Religia nu mai este obligatorie in scoala

[fallen]

Pentru ca esteun bun profesor si copiii il iubesc. In nici un caz nu tremura chilotii pe ei de frica lui...zic asta pt ca unii isi permit sa fie si mai obraznici ( indrazneti)....
Dar in fine pana o sa am eu copii si or sa ajunga la scoala...mai dureaza...dar totusi as prefera ca educatia religioasa sa le-o faca cineva calificat, profesor, teolog, preot, si nu eu sau taicca-su care din nestiinta sau ignoranta riscam sa le inoculam in cap te miri ce prostii...( mai ales el care si-a acumulat cunostiintele despre religia crestina de la tv, si imi vine cu citate rupte din context, care il conduc catre concluzii proprii din cele mai traznite...)
Iar ca sa nu ii spui nimic despre Dumnezeu...nu stiu daca e posibil, ca tot va auzi, la gradinita la scoala,la alte materii decat religia,( noi cum am auzit?) la alti copii/parinti, vom trece prin fata bisericii si va intreba ce e acolo, de e se duce lumea cu copiii, etc...si apoi, nici nu ar fi sanatos sa resti un copil fara Dumnezeu, daca nu crede in Dumnezeu, de ce ar crede in orice altceva??? Te temi ca i s-ar face frica de tirania lui Dumnezeu? Ok, nu am sa-i mentionez nimic despre vreo eventuala pedeapsa; dar asta ma face sa ma intreb daca nu se va teme si de mine ( de noi) daca il pedepsim, si atunci cefacem, il lasam sa faca numai ce vrea el???
In fine, cred ca cel mai bine ar sa stie ca Dumnezeu e cel care il protejeaza si il apara de rele, dar trebuie sa invete si el sa se fereasca de lucrurile care i-ar putea face rau ( masini, oameni rai, etc)...

,,Daca nu le dam copiilor nostri pe Hristos, studiile nu le folosesc." (Părintele Efrem Vatopedinul):

http://ortodox.md/video/conferinte/p...u-le-folosesc/

Nu e de vină sistemul că noi aşteptăm ca şi copiii noştri să afle de Hristos de la profesoara de religie. Părinţii sunt datori pentru a-L face pe Hristos cunoscut copiilor lor.

[fallen]

Pai tocmai asta e, vreau sa Il cunoasca asa cum trebuie, nu sa ii spunem noi te miri ce invataturi smintite...normal ca ideile de baza le va avea de la noi, asa cum si noi la randul nostru am invatat de la parinti " Tatal nostru" si "Ingerasul meu" si sa ne facem cruce...

[Corinusha]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu e de vină sistemul că noi aşteptăm ca şi copiii noştri să afle de Hristos de la profesoara de religie. Părinţii sunt datori pentru a-L face pe Hristos cunoscut copiilor lor.

Ba e si vina sistemului ca din 12 ani de religie, in cel putin 8 se repeta materia ... si se repeta si se repeta ... Adica, nimic nou, manualele sunt aproape la fel ca si continut si pur si simplu devine plictisitor, ba chiar OBOSITOR. Imagineaza-ti ca trebuie sa inveti aceleasi lucruri 8 ani de zile; tu din al 3-lea an sti pe e rost materia care va fi ceeasi pentru inca vreo 4-5.
Asa ca eu prefer ca, copilul meu sa faca religia la scoala, dar in fiecare an sa invete lucruri noi, nu repete materia din nou...si din nou...si din nou.. Eu personal vreau sa imi trimit copilul la religie, ce putin pana in clasa a 8-a iar in liceu, sa il las pe el sa aleaga daca vrea sa faca mai departe sau nu. Normal ar fi ca sa faci bazele in caasele 1-4, apioi in 5 - 8 sa inveti lucruri peste acele baze, si in 9-12 si mai mult, dar nu, in 5-8 repeti cel putin 80% din ce ai facut in 1-4 si in 9-12 repeti 99% din ce ai facut in 5-8, asta daca nu cumva se intampla minunea si ai un profesor cu care faci mistica si filosofie in loc de religie (sincer, cel mai bun an de religie din tot cei 12 - aparent doar s-a facut mistica si filosofie; interesant e ca se ajungea la concluzii care intotdeauna aveau legatura cu Dumnezeu).

Corinusha,
Copilul va şti şi va face ceea ce vede acasă în comportamentul părinţilor, în cei 7 de ani de acasă. Creştin nu înseamnă să ai o diplomă, ci o viaţă cu un comportament de creştin. Copilului de mic îi inspiri cele duhovniceşti (teoretic şi pactic): rugăciunea, legătura cu Biserica, cu Sfintele Taine, cu un duhovnic etc. Un părinte cu o credinţă vie şi lucrătoare nu simte nevoia unei şcolarizări a copilului în cele duhovniceşti (mă refer la o vârstă fragedă). Teologia se învaţă şi se trăieşte în Biserică şi nu pe băncile şcolii. Teologia a luat naştere din sânul Bisericii şi nu invers.

Nu sistemul e de vină, ci noi ca părinţi suntem de vină pentru neştiinţa/necredinţa copiilor noştri. Acum sper să înţelegi mai bine ideea mesajului iniţial.

[Corinusha]

Am prins acum ideea si e pare ca vorbeam lucruri oarecum diferite. Eu vorbeam stict de scoala. Dar intr-adevar asa e in majoritateacazurilor, ovidiu.b, desi, oricat de crestini sunt parintii si oricat de bine il invata si il implica parintii pe copil in cele duhovnicesti, POATE sa vina un moment in care copilul, totusi, sa nu mai creada ca la inceput, sau sa creada, dar sa nu mai respecte totul ca pana atunci.
Atunci eu zic ca nu ar mai fi vina parintilor, nici a scolii, ci poate a anturajului, poate a copilului in sine, poate a experientelor sau a adolescentei. Nu stiu, totul poate parea simplu in aparenta si totusi sa fie complex. Eu am crescut la bunica, care si acum e intr-adevar crestina ortodoxa practicanta, atat prin vorbe, cat si prin fapte; totusi, eu nu mai sunt ca ea, cum eram candva; m-am schimbat; mi-am schimbat perceptia asupra toate in ultimul an de liceu, cand am cautat si am citit de toate si am invatat de toate si am patit multe; asa am ajuns sa nu mai cred in folosul unor lucruri duhovnicesti. Nu zic ca nu le voi ma vedea niciodata rostul; nu pot sti cum mi se va schimba perceptia pe viitor, dar momentan chiar nu vad, eu personal, folosul unor lucruri.

Bunica avea o vorba: "cine are carte, are parte, dar si prea multa carte strica". Tind sa ii dau dreptate.

[CristianR]

În prealabil postat de Corinusha

Bunica avea o vorba: "cine are carte, are parte, dar si prea multa carte strica". Tind sa ii dau dreptate.

Mai curând puțină carte strică și poate mai bine este deloc decât puțină, dacă această puțină te face să crezi că ai ajuns să știi, că ai înțeles sau doar te-a scos din inocența în care te aflai înainte, fără să-ți dea ceva în schimb, lăsându-te nedumerit și dezamăgit.
Ca să fii credincios trebuie ori să fii inocent, ca țăranul, și deschis în fața misterului, pe care el îl sesizează la tot pasul, fie, dacă ai apucat pe calea cunoașterii, să mergi tot mai adânc, până vei ajunge să vezi că misterul crește cu cât cunoști mai mult, că este inepuizabil. Căci fără acest mister nu este posibilă credința, Dumnezeu fiind mai presus de orice definiție sau înțelegere.

În prealabil postat de Corinusha

Am prins acum ideea si e pare ca vorbeam lucruri oarecum diferite.

Mă bucur că ai înţeles.