Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

După naşterea unui copil, în relaţia dintre soţi se schimbă foarte multe lucruri. Care dintre probleme şi din ce cauză este cea mai importantă?

Cel mai mare pericol care paşte tânăra familie este răcirea relaţiilor, îndepărtarea unuia de celălalt. După naşterea copilului, este foarte important ca soţul să nu trăiască o viaţă separată şi să considere că trebuie doar să câştige bani, fiind străin de problemele pe care le are familia pe plan afectiv. Este necesar să se reţină că în această perioadă, ca şi în general, de fapt, toate trebuie să fie lucrate în comun. Dacă cel mic plânge noaptea, trebuie ca soţii să se trezească pe rând şi să-l legăne, iar dacă vrea să fie luat în braţe, să nu-l ţină doar mama, ci și tata, așa cum trebuie să procedeze şi cu baia, schimbatul ş.a. Acest lucru nu este important doar pentru copil, ci şi pentru soţi.
Important este ca soţii să nu se îndepărteze unul de celălalt și să nu apară un „zid”, în spatele căruia fiecare să trăiască după cum vrea. Dacă începi să faci astfel de lucruri, poţi ajunge la starea în care oamenii din casă sunt ca nişte străini ce discută doar probleme casnice. Tinerii trebuie să înţeleagă că astfel de relații după naşterea unui copil pot duce, din păcate, la grave probleme familiale, dacă nu sunt tratate cu discernământ.
Pr. Maxim Kozlov

[cristiboss56]

Când îți vor veni ispite pe neașteptate, nu învinui pe cel prin care ți-au venit, ci caută pricina lor și astfel vei afla îndreptare. Căci sau prin acela, sau prin altul, trebuia să te supui judecăților lui Dumnezeu.
Dacă ai obiceiuri rele, nu ocoli reaua pătimire, ca prin aceasta, smerindu-te, să dobori mândria. Unele ispite aduc oamenilor plăceri, altele aduc întristări, iar altele – dureri trupești. Căci după felul patimilor care zac în suflet, doctorul sufletelor dă leacul potrivit, prin judecățile Lui neștiute.
La unii, ispitele vin pentru iertarea păcatelor săvârșite în trecut, la alții, pentru cele lucrate acum, iar la alții, pentru a fi opriți de la cele ce vor să le facă. În afară de acestea, mai sunt cele date pentru încercare, precum s-a întâmplat lui Iov.
Sfântul Maxim Mărturisitorul

[cristiboss56]

Un teolog cunoscut i-a spus odată că nu poate găsi un duhovnic potrivit. Atunci Părintele Epifanie îi zise:
- Iubitule, problema nu e cu duhovnicul. Problema e cu tine. Dacă ar fi fost problema cu duhovnicul, ai fi ieşit în stradă, ai fi luat-o la dreapta, ai fi mers 100 de metri, ai fi luat-o la stânga, ai fi mers alți 50 de metri, te-ai fi oprit şi ai fi aşteptat acolo până ar fi trecut primul duhovnic. I-ai fi făcut ascultare necondiţionată şi n-ai fi avut nici o problemă legată de duhovnic sau de mântuire. Nu avem atâta nevoie de duhovnici sfinţi, precum avem nevoie de sfânta ascultare. Asta ne lipseşte. Nu cumva toți sfinţii mari ai Bisericii au avut duhovnici sfinţi? Nu! Ceea ce au avut a fost sfânta smerenie şi sfânta ascultare. De aceea s-au şi sfinţit.
Arhimandrit Epifanie I. Teodoropulous,

[cristiboss56]

Luminândele reprezintă o categorie de stihiri sau tropare din slujba Utreniei, care se cântă înainte de Laude. Aceste cântări poartă denumirea aceasta deoarece, în trecut, începeau să se cânte când începea să se lumineze de ziuă, dar și pentru că în majoritarea acestora, tema predominantă este lumina (lumina naturală a zilei sau lumina cea adevărată şi veşnică, întruchipată de Iisus Hristos). O altă temă predominantă din cadrul acestor cântări, este aceea de „trimitere”, de unde vine și denumirea de exapostilarii. Pentru cele 11 luminânde ale Învierii cântate în cea mai mare parte a anului bisericesc, termenul de trimitere este mai potrivit pentru conținutul lor, în care se vorbește despre trimiterea Sfintelor Mironosițe la Apostoli, de către Iisus, în ziua Învierii Lui, precum și de trimiterea celor doisprezece Apostoli la propovăduire după Înviere. În aceste 11 luminânde sunt prezentate și comentate cele 11 Evanghelii ale Învierii, citite la Utrenia duminicilor. Aceste cântări se mai numesc exapostilarii (trimițătoare) pentru că, în trecut, în catedrala patriarhală din Constantinopol, se trimitea unul din cântăreți în mijlocul bisericii ca să execute aceste cântări.

