată un idol chip cioplit ce a luat locul lui Dumnezeu zice în lege mai jos cum se face el de către oamenii răi şi necredincioşi ce conduc gLumea:

3.Hulesc pe Dumnezeu şi-L înşeală şi-l nesocotesc şi-L dispreţuiesc luîndu-I numele ca să primească ei răsplata slavei deşarte, a tuturor puterilor răutăţii cu care ei cred că fac binele apărându-şi păcatul şi viciul ascuns.
4.Muncesc tot timpul fără credinţă şi fără ţEl şi fără să ia de la Dumnezeu odihnă pentru ascultare din iubire, râvnind sfinţenii spurcate de la miturile şi superstiţiile gLumii.
5.Necinstesc părinţii neiubindu-i şi nefiind cinstiţi şi sinceri cu ei ci urându-i şi risipindu-le strădaniile prin tot felul de certuri şi răutăţi fiind mereu nemulţumiţi în ideea: n-am primit ce-aş fi vrut, nu mi-au cumpărat şi mie aşa cum li se cumpără şi primesc alţii şi aşa cum aş fi dorit, nu-i cum vreau şi aş fi vrut şi cum mi-ar fi plăcut ca gLumea. Iar călugării şi credincioşii vor şi ar fi vrut chiar mai rău ca gLumea crezând prin logica perversă că dacă nu e ca gLumea atunci e sigur ca Dumnezeu şi e bine. Nu e bine ci e mai rău ca Dumnezeu, mai rău ca gLumea deci e ca dracool şi nu ca Dumnezeu!.. dar ei insistă că cică ar fi bine aşa cum vor ei încrâncenaţi în ambiţia răutăţii superstiţioase crezând că cică e bine şi că fac ei bine dacă nu e ca gLumea! Păi nici ca gLumea da' nici ca dracool!
6.Ucid pe la spate cu cuţitpul deşi e scris să nu ucizi chiar dacă e clar că păcătosul merită a fi ucis şi ei ucid cu preponderenţă şi întietate pe văduvă, orfan, fugarul nevinovat prigonit, fecioarele, copiii şi toţi nevinovaţii. Ei se folosesc cu viclenie şi ipocrizenie de legea ce ucide păcătosul prins în flagrant căci dacă nu-l ucizi tu asociindu-te cu victima atunci vă ucide el!
7.Desfrânează şi curveasc crezând în toate religiile şi cultele şi teoriile şi prostiile ştiinţifice pentru că sunt fie de partea împăciuirii între toate cultele în virtutea toleranţei deşi prin asta asupresc şi obligă la supunere fie sunt de partea câte unui cult fundamentalist absurd ce slujeşte o satana ce s-a erijat în a se socoti Dumnezeu nefiind nici pus de Dumnezeu şi nici trimis de al Lui însă declară mereu şi face mereu declaraţii de parcă ar fi aşa cum susţine el şi îngerii lui corupţi. Păi chiar nu putem face deoasebire între fapte şi persoane şi viaţa dusă de aceşti impostori ca să ajungem la concluzie după ce ne-am pus întrebarea: Cine e defapt cu adevărat Dumnezeu sau trimis de Dumnezeu ca să cerem să fim ca El şi ca sfinţii şi îngerii şi slujitorii Lui?
8.Fură nepricepînd ei cum adică fură mereu?
9.Ridică mărturie pârâcioasă şi mincinoasă şi foarte sinceră de frică să n-o păţească şi el căci nu vrea să facă dreptate cu Adevărat ci vrea ca toţi să fie denigraţi din răzbunare acoperită cu chip bun... o scârboasă ipocrizenie şi trădare pe care o primesc lăudându-se ca beroii.
10.Râvnesc la cele ce nu le-a dat lor Dumnezeu, cele ce nu sunt ale lor, menite lor, de niciun folos pentru ei şi nu le râvnesc pentru ca să le mântuiască şi sfinţească ci ca să le spurce şi mai abitir sau să se laude cu mulţimea şi numărul lor ca prin asta să pară că are prinţişorul merite... păi dacă e bogat atunci sigur a ostenit din greu ca să-şi strângă averea... A auzit cineva de vreun bogat bun sau de un sărac bun care să nu râvnească la bogăţia bogatului fiind oricând capabil să săvârşească fărădelegi mult mai abominabile ca bogatul pentru ca s-o dobândească? Toţi ştiu ce înseamnă sărac în duh... ei bine habar nu aveţi... fiindcă voi nu ştiţi ce e DUHUL! Duhul e tot ceea ce iese din om! Dacă seamănă cu Duhul Sfânt şi miroase ca Duhul Sfânt atunci e bun iar dacă nu atunci e rău fiindcă e bogat în păcate şi fărădelegi! Dacă ceea ce intră în om aduce roade bune prin ceea ce iese din om atunci acela pentru că nu mai are nicio şansă să scape de moartea prin sărăcie decât în Dumnezeu deci e fără scăpare, acela e sărac în Duh!

Acest chip cioplit e descris în lege şi el vine din necredinţa în Dumnezeu şi credinţa bogată în toate satanele cu toţi îngerii lui slujitori ai omului rău şi necredincios şi infidel faţă de Dumnezeu.

''Are nişte corniţe ca de miel dar vorbeşte ca un balaur'' făcând mereu declaraţii, dând declaraţii şi băgând îngrozirea în oameni prin propagandă pentru ca să rămână el la privilegii ca o căpuşe sugând sângele poporului Domnului fără nicio răspundere... şi răspândind mereu cu viclenie chipul unui Dumnezeu ipocrit şi făţarnic aşa ca el ce ar putea să vorbească despre tot felul de porunci în timp ce el însuşi nu le face şi nici nu are de gând să le facă având puse la inimă alte gânduri ascunse şi viclene prin care vrea să parvină şi să se realizeze gLumeşte şi să-şi asigure bătrâneţea prin furt şi nedreptate pe spatele altora.

Aceşti idoli şi chipuri cioplite nu sunt altceva decât nişte morţi ce se cred vii dar fiind ei morţi sunt infailibili în ideea că ei cred că nu vor muri niciodată.

Păi poate mortul să mai moară dacă e mort? POATE!.. Şi aşa ajunge un mort slujitor morţii care moare mereu invers omorând!.. şi sunt foarte tari la cerbice... adică cerbi cu coarne învârtoşate!.. ce fac din kkt bici aşa ca-ntr-o vrăjeală, fac din spurcăciuni lucruri bune de mîncat printr-o vrăjeală şi păcăleală şi nu printr-o minune... sau chiar dacă fac şi ei o minune schimbând kktul pe care-l declară în ceva bun e tot degeaba fiindcă miezul e corupt şi e fără Dumnezeu. Aşa mâncă ei spurcăciuni cu vrăjeală că cică au ei puterea de a face minunea ca să fie bune ele transformându-le aşa ca natura, aşa cum spală ploaia şi schimbă pocăinţa mintea omului îndreptându-l pe calea ce bună tot aşa pot şi ei face minunea luînd slavă de la oameni că iată că ei chiar pot mânca spurcăciuni şi sunt bune şi le fac lor bine. Păi pomul binelui şi răului era bun căci toate erau bune şi frumoase deci cum atunci rodul mâncat din el a fost rău pentru om aducându-i moartea? Păi tot aşa cum tot trupul sfântului e bun dar dacă-L mânci cu poftă lumească lacomă de păcate, de desfrâu, lingându-i invers organele ca să i le scoli atunci e rău... şi răul vine din fapta ta şi din neascultarea ta şi vei fi otrăvit!.. nu de trupul pe care-l mânci ci de viclenia şi răutatea şi desfrânarea ta neascultătoare aprinsă!.. darmite dacă mânci trupuri ce au trăit în păcat sau hulite de om şi date mereu la dracool prin tot felul de sudalme şi blesteme 'nevinovate' pe care ele le-au auzit şi trăit şi simţit? Oare nu din cuvântul omului rău şi blestemat şi necredincios s-a însemânţat în cer şi pe pământ toată neghina?

Deci e vorba că ei pot să facă declaraţii crezând ei că viaţa lor e după cum fac ei declaraţii... păi ce ai tu în mintea, inima şi sufletul tău omule şi cu ce te ocupi tu mereu pe faţă sau în ascuns? Cu ce eşti ocupat dacă nu vrei să iei în seamă pe adevăratul Dumnezeu?.. şi ce sunt toate declaraţiile tale?

Nu fiţi zăbavnici şi încurcaţi când faceţi cele bune ci fiţi zăbavnici la faptele răutăţii care vin la reîmplinire din duhul vicios vechi şi din noua 'creaţie' născocită ca să fie aşa ca gLumea ce merge tot înainte la progreres!

Nu fiţi maimuţe şi papagali ce vor să se asemene cu idolii!.. ci asemănaţi-vă cu Dumnezeu căci El e singurul care vă îndumnezeieşte... fără să vă asuprească şi fără să vă tERRORizeze!

[vsovivivi]

Credinciosul înşelat şi înşelător e anxios, fricos, temător, speriat, disperat, laş, trădător şi atunci păcatul din el unit cu el însuşi îl învaţă cu viclenie să se asemene ca papagalii şi maimuţele, cu puternicii vremelnici foarte mincinoşi şi ipocriţi, perverşi şi criminali, cu toţi beroii gLumii care slujind pe satana prin vrăjitorie învârtoşază în mintea şi inima şi sufletul credinciosului dreptatea, adevărul, sfinţenia, albul şi dulcele şi se răzbună ei impreună necruţător pe sfinţi, pe nevinovaţi, pe orfani, pe văduve, bătrâne, fecioare, copii, săraci... pe păcătoşii care se îndreaptă sau care s-au îndreptat. Se dă păcatul din om din obedienţă faţă de satana de partea slujitorilor cei puternici în rău, de partea satanei şi îngerilor lui şi trădând omul astfel, din neglijenţă şi nepăsare, crezând cu credulitate că face binele şi că trădarea şi răzbunarea asta pe Dumnezeu e un fel de bărbăţie şi atractivitate, din fricoşi şi laşi devin brusc oameni importanţi şi foarte deştepţi înălţându-se în slavă deşartă ca practicând repulsia, respingerea şi exclusivismul, lepădarea de Dumnezeu să-şi acopere frica bolnavă ce vine din păcat împreună cu simţirea oarbă şi neîndoielnică şi sigură că cică ei fac bine şi slujesc Domnului şi ştiu ei împreună că e foarte bine ceea ce fac atunci când răzbunându-se şi nerăbdând şi sătui fiind de cât sunt de pisălogiţi şi deranjaţi hulesc pe Dumnezeu şi iubesc fărădelegile satanei şi trec fără zăbăvnicie, cu totul de partea satanei fără ca măcar satana să le-o fi cerut sau să-i fi ispitit... crezând ei că defapt fac un lucru bun, fac bine, şi că până la urmă satana are dreptate şi e cel bun şi drept şi sfânt şi curat, şi că satana a făcut şi face bine pentru că satârizează invers ca cătana, şi atunci în prostia asta, pe el, pe satana, îl place omul învârtoşat din pricina gLumei, uitând şi lepădând toată cunoaşterea şi lucrarea lui Dumnezeu pe care dacă-L cunoşti nu ai cum să nu-L iubeşti din tot sufletul şi puterea şi mintea şi inima ta, că n-ai cum.. dacă-L cunoşti cu Adevărat.

Se ajunge din prostie şi trufia vieţii ca omul să se creadă credincios pe sine şi să locuiască într-o biserică păgână sau creştină a poftelor ochiului şi să 'slujească' Domnului neavând el habar săracu' om ce se crede şi cât şi cum se închipuie el de credincios când defapt nu e ci e clar la o analiză dreaptă pentru oricine că el într-adevăr slujeşte satanei şi antichristului şi proorocului mincinos mare profeet invers şi face asta doar din obedienţa păcatului din el unit cu el care-l îndeamnă prin mesaje viclene să trădeze mereu Adevărul, Dreptatea, Iubirea curată de Dumnezeu şi de Hristos şi să se dea şi el de partea şefilor ipocriţi, potenţilor trufaşi ai zilei, potentaţilor care sunt contra lui Dumnezeu, însă el necinstitul tradiţionalist nu vede şi nu vrea să vadă cum se prefac maimarii că cică Îl slujesc cu multă credinţă şi sfinţenie pe Dumnezeu... defapt şi de drept e doar interesul lor viclean de a profeeta invers, de a folosi Duhul pentru îmbogăţirea cu care să-şi cumpere siguranţa zilei vremelnice de mâine şi toate luxurile păcătuirii, înşelării, putinţa de a fi în pace şi mulţumire vremelnic, cu trupul de fiară, şi nu veşnic, prin asigurarea din belşug a tuturor nevoilor şi luxurilor trupeşti, lăudându-se până mor de bătrâneţe păcătoasă pe spatele slugilor naive şi credule pe care le întoxică cu moartea lor cea mare, defapt şi de drept fără rost, prin îndemnuri subliminale şi viclene la a iubii fără sfinţenie reală ci ipocrită şi la înhăitare spre a întreţine o ură pătimaşe şi o pismă acoperită sub meşteşugeli iluzorii pentru a devenii toţi credincioşii până la urmă nişte ultraşi bolnavi şi nebuni, nişte suporteri decerebraţi ce aplică aşa ca roboţii nedrepţi, cu siguranţă şi ambiţie şi vrăjitorie, toată răzbunarea satanei satârice pe Dumnezeu de parcă Dumnezeu ar fi răul şi ar face răul şi nu satana cu antichristul şi cu proorocool mincinos al gLumii care le ştie pe toate... cică ştie el cele ascunse că cică Dumnezeu a minţit şi i-a păcălit pe oameni ascunzând privilegiile ştiinţei răutăţii de ei, de el... săracul om, pe care cică l-a dorit Dumnezeu naiv, prost şi supus ca să-l înşele şi exploateze mai lesne.

Deci credinciosul îşi acoperă frica asta pervers-superstiţioasă prin viclenia răzbunării alăturându-se gangsterilor ipocriţi deghizaţi în îndrumători spirituali, în popi, duhovnici, şefi... răspândaci de învăţătură cu mintEres ascuns folosită la încântarea şi înălţarea de sine a 'ştiutorului' ca ştiind să lepezi pe Adevăratul Dumnezeu printr-o repulsie elevantă şi deştept-superioară dar care în mijloc are defapt duhul rău al respingerii bineului căci din trufie nu mai poate suporta a vedea sau a vorbi de Dumnezeul cu Crucea altfel decât cu cea mai vicleană ipocrizenie şi prefăcătorie sau cu minteres terrorist asupritor... se cred mari că cică au muncit, au muncit invers şi cu ambiţie, şi au devenit mari maeştrii celebrii ai artei de a se preface perfect că nu se prefac deloc declarând mereu cu tupeu părerile şi analizele şi socotelile lor plasate sub nume însemnat, de om mare, defapt un hoţ de orice şi criminal de ascultare din iubire de Dumnezeu, virtuţi ale Harului pe care confiscându-le şi jefunindu-le le preschimbă în bani murdari pe care îi înmulţesc ei foarte egoist pentru păcatul lor nebunesc şi aşa ducându-şi la nesfârşit o viaţă ipocrită şi desfrânată în care ei se arată că vorbesc 'drept', 'radical', 'dur' şi 'frumos' mor fără însă să aplice practic binele pe care-l vehiculează şi-l pomenesc şi astfel se măreşte şi creşte dezbinarea totală între viaţa lor şi vorbele lor şi deşi îşi dau seama că sânt greşiţi total şi sunt afară de Adevăr ei vor şi vor cu îndărătnicie şi cu o pismă acoperită şi ascunsă ca să-i atragă pe toţi la o unitate şi o comuniune a 'păcii' lângă ei nepricepând sau nevrând să realizeze că defapt pe toţi îi va distruge până la urmă exact aşa cum se auto-distruge pe el însuşi, marele ipocrit păstor fără cruce decât de pradă şi paradă, ucigându-se pe sine şi pe toţi mereu invers, pe dos, anapoda, aiurea, fără să aibă ascultare şi fără iubire şi fără ca prin moartea lor să schimbe viaţa altora în bine sau să-i aducă la Lumină şi pocăinţă bună cu îndreptare sigură.

Boam şi Roboua, adică dacă ai avere, ai boi, atunci poţi păcătui la nesfârşit că jertfindu-i ţi se iartă fără să te schimbi şi fără să te doară de măcelărirea fraţilor tăi, oameni, animale şi plante... chipul cel sărac şi fără apărare al lui Dumnezeu.

Aceşti trufaşi fără empatie şi compasiune faţă de cei ajunşi în stare de jertfă de neluat în seamă sunt foarte răi, sunt cei mai răi şi cei mai bolnavi de boala 'puterii' de a vorbi.

Nu muţenia este soluţia la această boală sau vorbirea prea puţină ci schimbarea vieţii trebuie să fie conform cu credinţa, vorbele, învăţăturile, declaraţiile ca să poţi să nu mai păcăleşti şi să nu mai asupreşti pe nimeni cu răutatea ta învârtoşată în răzbunare oarbă şi robotică şi astfel tERROAREA din tine să nu mai fie atât de sigură când simte săvârşirea răului că cică îi place, se simte binme şi deci e un lucru bun.

Dacă te regăseşti într-o astfel de stare, într-o lepădare de Dumnezeu sau într-o slujire la satana pe care o practici din frică şi obedienţă faţă de mai marii vicleni şi ipocriţi şi corupţi care se dau sfinţi şi drepţi şi înţelepţi şi puternici atunci înainte să faci vre-o prostie ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu şi pricepe că sigur poţi şi tu să crezi şi să revi la iubirea Adevăratului Dumnezeu, să-L iubeşti şi tu şi să-i ceri iertare reangajându-te din nou în lupta cea bună pe care El o duce cu păcatul din tine şi din oameni şi cu toate viciile din neghinele potrivnice Lui... pentru ca să biruiască El pentru binele cel veşnic al omului. Dacă iar te lepezi ca prostu' nu uita că Dumnezeu e bun şi iertător şi poţi să te reîntorci prin pocăinţă şi regrete la El iar şi iar pentru ca să rămâi cât mai multă vreme fidel şi cinstit în Adevăr şi Dreptate... trăitor nu al păcatului ci al sfinţeniei împreună cu El şi împreună cu toţi sfinţii ingeri şi sfinţii oameni şi cu toţi drepţii Lui care cred în El şi au încredere bună că doar aşa, în Dreptate şi Adevăr va fi bine şi pace în veşnicie cu Creatorul şi cu toată creaţia... nu în minciună rea sau sinceritate pârâcioasă rea.

Iubiţi numai pe Domnul şi pe aproapele din jertfă şi păziţi-vă gurochiul cel drept al inimii înviate ca să nu se învârtoşeze la fetele pe care vreţi să le înşelaţi şi să le spurcaţi şi să le ucideţi cu viclenie pentru ca să nu mai poată ele să vă acuze toate faptele voastre rele şi pofticioase şi ipocrite, fapte beroice de mari trădători şi laşi şi fricoşi foARTE tari la cerbice (încornoraţi lacomi cu coarne roşii, inverse spre egoism) şi îndărătnici la tot lucrul cel bun făcut sub ascultare de Dumnezeu, de păstorul cel bun, păstorul Cel cu CRUCEA şi cu Duhul... Sfânt.

Iubirea lui Dumnezeu înseamnă sfinţenie!