[cristiboss56]

Rugăciunea „Învrednicește-ne, Doamne”, de la slujba Vecerniei, este o rugăciune de cereri adresată lui Dumnezeu Tatăl, deoarece noi, oamenii, avem nevoie continuă de ajutorul și darul dumnezeiesc în toate activitățile pe care le întreprindem în orice ceas al zilei. Caracterul deosebit al acestei rugăciuni, pe lângă caracterul doxologic și nota de smerenie pe care o reliefează, ce o face potrivită pentru introducerea ei în serviciul divin de seară (în rugăciunea de seară), este dat de cererile cuprinse in textul său, cereri menite să invoce mila și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pentru noi, pe parcursul nopții, ferindu-ne și întărindu-ne în fața ispitelor ce năvălesc asupra fiecăruia dintre noi. Se observă în această rugăciune sentimentul intens de nesiguranță și de îngrijorare al persoanei umane pentru ceea ce îi poate aduce lăsarea întunericului, sfârșitul zilei fiind simbolic asociat, asemănat, cu sfârșitul vieții noastre pe pământ. De aceea, cerem de la Dumnezeu, după cum rugăciunea arată, învrednicirea de a ne păzi fără de păcat în seara ce urmează, pentru a veghea și a fi pregătiți în orice moment precum fecioarele cele înțelepte care au fost primite de către Mirele Hristos în Împărăția Sa, ca răsplată pentru starea lor permanentă de priveghere.
Totodată, rugăciunea „Învrednicește-ne, Doamne”, este o rugăciune bogată în laude aduse lui Dumnezeu cel în Treime lăudat pentru înțelepciunea, bunătatea și dreptatea Sa, din care izvorăște și nouă, celor neputincioși, din multa și nesfârșita Sa milostivire și iubire de oameni. Totodată ea este o rugăciune penitenţială, de slavă adusă lui Dumnezeu şi de mulţumire pentru toate darurile dăruite de El.
( C.V. Toma )

[cristiboss56]

Catavasiile sunt un fel de rezumat al canoanelor din care fac parte. Ele sunt irmoase, adică primele strofe sau stihiri ale fiecărei ode din anumite canoane. Fiecare praznic împărătesc îs™i are catavasiile lui formate din irmoasele odelor din canonul sărbătorii respective; unele din duminicile Triodului, ca s™i zilele din Săptămâna Patimilor, au, de asemenea, catavasii proprii.
Catavasia are înt›eles de pogorâre, coborâre, care vine de la faptul că în vechime sau în unele mănăstiri s™i azi, cântăret›ii celor două strane, după ce cântau troparele din odă, coborau din cafas în mijlocul bisericii unde cântau împreună irmosul, adică troparul de început.
În unele parohii, se cântă mai mult catavasiile în locul textelor odelor respective. În aceste cazuri, ecteniile mici, în mod normal intercalate în canon, sunt omise şi catavasiile sunt cântate una după alta fără întrerupere.
Catavasiile care se cântă de-a lungul anului se găsesc fie în Mineie, fie sunt culese într-o carte specială numită Catavasier sau Octoihul mic sau, în cazul catavasiilor pentru sărbătorile mari, împreună cu irmoasele, în cartea numită Irmologhion.

[cristiboss56]

- Omoară-te pe tine şi vei ȋnvia. Ah! Eu ȋnsumi simt cum, atunci cȃnd sunt deplin sănătos şi nu mă deranjează nimic, şi nu mă istovesc greutățile, mor sufleteşte, atunci nu se află ȋn mine Ȋmpărăția cerurilor, atunci se bucură de mine trupul, iar de trup se bucură diavolul. Trupul nostru descurajează şi apleacă capul cȃnd suferă de slăbiciune, iar cȃnd este sănătos şi are parte de plăceri trupeşti, atunci se entuziasmează, saltă şi iese din fire. Nu trebuie să dai atenție simțirilor ȋnşelătoare ale trupului, ci ȋn general trebuie să sfidezi orice pornire trupească, care are exaltare. Trebuie să rabzi cu calm necazurile şi bolile trupeşti, să ai curaj cu duhul şi nădejde ȋn Dumnezeu. Nu te bucura atunci cȃnd chipul tău va străluci de la bucate şi băuturi plăcute, pentru că atunci chipul sufletului tău este obraznic şi mort, şi de această dată ți se potrivesc cuvintele Mȃntuitorului Hristos: Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, ȋnăuntru ȋnsă sunt pline de oase de morti (Matei 23, 27) pentru fățărnicie şi nelegiuire. - SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT